Fictus (VI)

Una dintre ultimele intamplari cu Fictus a avut loc undeva pe la sfarsitul verii. Jumatatea lui August cred, inceputul lui septembrie. Oricum, era aproape toamna.
In fine.

Intr`o seara apare Fictus pe la scara blocului. Sta cat sta la cioace cu noi, apoi ii vine o idee.
“Bai, stiu de unde putem lua struguri moca, va intereseaza?”
Un ban n`ar strica, ne`am zis…
“Cam cati struguri bah, si de unde?” intreaba Fasola.
“Cat putem cara, da` pe sest, ca daca ne prinde ala a cui ii via, am belit`o”, spune Fictus.
Bai, treaba buna… Si struguri, si actiune. Ca s`asa ne cam plictiseam d`o saptamana.
“Da` s`au facut strugurii?”, intreb si eu.
“Nu toti, da` unde va duc eu s`au facut, ca`s d`aia care se fac mai repede”, imi raspunde repede Fictus.
“Daca zici tu…”

In fine.
Am facut planurile. Ce facem cu strugurii, cui ii vindem, daca`i vindem, daca nu mai bine ii mancam noi sau ne apucam sa facem vin… Ca era mai simplu. Ii dadeam lu` ta`su` lu` Fictus, care avea o gramada de canistre, zdrobitor, teasc si alte alea, si ne facea el un vin calumea. Isi tragea si el partea, da` tot ramaneam cu ceva si noi…
“Bai Fictus, da` tie ce`ti iese din toata treaba asta?” il intreaba Beholderul.
“Io vreau struguri ma, atat. Vreau si eu vreo doua sacose, mai beau un must, mai mananc si eu, nu vreau bani. Oricum, eu doar va arat unde`I, imi culeg si eu cat imi trebuie, apoi va ajut si pe voi sa luati pana umplem masina”, raspunde Fictus mieros.
“Daca zici tu…”

A plecat Fictus. A ramas sa ne vedem a doua zi dimineata cu el.
Ne`am aprins tigarile.
“Bai, poate ne`o sugem iar cu asta…”, spune oftand Fasola ala mare.
“Si eu ma gandesc daca sa mergem…”, raspund si eu.
“Bai, eu zic sa mergem, pentru ca tura asta vine si el. Ce bataie`si ia daca a mancat rahat, n`a vazut in viata lui. Il ingrop pe marginea drumului dupa ce plateste si benzina si chinuiala”, spune Beholderul tragand din tigara.
Am mai stat, ne`am sfatuit ce si cum sa facem, pe cine luam cu masina, ce masina, cat ne costa benzina, daca ne scoatem sau nu drumul cu strugurii pe care`I vom lua…
S`a ajuns la concluzia ca`I bine sa mergem. Mai iesim naibii din rutina, mai un pic de adrenalina, cine stie, poate mai si fugim de vreun paznic, na, d`ale tineretii pacate.
Am gasit masina. O Dacie papuc cu 5 locuri, carosata si goala. Am facut rost de saci de plastic, ne`am cautat haine de rupt pe dealuri prin vie, fulare de pus la gura sa nu ne recunoasca vreun paznic, am luat cutite si foarfece pentru taiat strugurii, adidasi d`aia de mers la fotbal sau prin noroaiele de pe campurile patriei, buni si la chinuiala si la fugit de eventualii paznici si ne`am bagat la somn devreme, pentru ca plecarea era la prima ora.

A doua zi dimineata ne`am intalnit in fata blocului lu` Fictus pe la vreo 5. Eram toti chiori de somn. Ne culcaseram noi devreme, da` asta nu inseamna ca si adormiseram instant.
Bine, ne`am echipat, am aruncat sacii si ghiozdanele cu alte alea in spatele masinii, ne`am urcat si am plecat catre via aia nepazita si coapta din care aveam sa ne umplem de bani, vin si struguri de mancat…
Pana am ajuns, ne`a facut Fictus capul calendar.
Era prima data cand mergea cu noi undeva. Pentru el era ca o excursie, o tabara.
Noroc de Beholder ca s`a apucat sa povesteasca una alta de radeam cu lacrimi, asa ca nu prea l`am mai bagat in seama pe Fictus.
Ca tot veni vorba, pana ajunge masina la vie, sa va povestesc o intamplare relatata de Beholder.

“Ba, am fo` acu` vreo trei ani la furat mere, sus la livada, la agronomie. Eram noi vreo trei si am plecat dimineata, sa prindem paznicu` dormind, sa n`avem treaba cu el. Am ajuns sus pe la vreo 4 dimineata. Clar dormea paznicu` la ora aia… Ne`am zis. Am intrat si ne`am apucat de cules mere. Cred ca umpluse fiecare vreo doi saci cand apare paznicu`. Cu pusca. Ne`am cacat pe noi. A inceput ala sa urle ca trage, si`a incarcat pusca si tot spunea sa stam. Cine dracu` era nebun sa stea? Am luat`o la fuga toti. Cu sacii in spate, ca nu erau grei. Si doar nu eram nebuni sa`I fi lasat acolo, nu? Oricum, prostii cu care fugeam nu intelegeau cand le spuneam sa fuga in alte directii, tot pe langa mine stateau. Cumva era normal, ca era o singura gaura in gard, si p`acolo vroiam sa ajungem toti… A fugit cat a fugit nea` paznicu` ala dupa noi pana cand a urlat o data “Stati ca trag!”. Ba noi am zis ca urla ca si pana acu` si n`are curaj sa traga. Da` a tras bai muistu. Cu sare. Si m`a nimerit in cur si in spate. Ai de pula mea ce viteza mi`am luat… Fugeam de mancam pamantul. Am trecut primu` prin gard cu tot cu saci. In masina am stat pe burta. Bai…. Durere nu asa. Te caci pe tine. O saptamana jumate am dormit pe burta… Cand ne`am intors sa`l futem pe muist nu mai era p`acolo…”

