Aventurile lui Pilif

Pilif era pensionar. De multi ani. Dar se tinea bine. Cica avea si nevasta, da’n doi ani n’am vazut’o niciodata, si, nici cei din bloc. Deja era legenda ca’i moarta si ingropata sub cada, sa’i fie aproape…Brrr
In fine. Pilif avea apartamentul perete in perete cu camera mea, camera in care erau vreo 7 calculatoare, printre care si al meu, al meu care avea conectat la el boxe de 150W…. Pilif avea un simt al auzului extraordinar, auzea cum se scarpina furnicile si cum mesteca ramele… Cu dintii si vederea statea mai prost, da` d`aia avea luneta montata in loc de vizor…

Pe Pilif (numele l’a capatat dupa melodia lui Cheloo – Vecinului meu Pilif ) l`am cunoscut la 15 minute dupa ce m`am mutat in Mangalia, in 2004. A fost primul pe care l`am cunoscut, si, in momentul in care am deschis usa, am stiut ca va fi cel care ma va scoate din plictiseala. Pentru ca, prima propozitie pe care mi’a adresat’o a fost:
- Stiti care sunt regulile din acest bloc?
Hehehe. Sa pic jos. De ras. A vazut Catalin ca rad s’a venit si el. Dupa ce m’am oprit, i’am spus si lui. Acu’ eram doi pe jos de ras…
Ne’am oprit, si i’am spus mahnitului ca nu stim regulile, asa ca vrem sa le citim, daca are cumva o brosura.
- Aaaa, voi sunteti din aia mistocari… a raspuns Pilif.
Ne’am scuzat, si l’am rugat sa ne explice regulile. Si, comunistu’ incepe:
- Pai, tinand cont ca peretii din acest bloc sunt extrem de subtiri, blocul va roaga (el era doar mesagerul) sa lasati muzica mai incet.
Mda… Aveam un sfert de ora de cand intraseram in apartamentul ala, nu despachetasem nimic, doar telefonu` sunase de vreo doua ori, si deja era muzica tare. Hehehe… M`am uitat la Catalin, Catalin la mine, ne`am zis in gand ca nu stie ce`l asteapta, ne`am intors privirile spre el, si iar ne`am scuzat. Ca nu se mai repeta. Ne vom pune telefoanele pe vibratii sa nu`l mai deranjam… Etc, politeturi…
- La ora 11 noaptea se incuie usa la bloc, a continuat cu regulile.
Eeee, p`asta chiar n`am mai auzit`o. Adica se incuie usa la bloc. Mai sa fie. Bloc fara interfon, da` cu broasca, ca`i mai ieftina. Cum mai sa incui usa la bloc?
- Si ne dati si noua cheie? intreb de curiozitate, pentru ca nu vroiam sa fac scandalul de pe lume cand ma apucam la 1-2 noaptea sa sparg geamurile de la casa scarii sa pot ajunge acasa…
- Da, o sa va dam si cheie, 20 de mii bucata.
Dam, ce`o sa facem, ca doar nu dorm pe strada… Daca se incuie noaptea usa la bloc…
- Dar, continua Pilif, e preferabil sa ajungeti acasa pana in ora 11 noaptea, pentru ca usa se tranteste si face zgomot si deranjati vecinii.
Bai frate, e nasoala. M`am uitat la Catalin, el la mine… Vere, ajunseram la parnaie nevinovati.
A continuat dup`aia si cu restu` regulilor, care in majoritate erau d`astea de natura economica, sa platiti intretinrea, caldura, femeia de serviciu, etc… S’a ajuns la o chestie interesanta.
- In fiecare duminica, la ora 10 este sedinta de bloc, prezenta este obligatorie.
Bai sa fie. Si daca nu vin oare ce`mi face? Ma penalizeaza la intretinere? Imi fura presul de la usa si`mi blocheaza cu un chibrit soneria? Ce poa` sa`mi faca…
- Astea`s regulile, va rog sa le respectati!
S`a plecat. In lumea lui. Lumea de dupa vizor.
Am inchis si noi usa. Am ras 20-30 de minute, am despachetat. Seara am dat show. De casa noua, ca era sambata.
Pilif la usa.
Cu scandal.
Noi la usa.
Cu bere.
Hai sa traiesti, alea alea.
El nimic. Ca vrea sa cheme politia, ca`l suna pe proprietar, ca ne da afara din bloc… etc.
Cheam`o dom`le, suna`l si p`ala, arunca`ne`n strada, daca nu vrei sa bei o gura sa te simti bine. Buf usa. Si continuam distractia.
N`a chemat pe nimeni, ca i`au zis vecinii ca nu daramam peretii cu muzica, ca`i prima seara, las` ca se intelege.
N`a inteles.
Daca mergeam incaltat prin casa, batea in perete, daca aduceam fro fimeie si mi`o trageam mai cu cantec, iar batea in perete. Mai aveam un pic si imi batea in perete si daca ma basheam. Daca n`auzeam ca bate, hop la usa. La orice ora, ca mosnegii dorm putin oricum…
Eeeee, am mai tacut si noi, am vorbit si cu proprietaru` (despre el zilele urmatoare va povestesc) pana cand nu s`a mai putut. S`atunci am inceput sa retaliem.
Am inceput cu treburi usoare…
I`am legat clanta de balustrada, cand era pe balcon si spiona. Apoi intrat in casa si Counterstrike cat cuprinde. N`a venit la usa. Da` batea in perete… Cin` l`o fi auzit…
A doua zi, scandal. El zicea ca noi i`am legat usa, noi nevinovati, fusesem in casa toata seara.
N`a mers.
A treia oara cand i`am legat usa, a sunat la alt vecin si i`a dat ala drumu` din casa…
S`am inceput cu treburi serioase.
I`am legat de clanta o sfoara (avea apartamentul exact in fata scarilor, nu alea de coborai ci alea de urcai), iar de capatul sforii am legat un cauciuc de masina, proptit pe scari, cam pe la jumatate.
Apoi am intrat in casa si…. Iar muzica. Da` tura asta eram cu urechile lipite de usa, sa`l si auzim.
Mai, si trage ala nervos de usa sa vina la noi, s`o ia cauciucul la vale spre el…
Urlete, panarama, scandal…
Ca s`a lovit, ca i`a intrat anvelopa`n casa si i`a murdarit covoru` ala de la ta`su` mare…
Nebunie.
Vecinii lacrimi. De ras, ca de plans nu`l plangea nimeni…
Ne`a bagat in sedinta.
N`am venit ca n`am avut cum. Noi vroiam… da`… din discoteca din Cap Aurora veniseram pe la 7 dimineata… La 10 cand era sedinta, dormea si cacatu`n noi…
S`a chinuit sa demonstreze ca noi am legat cauciucul de usa lui. N`a reusit.
In fine.
I`a zis proprietarului. Ala isi luase banii, il durea fix la cinspe metri in spate de cauciucuri si sfori si muzica…
Atunci ne`a declarat razboi.

Dar, continuarea maine, ca deja am scris destul de mult, si devine plictisitor. (poza de mai jos e din povestirea de maine)

Ne citim maine