Bivolul (I)

Pe Bivol l`am cunoscut intr`o tabara de vara, la Homorod. Eram prin clasa a IV-a sau a V-a, nu mai tin minte exact… Tin minte ca m`a silit maica`mea sa plec intr`o tabara cu alti copii de la o scoala de care n`auzisem. M`a trimis in tabara aia doar pentru ca il cunostea pe ala de organisase toata treaba, si avea incredere ca voi fi bine supravegheat.
Ajuns acolo, am fost din start ciuca batailor. Pentru ca toti erau cu cel putin un an mai mari, se cunoasteau intre ei si erau si colegi in aceeasi clasa sau scoala. Toti erau din acelasi cartier, Podu Ros daca nu ma insel, numai eu eram din celalalt capat al orasului.
In fine. Era clar ca n`aveam cum sa ma simt prea bine intre ei, decat daca`mi fac repede prieteni. Cum era si normal, prieteni am putut sa`mi fac la inceput doar printre cei “refuzati” de restul turmei. M`am imprietenit chiar in tren cu vreo doi aflati cam in aceeasi situatie ca si mine. Si tot in tren l`am cunoscut si pe Bivol.

Era c`un cap mai mare decat toti, bine facut, blond si sasait. Era plin de impresii si de glume proaste, glume pe care le facea celor care nu puteau riposta. Era exact genul de smecher pe care nu`l suporta nimeni. Violenta era pretuita printre cei care`i formau anturajul, obscenitatile la fel. Dar se credea cel mai tare din parcare, cel mai smecher din curtea scolii si cel mai frumos si destept din cartier, chiar daca era in pragul repetentiei.
L`am cunoscut cand a venit in compartimentul meu si s`a apucat de daramat bagajele peste noi, care dormeam. Ne`am trezit brusc din cauza socului si buimaci de somn ne uitam la el cum radea ca prostu` de gluma “buna” pe care o facuse. Necunoscandu`l, nu mi`am permis sa`i zic ceva, asa ca am asteptat sa plece cu restul haitei venita sa vada cat il ducea capul pe minunatul sef de trib.
Dupa ce a plecat, i`am intrebat pe colegii de compartiment cine`i si ce`i cu el. Mi s`a povestit in mare ca`i genul de om prost cu care nu te pui, ca`i mare si prost, dar mai ales ca`i extrem de violent. Asa ca`i mai bine sa taci si sa`l ignori.
Tinand cont ca nu eram si nici nu am devenit genul de om care sa ignore abuzurile (asupra mea sau asupra altora) am inceput sa ma gandesc la cum as putea sa pun bivolul la punct.

Am ajuns la Homorod fara alte incidente, pentru ca animalul s`a trantit pe o bancheta si a adormit ca porcul.
Din nefericire, ajunsi la tabara, m`am trezit repartizat in acelasi dormitor cu el. Cu el si cu alti 16 excursionisti din grup. Fiind cel mai mic si cel mai nou din grup, am fost nevoit sa`mi “aleg” ultimul patul.
Bineinteles ca mi`au dat ultimul pat, ala de langa soba. M`am instalat repede, inainte ca bivolul sa apuce sa faca iar vreo gluma proasta, si am plecat la masa.
Masa o luam intr`o incapere d`aia mare… Cantina comunista, ce mai… Zeci de mese, chelnerite obosite si plictisite, pline de scarba, care te serveau de parca era ultima data cand faceau acest lucru.
Acolo l`am cunoscut pe Mircea. Era un tip de treaba. Avea un an mai mult decat mine, dar era super de treaba. Era mai firav decat subsemnatu`, da` haios rau si pus pe sotii. Din nefericire, era pe lista neagra a Bivolului. Asa ca, dupa zece minute de discutii, imi gasisem aliat. Prin Mircea l`am cunoscut si pe Mecla.
Mecla era ciudat tare… Avea un nas cat un cartof, dintii aruncati in gura cu prastia si niste ochelari facuti din funduri de`alea de sifoane, de puteai sa`i folosesti la ars furnici la soare. Si cu Mecla avea treaba Bivolul. Ii placea la nebunie sa`i fure ochelarii si sa`si bata joc de el cand orbecaia.
Nici Mecla nu era prost, dar, ca si Mircica de altfel, avea o mare problema cu curajul. De fapt n`avea o problema, pentru ca`i lipsea cu desavarsire.
Se chinuia saracu` sa ne povesteasca ce i`ar face Bivolului daca ar putea… Da` nu poate, pentru ca`i mic si`l bate prostu`…
Din discutiile purtate cu cei doi, am inteles ca Bivolul trebuie atacat miseleste. Sa nu stie de unde i`a venit si cine e responsabil. Bineinteles, asta tinea de comportamentul lui. N`avea rost sa m`apuc sa`l fac de toata jena daca nu`mi facea nimic, nu?
Din nefericire, nu s`a abtinut…
Dar despre asta mai incolo.

