Jeleasca (II)

Cum spuneam mai devreme, Jeleasca nu avea de gand sa se linisteasca.
Zilnic pazea balconul. De fapt de la balcon pazea scara blocului. Cine intra, cu ce, de ce, cand iese, cu cine iese, apoi facea scenarii si presupuneri absurde despre motivele pentru care au venit acele persoane, ce anume aveau in sacose (daca aveau sacose) si ce`au facut atata timp cat au stat.
In fine. Securitatea stia mai putine decat ea.
Din nefericire, atunci cand aveai nevoie de ea, atunci n`a vazut, n`a auzit, era la piata, si alte alea.
Un caz concret a fost ala cand i`au spart casa lu` tasu` lu` Carmen, ala de statea la parter.
Au venit ziua in amiaza mare, i`au intrat omului in casa, au mai rugat vreo doi vecini sa`i ajute si l`au mutat pe bietul om. S`au dat veri care`l ajuta pe om sa se mute, ca ala`i la serviciu si nu poate sa vina. Si in 4 ore i`au luat tot din casa. TOT. I`au demontat si robinetele si chiuvetele din bucatarie si baie de era sa faca saracu` om infarct cand a ajuns acasa.
Cand au venit politistii, toata lumea i`a indrumat la madam Jelescu. Ca aia stia tot.
Surpriza. N`a vazut nimic baba. Nu si`a notat nimic. N`a fost acasa.
Hmmm… Da` un` s`o fi dus?
Ca de iesit nu iese.
Il platea pe Ionut ala de la 4 sa`i duca gunoiul, restu` babelor ii faceau piata (ii cumparau si ei ce avea nevoie atunci cand plecau ele in piata), rude in Iasi cica n`avea, duminica (zi de cimitir) nu era… In fine.
Am aflat dup`aia ca n`a vrut sa spuna pentru ca`i era frica sa n`o calce hotii si pe ea si s`o violeze.
Nu i`a zis nimeni ca poate sta fara grija ca, la cum miroase in casa aia, nu intra nici cel mai nebun hot iar la partea cu violul… Ori nebun ori mort de beat trebuia sa fie ala sa violeze hoasca aia…
In fine.
Iar seriale, iar barfa, tot la bunica`mea.
Io, spion in bucatarie.
“Vai doamna, iar am vazut pe ma`sa aia a lu` Sabina cu unu… A venit, a stat vreo doua ore, s`apoi ala a plecat singur. Va dati seama?” spune Jeleasca consultandu`si carnetelul.
Cu ma`sa lu` Sabina nu se punea nimeni. Clar. Ma`sa lu` Sabina era sfanta. Numai pentru futaiurile pe care le tragea in masinile unora, parcate in fata blocului, spre deliciul tuturor pustilor (inclusiv io si Jeorjica) care salivau pititi la geamuri. Si nici Sabina nu putea fi subiect de barfa, ca tot sfanta era pentru noi, ca facea striptease pe gume Turbo in scara blocului.
In fine, a schimbat subiectul, a revenit pe partea cu Turcu, unul dintre subiectele ei preferate de altfel.
A trecut si de Turcu, a ajuns la Jeorjica.
“Iar l`am vazut pe George ala de la doi, jucand liniuta cu nepotelul matale doamna… Iti zic io, ala nu`i om de viitor, ti`l strica p`ala micu`”, ii spune bunica`mii.
Cu alte cuvinte, eu eram ala micu`, Jeorjica era ala mare. Era mai mare, ce`i drept. Mai mare c`o luna decat mine…
Si el era ala care ma strica pe mine…
Mda… Cafea, fursecuri si teve color nu mai prindea in bloc daca se strica la matze cu bunica`mea…
Am iesit afara, auzisem ce ma interesa.
Iar discutii cu Jeorjica.
“I`o tragem?” il intreb, dupa ce`i explic planul pe care`l aveam.
“Normal!” spune zambind Jeorjica.
Si ne apucam de treaba.

In perioada aia faceam noi afaceri cu pustimea de la bloc. Ne plimbam vreo doua ore prin gara si “culegeam” sigiliile de la vagoanele de marfa. Sigiliile erau inseriate si le vindeam la ciutanii din jurul blocului cu 100-200 de lei bucata, spunandu`le ca, daca fac 10 serii consecutive, castiga 10 mii de lei.
Si cumparau aia sigilii mai ceva ca guma Bombibon, Turbo sau TopGun.
Tinand cont ca ideea respectiva presupunea implicarea pustimii, am dat strigarea.
I`am adunat, le`am explicat cum sta treaba, dupa care le`am promis cate 2 sigilii d`alea moca fiecaruia care participa la actiunea respectiva.
N`a trebuit sa ducem multa munca de lamurire. S`au bagat toti in actiunea conceputa de noi contra babei.