A vrut sa ne arate semnele de pe cur, da` chiar nu eram interesati…
Oricum, povestind el, mi`am adus aminte si eu d`o intamplare, tot in livada de la agronomie.
Aveam vreo 14-15 ani si, impreuna cu vreo doi amici am plecat la furat cirese din livada. Din pacate n`am avut cum sa intram dar, invartindu`ne p`acolo, am gasit un cires d`ala care face cirese amare d`alea mari. Nu era nici in livada, nici alaturi… Nu stiam daca furam sau culegem de pe marginea drumului. In fine, nu asta ne`a oprit sa urcam in copac si sa ne apucam de cules.
La un moment dat am vazut un paznic care se uita la noi. Copacul era destul de stufos si paznicul la o distanta apreciabila asa ca nu stiam daca ne`a vazut sau nu. Am stat nemiscati vreo doua minute, pana cand paznicul s`a intors si s`a dus in treaba lui. Hehehe, nu ne`a vazut, n`am zis si am revenit la cules cirese. Dupa vreo ora eu umplusem vreo doua sacose, restul cu care veniseram umplusera cam la fel. Ne si saturaseram de mancat asa ca ne`am hotarat sa coboram. Am coborat din pom si ce sa vezi… Paznicul ne astepta. C`un par.
“Am ajuns, aici e”, striga Fictus la un moment dat.
“Bine ma, da` lasa`ma sa termin”, ii spun nervos.
Cum spuneam, dupa ce am coborat din cires dam de paznic. Ne astepta. Cu un par. Eram verzi…
Ia turnati tot ce ati cules aici, spune bestia si intinde un sac de plastic. Ce naiba era sa facem… Am varsat toate sacosele in sacul ala si asteptam sa ne futa si o mama de bataie, asa, ca sa ne lecuiasca.
A luat sacul, s`a uitat la noi, a inceput sa zambeasca si a zis: Acu` luati si culegeti si pentru voi.
Mama ce nervi aveam… Ne`a furat paznicu`. Va dati seama? Ne`a furat paznicul ce furaseram noi…
Dup`aia am vazut ca de fapt noi nu furam, ca nu era in livada ciresul ala, era alaturi… Asa ca nici ciresele alea n`au mai fost chiar asa de bune…
“Ai terminat? C`am ajuns”, spune Fictus nerabdator uitandu`se atent pe geam.
“Da, am terminat. Unde`I minunea aia de vie?”, il intreb.
“Pai trebuie sa urcam p`aci, se poate si cu masina”, ii spune Fictus soferului.
Urcam cat urcam cu masina, ne baga ala prin toata via, sa vedem cam cata podgorie e la Osoi…
In sfarsit ajungem la via la care trebuia.
Ma gandeam la un moment dat de unde naiba stie asta via asta, ca eu n`as fi stiut`o nici daca stateam acolo… In fine.
Am coborat din masina, ne`am pus fularele la gura, am luat fiecare cate un sac si ne`am apucat de cules struguri. In liniste, sa nu ne auda careva. Soferul statea de paza, atent de nu se mai putea… C`am vazut dup`aia ca adormise cu capul pe volan.
Ajuns in vie, am gustat vreo doi struguri. Erau oarecum copti… Da` parca mai trebuiau lasati un pic.
I`am zis lu` Fictus in soapta ca mi se par un pic acrisori. Mi`a raspuns doar ca mi se pare, ca`s copti si daca`I mai lasam cateva zile, vine ala de are via si`I culege si n`o sa mai putem veni.
Bine, daca au zis si restul ca tre` sa`I culegem, ii culegem.
Ne`am apucat de cules. Intr`o liniste totala. Nu se auzea nici musca. Un greiere nu scotea un sunet. Taiam strugurii fara sa rupem via si fara sa facem nici cel mai mic sunet.
Umpluseram cam juma` de sac fiecare cand, aud ceva in spatele meu.
Ma uit la Fictus care era langa mine. Si el tresarise.
La un moment dat, s`aude fix in spatele nostru un om care`si dregea vocea. Ne`am intors incet. Si am incremenit.
Doi tarani d`aia vanjosi, sprijiniti in par. Si un ciobanesc german langa ei. Se uitau la noi.
Frate, de tarani oi scapa, ca am impresia ca fug mai repede decat ei… Da` de caine nu scap…
Deja ma vedeam rupt in bataie, muscat tot si cu catuse la incheieturi, explicand vreunui sectorist prost si incult ce cautam eu in vie…
Visul s`a terminat brusc. Exact in momentul in care unul dintre tarani spune:
“Bai Florine, zi`I lu` tac`tu ca te`a trimis devreme sa`I culegi via… S`o mai lase vreo saptamana, ca nu s`a facut inca poama… Daca o mai lasi o saptamana e buna de cules, ca se indulceste calumea”
Vorbea cu Fictus. Fictus care ne`a adus sa furam struguri din via lui. Struguri pe care sa`I dam lu` ta`su sa ne faca vin…
Cu alte cuvinte, noi culegeam moca via lu` Fictus.
Beholderul scotea flacari pe ochi. Fasola facea spume iar mie`mi venea sa rad de nervi…
A iesit scandal mare…
Am luat strugurii culesi pana atunci, l`am pus pe Fictus sa plateasca benzina si deranju` soferului, si am plecat acasa, cu promisiunea ca nu vom mai musca niciodata la vrajeala lu` Fictus…

Da` niciodata…