Berea ca berea… Dar unde-i vinul?

Cu durere in suflet vreau sa va spun ca-mi pare rau ca nu sufar de Parkinson si sufar de Alzheimer. Pentru ca era mult mai bine daca varsam jumatate de pahar decat sa uit unde am pus sticla…
Da, dragi cititori, am uitat unde am pus sticla. N-o mai gasesc. Bine, nici nu m-am apucat inca sa o caut, dar sunt convins ca nu mai stiu unde este. Sa va explic, totusi, situatia…
Acu’ vreo zece ani, am primit cadou o sticla de vin. Nu era chiar obisnuita, asa ca mi-a explicat omul care-i treaba cu sticla aia. Vinul din recipient cica se afla acolo de niste zeci de ani, mai exact de prin 1928. Anul acesta are exact 80 de ani vinul ala.
Omul mi-a explicat chestii de genul ca sticla trebuie sa stea inclinata, ca trebuie sa stea la temperatura constanta, mai mica de nu stiu cate grade, alea, alea. Bineinteles ca, bautor de bere fiind, tot ce stiu eu este ca trebuie sa fie rece.
Am mai auzit de pe la unul, altul, ca se ingroapa sticlele de vin. Asa ca am cautat loc unde sa o ingrop. In fata blocului nu puteam ca sapa aia o data la doua luni, sa mai schimbe nu stiu ce teava, cablu sau s-o caute pe Elodia, asa ca am facut eu o treaba ca lumea si am ingropat sticla in gradina la bunica-mea. Am ingropat-o cu simt de raspundere, sa fiu convins ca n-o sparge cu sapa atunci cand curata buruienile dintre cartofi sau porumb.
Acum se fac zece ani de cand am ingropat sticla. Si nu mai stiu unde. Nu mi-am facut o harta, nu am masurat zece pasi spre nord, cinsprezece spre vest si treizeci si unu spre sud pentru ca ajungeam in curte la vecinul. Pur si simplu (more…)