Cum sa agati noaptea un politist

In primul rand, mergi numai la lumina. Pe strazile cele mai luminate. Sub stalpul de iluminat cu cel mai puternic bec ii gasesti. Pe ei. Cei cu capetele sub forma de sapca. Denumiti generic in continuare, Garcea.
Deci, Garcea sta la lumina. Pentru ca le este frica de intuneric si, dupa cum se pare, Politia sta prost cu bugetul asa ca nu’i doteaza cu lanterne. Oricum, e binestiut ca hotii nu opereaza pe strazi laturalnice, in intuneric. Nu. Ei sparg masini in fata Mall’urilor, in fata sediilor de Politie (a se vedea articolul despre hotii care au furat usa de la nu stiu ce sectie de politie)… Da…
Apoi, dupa ce’i vezi, trebuie sa te asiguri ca esti imbracat corespunzator. Gluga si un rucsac iti asigura atentia lor. Indubitabil acestia se vor sesiza si vor porni in pas vioi spre tine sa te intrebe de sanatate. In functie de cat timp vrei sa le acorzi, le poti vorbi in limbaj de cartier sau elegant.
Pentru ca se stie ca reactioneaza la orice provocare…

Ce m’a determinat sa scriu asta?
Un fapt intamplat acum trei seri, cand, noapte fiind (in jur de ora 12.00), ma intorceam pe jos de la un prieten din zona Tigarete. Ma indreptam spre gara sa iau un taxi spre casa. La vreo 5 metri de statia de taxiuri stateau la un pahar de vorba vreo sase Garcea. Si ma remarca. Batea vantul, asa ca purtam gluga. Aveam destule chestii la mine, asa ca aveam rucsac.
C’au sesizat s’au pornit dupa mine. Pentru ca nu’i auzeam ca’mi urlau castile’n urechi ca la nebuni.
Au remarcat faptul ca aveam casti, au inteles de ce nu m’am oprit cand a zis unu’ dintre ei “Aloooo, domnu’!!!!”
Mi’am scos castile si hai la discutii.
Le’am aratat buletinul, le’am zis unde stau, cum ma cheama, mama, tata etc. Pana aici, nimic anormal. Control de rutina.
Anormalul a inceput atunci cand m’au buzunarit ca pe ultimul infractor si cand mi’au insirat continutul rucsacului in mijlocul strazii.
Atunci a inceput anormalul.
Au fost foarte surprinsi sa vada ca aveam acte si facturi la mine pe aproape tot ce aveam in rucsac.
In afara de un singur lucru. Un hard disk.
Cu toate ca, chiar cu acte, tot era sa am probleme…
Auzi dialog:
“Puteti demonstra ca acest aparat foto este al dumneavoastra?”, intreaba unul dintre Garcea.
“Da”, raspunde subsemnatul.
“Acum?” intreaba iar sapcaliosul.
“Da”, raspunde iar personaju’ principal.
“Sa vad” spune mirat militistul.
Ii arat factura. (Pentru ca’mi place sa fac poze noaptea. Si port facturile la mine sa nu’mi creeze probleme toti… aia care n’au actiune si vor sa’si faca planul.)
“Pai aparatul asta’i cumparat in decembrie”, remarca aparatorul sigurantei mele.
(Analiza in gand pe remarca lui, voi cenzura multe replici.
Si? Daca’i cumparat in decembrie nu se pune? N’are valoare sau cum? Trebuie sa fiu cu facturile la zi? Trebuie sa port la mine doar obiecte cumparate in ziua respectiva? Cum vine asta?)
“Si?” reusesc sa spun, abtinandu’ma.
“Mda… Dar pe hard disk? Puteti demonstra ca’i al dumneavoastra?”
(Alta analiza, tot in gand, tot cenzurata:
Am facturi pentru aparatura si accesorii foto de aproape 20 de milioane, ziare, agende si baterii in rest, si ma intreaba si de factura pe un amarat de hard disk cumparat cu 3 ani in urma? Pai, de cand moda asta cu facturile? Am un ghiozdan cu obiecte si ma plimb cu el noaptea pentru ca am treaba, si’mi trebuie inca o sacosa cu facturi sa demonstrez ca’s ale mele? In alta ordine de idei, cum as putea fura un hard disk? Cine se plimba noaptea cu un hard disk in mana sa’i dau eu in cap sa i’l iau?)
“Nu, n’am factura pe el”, raspund, abtinandu’ma de la mai multe comentarii, fiind tarziu si neavand chef d’un drum la sectie.
“Hmmmm” marai Garcea si’si muta basca p’o ureche.
Din spatele masinii, apare alt Garcea. Mai alb. La uniforma. N’am stat sa vad ce stele are, ca nu ma interesau.
“Pe hard disk n’are factura, ce facem?” il intreaba primul Garcea pe ala de abia venise.
Cum vine asta? Cum “Ce faceti”? Mi’l dati, ca’i al meu. V’am dat datele, v’am aratat ce am, v’am demonstrat ca’s ale mele, care’i probabilitatea ca acel hard disk sa fie furat cand am facturi pe orice altceva? De fapt… Cum sa’i intreb de calculat probabilitati…? Am tupeul asta?
In fine.
Vine ala mai inalt in grad. Si ma intreaba despre semnalmentele hard disk’ului. Ce capacitate are, cand l’am luat si, mai ales, cat am dat pe el.
Tinand cont ca l’am cumparat acu’ 2-3 ani, n’aveam idee cat am dat atunci pe el… Asa c’am zis la misto, “Doua milioane”.
“Mult. Foarte mult ai dat pe el. Ai luat teapa”, imi spune militistul ala d’a venit ultimu’.
Hopa. Auzi ce m’am scos. Am toate efectele personale intinse pe trotuar ca la talcioc, si militistul imi da sfaturi hardware. Ca se pricepe…
Buna treaba.
A mai aruncat o lanterna in rucsac, s’a vazut c’aveam si niste covrigi.
“Acolo ce’i?”
“Niste covrigi, nici p’astia n’am factura…” raspund.
Ei rad. Sau rade, ca erau sub 50… Eu nu glumeam…
Nu glumeam pentru ca prin spatele meu treceau nestingheriti toti hotii si pestii din gara. Care nu purtau gluga.
Mi se dau toate chestiile inapoi.
Plec.
N’am mai luat taxiul. Am mers pe jos de la Gara pana in Tatarasi. Doar pe la intuneric. Unde nu era nici un politai care sa ma controleze. Pentru ca se tem de intuneric. Poate pentru ca in intuneric stau infractorii. Si le’o fi frica.
Hai sa facem o cheta, sa le luam niste lanterne.
Nu de alta, dar, parerea mea este ca un politai trebuie sa si PREVINA o infractiune, nu doar sa caute infractorul dupa ce infractiunea a fost comisa.
Si sunt rare infractiunile pe bulevardele luminate.

Pentru ca acolo sta Politia romana.