Soarecele si javra batrina

Scris de Julius Constantinescu

In metrou la Atena vad in dreapta mea, la un moment dat, un tip care semana incredibil cu un soarece. Nu va pot explica in cuvinte cum arata, dar, oricum, era peste Mickey Mouse, Jerry si Speedy Gonzales. Tocmai ma pregateam sa exclam: “Bai, ce fata de soarece are asta!”, cind soarecele se ridica si incepe sa-i injure in romaneste pe vecinii de scaun, doi pakistanezi care, am inteles, miroseau ingrozitor. M-am felicitat ca n-am apucat sa deschid gura (una dintre putinele dati cind m-am putut felicita pentru asa ceva) si mi-am adus aminte de un fost coleg de facultate, un soarece care-a ratat sansa sa taca intr-o situatie si mai delicata.

Eram in prima saptamina de facultate, inca nu stiam nici unde se tin toate cursurile (bine, fiind vorba de Politehnica, multi n-am reusit sa aflam niciodata). Aveam primul curs de fizica, ne-am inghesuit mai multi intr-un lift, iar unul dintre noi ne-a pus la curent cu ce aflase despre profesoara de fizica: “Ba, cica e o baba sinistra. Are un picior de lemn, barba-su era tot profesor si-a fugit cu o studenta. E complexata rau, pe studente cica nu le trece pina-n toamna, sa se razbune c-a lasat-o barba-su. Da` daca stim cum s-o luam, pe noi ne trece, ba. O javra batrina, o facem noi”. In zadar l-am lovit cu picioarele sa taca dracu` din gura, sa se-ntoarca spre noi si sa bage de seama ca in spatele nostru in lift e o femeie in virsta, cu un picior de lemn: omul aflase informatii pretioase si vroia sa ni le impartaseasca. Cind am coborit si, cu niste fete servile, ne-am aplecat pina aproape de pamint si-am salutat-o galanti: “Sarutmina!”, tipul s-a inverzit.

Dupa ce profesoara a intrat in sala de curs, l-am sfatuit prieteneste sa se transfere la Drumuri si Poduri si am intrat si noi, in timp ce tipul a plecat la o biblioteca de zi, sa-si inece amarul si sa se mingiie cu speranta ca poate javra batrina nu i-a retinut figura. In sala, profesoara a asteptat in liniste pina cind ultimul politehnist a binevoit sa intre, s-a uitat la noi si a spus: “Vad ca distinsul dumneavoastra coleg n-a mai avut curajul sa intre. Transmiteti-i din partea mea ca nu-i nevoie sa se transfere la alta sectie. Daca stie la examen, il trec”.

Dupa cursuri, l-am gasit la biblioteca de linga facultate. Era terminat si, cind am intrat, s-a agatat de noi: “A zis ceva de mine?”. “Ba”, i-am zis noi, “e nasol de tot”. “Trebuie sa ma transfer?”. “Mai rau. Trebuie sa inveti”.