Cum spuneam, eram la masa cu Mircea si Mecla. Baieti buni. Nu ma interesau notele pe care le aveau la romana, mate sau fizica. Era important ca m`au adoptat repede in grup si ca aveam ce discuta cu ei.
Din nefericire, distractia s`a terminat brusc. Din cauza Bivolului.
“Bai Mircea, tu ai vazut cine`i in spatele tau?”, il intreaba Bivolul pe Mircica.
Mircea se intoarce sa vada cine`i in spatele lui, bineinteles..
In momentul in care s`a intors, Bivolul ii scuipa`n ciorba, apoi se uita la noi si face un semn amenintator cu pumnul. Ceva de genul “daca vorbesti, te`am spart”.
Sa iau foc, nu altceva.
“Hai, mai, c`am glumit”, ii spune Bivolul lui Mircea dupa ce acesta s`a intors catre noi. “Pofta buna”, spune zambind si uitandu`se la noi.
“Nu manca, mai, ca ti`a scuipat prostu`n supa”, ii spun lu` Mircea, uitandu`ma la Bivol.
Dobitocul scotea flacari pe ochi.
“Te sparg cu bataia”, imi spune printre dinti.
“Stiu. Da` bataie am mai luat, nu`mi e frica. Plus ca una, doua mai dau si eu, ca doar n`oi fi de lemn…”, ii raspund zambind, stiind ca profesorul care ne supraveghea era prieten cu maica`mea si trebuia sa aiba grija de mine.
Inca nu stiam cam cat de mult ma inselam…
In fine.

A plecat Bivolul la masa lui, aruncandu`mi priviri otravite. Mircea si`a luat alta portie de supa, motivand ca aia nu`i placea.
Dupa masa, am plecat la vizitat imprejurimile.
Era frumos. Munte, aer curat, padure, racoare… Mai nasol era sa ne intelegem cu comerciantii care, cu toate ca locuiau acolo, in mijlocul Romaniei, nu vorbeau deloc romaneste, ci doar ungureste, si mai era si statiune turistica…
Dupa ce`am mai scapat de bani pe la tarabele pline de toate rahaturile, am inceput sa urcam pe munte. Am urcat, am urcat, am urcat… Deja ne cam saturaseram de urcat, dar si cand am ajuns unde trebuia, ne`am dat seama ca a meritat efortul.
Am ajuns sus, intr`o poienita plina de brazi si aluni. Aluni plini de alune de padure. D`alea scumpe, nu d`alea vrac. Alune pe care trebuia sa le culegi tu, nu care vin la punga.
Asa ca am luat fiecare in primire cate un copac si ne`am apucat de cules. Bivolul nu s`a bagat la adunat alune. Astepta sa termine toti de cules pentru a pune vama. Doar nu era sa se murdareasca el… Las` ca le culeg fraierii, gandea el.
Am cules cat am cules, dupa care am coborat. Tinand cont ca nu erau cine stie ce mii de alune in copacii aia, majoritatea le`am mancat in timp ce le culegeam. Astfel incat am coborat din arbust c`un pumn de alune. La fel si ceilalti.
Bivolul astepta.
L`am vazut si m`am dus langa profesor. N`a vrut sa manance alune, asa ca am continuat sa le sparg uitandu`ma la Bivol. Ala scotea fum pe nas. Ca n`avea ce face.. Da` mi`am dat seama ca ma astepta ceva nasol…
Dupa vreo zece minute, coboara si Mecla din pom.
Ce naiba a stat atat nu stiu, ca nu erau mii de alune si erau si greu de spart intre dinti. Oricum, coboara cu mainile pline de alune.
“Ba, sa vezi ca prostu` n`a mancat niciuna sus si i le ia jigodia pe toate acu`”, ii zic lu` Mircea.
Mircea da din cap a paguba si a neputinta si… Asta e.
Ajunge Mecla jos cu pumnii plini de alune.
Bivolul langa el.
“Da`le incoa`!”, ii spune.
Mecla se uita la el. Inexpresiv. Ii intinde mainile si i le da.
Bivolul le ia, ranjeste si pleaca.
“Ba fraiere, da` ai transpirat un pic, ca`s cam ude alunele astea”, ii spune Bivolul in timp ce se departa.

Mecla incepe sa zambeasca si vine spre noi.
“Ba esti prost? Stiai ca ti le ia, de ce naiba nu le`ai mancat cat erai in pom?”, il intreaba Mircea.
“Hehehehe, las` ca stiu eu…”, raspunde Mecla vesel si pleaca sa se spele pe maini.
“Ba Mecla, da` alunele tale`s sarate?”, se`aude deodata vocea Bivolului.
Sa pic jos de ras…
M`am apropiat de copac si l`am inconjurat. Partea de copac opusa pozitiei Bivolului era umeda.
Pentru ca Mecla s`a pisat pe alune inainte sa i le dea Bivolului.
Rasul de pe lume.
Intr`un final a aflat si Bivolul. Si`a luat bataie Mecla, am luat si eu, a luat si Mircea…
Da` am dormit ca ingerii in seara aia…

Fericiti ca toata tabara radea de Bivol pe ascuns…

- Va Urma -