A doua zi, dupa ce`si termina tura pe balcon, se infiinteaza cu restul de babe la bunica`mea, ca incepea serialul. Si n`aveau cum sa piarda minunatia de episod. Mai ales ca tocmai nu`sh ce`i facuse Luis Fernando lu` Ezmeralda aia, sau cum o fi chemat`o.
Apare babaciunea. Cand iti intra vrajitoarea in casa ti se innegreau peretii, iti fugeau gandacii, se baga cainele sub pat (daca aveai) si scheuna terorizat. Jale, ce mai.
S`au strans toate la teve, il iau pe conu` Jorj si hai pe balcon.
“Saru`mana”, zicem cu juma` de gura trecand printre babele care i`ar fi mancat beregata lu` Jorj, si iesim pe balcon.
Incepe serialu`.
Jos la scara, gloata de pustani care astepta semnalul.
Cum a inceput emisiunea, s`a dat semnalul si toata pustimea (vreo 50-60 de copii) s`au napadit pe partea cealalta de strada, in fata blocului turn urland.
Io cu Jeorjica dam navala din balcon in camera, urland.
“L`a aruncat de pe bloc!!!!!!!!!!”
S`a inverzit baba. I`au dat lacrimile.
A sarit la geam. A vazut gloata de pustani, plus lume care a inceput sa se adune, na, sindromu` de turma.
“Am stat pe balcon toata ziua, nu s`a intamplat nimic, acu` c`am plecat 5 minute, acu` s`a aruncat unu` de la geam…” bombane baba si stergandu`si lacrimile.
Ii era ciuda ca n`a vazut. Nu o interesa de ce s`a aruncat ala de la geam. Nu o interesa daca mai traieste ala care s`a aruncat. Nu o interesa cine pe cine a aruncat de la geam. Plangea pentru ca n`a vazut faza. Plangea pentru ca toata lumea a vazut, inclusiv Jeorjica (ca si el era lume), si ea nu.
S`a intors de la geam, ne`a imbrancit pe amandoi si a iesit in fuga afara.
A fugit pana peste strada. Cu parul valvoi, i`au sarit si slapii din picioare.
Trebuia sa vada. Sa vada. Sa vada sange, oase rupte, un om in agonie. Pentru a avea ce discuta cu restul babelor. Pentru a avea ce presupune, pentru a fi cea care stie tot.
A ajuns acolo.
Intre timp se aciuasera si niste politisti.
Au vazut ca nu`i nimic interesant, au plecat.
Pustanii in schimb n`o lasau pe baba sa ajunga in fata. Se imbrancea, ii boscorodea, ii blestema, ii impingea, nimic.
N`o lasau sa ajunga in fata. In fata unde putea sa simta mirosul de sange. Unde putea sa vada ochii celui care`si traia in agonie si durere ultimele clipe.
N`au lasat baba sa ajunga sa vada.
Pana n`am aparut si noi.
“Ba`, l`a aruncat?”, intreaba Jeorjica.
“Da, l`a aruncat”, raspund vreo trei pustani.
“Si s`a infipt?” intreb si eu.
“Pe jumate”, raspunde unul dintre copii.
Baba era verde. Trebuia sa vada.
Si`a luat avant, si si`a facut carare. Pana in fata. Acolo unde era actiunea.
Si a impietrit.
In fata ei nu era nici sange, nici oase sfaramate si nici un muribund.
Ci era un levier infipt in pamant. S`a intors spre noi cu flacari in ochi.
“Ati zis ca a fost aruncat un om de pe bloc”, spune cu tamplele mai mai sa`i plezneasca de nervi.
“N`am zis c`a fost aruncat un om bre, ce`ai patit?”, raspund eu. “Am zis c`a fost aruncat de pe bloc. Ca facuseram pariu cu Tomita de la scara C, ca n`are curaj sa se urce pe blocu` asta si s`arunce levieru` si sa`l infinga in pamant.”
Baba murea.
Si`a adus imediat aminte ca serialul n`o asteapta pe ea.
A luat`o la fuga spre bloc, si`a cules si papucii din drum si a urcat sus.
Pentru faptul ca a pierdut 10 minute din serial n`a mai vorbit nici cu mine si nici cu Jorj o saptamana.
Da` nu ne parea rau.
Stiam c`o sa`si revina, si va reincepe barfa…
Si…

Vara era lunga…

- Va Urma -