Nu vreau să fiu Dumnezeu! (XIV)

La ora 18.00 eram amândoi în faţa televizorului. Pe CNN se transmitea în direct sesiunea extraordinară a Consiliului de Securitate al ONU. SUA căzuseră de acord cu înfiinţarea statului arab, dar condiţionau acest lucru de stabilirea Capitalei statului arab oriunde altundeva decât la Ierusalim. Virusul ucigător nu fusese descoperit, iar cercetătorii Lumii erau depăşiţi de situaţie. Daca se păstra rata mortalităţii, urma ca în circa două săptămâni populaţia Planetei să dispară. Cele mai afectate ţări erau, ca întotdeauna, ţările Africii. Aici existau deja state care dispăruseră. Primul dintre ele a fost Lesotho, urmat de Angola. Cea mai mică rată a mortalităţii a fost anunţată în Australia. Din acest motiv, părea iminent un atac al Chinei asupra Australiei. China călca pe urmele Germaniei în al doilea război mondial şi îşi justifica acţiunea revendicativă pe motivul asigurării spaţiului vital. India şi Bangladeshul nu se lăsau mai prejos şi ameninţau cu o acţiune armată împotriva Chinei. Toate cele trei puteri deţineau arma nucleară. Şedinţa s-a sfârşit tragic şi fără nici un rezultat, pentru că reprezentantul SUA a murit când luase cuvântul.
La mai puţin de o oră, toate televiziunile naţionale transmiteau o ştire cruntă. Vidul de putere creat prin moartea foarte rapidă a preşedintelui şi a primului ministru fusese acoperit de Secta Apocalipsei. În scurtă vreme urma să se emită un decret al idiotului care conducea secta, decret care urma să definească noile reguli, valori şi ierarhii din viitoarea societate. Acest lucru era deosebit de grav.
- Trebuie să facem ceva, Diana. Eu nu voi trăi după reguli care consideră băutul unei beri delict major, i-am spus Dianei după ce am aflat ce conţinea decretul idiotului. Dacă tot mai avem puţin de trăit, vreau să trăim frumos.

- Sunt de acord cu tine, dar nu prea văd ce putem face.
- Putem fura o maşină, sau lua una de la un cunoscut mort. Putem părăsi ţara.
- Şi să mergem unde?
- Oriunde! Când eşti lângă mine, nu mai contează nimic.
- Ai tu darul de a fi poetic şi sentimental şi în cele mai ciudate momente. Ce facem?
Atunci mi-a venit ideea. I-am propus Dianei să urcăm la cabană şi să stăm acolo până vom muri. Să ne luăm provizii şi să ne aşteptăm sfârşitul. Spre surprinderea mea, Diana a fost de acord.
- Oricum e mai bine acolo, vom vedea mai puţini oameni morţi. Şi dacă tot murim, să ne bucurăm de ultimele zile. Singuri, doar noi doi, precum ultimii îmbarcaţi pe Arca lui Noe.
Cuvintele acestea rostite de Diana însemnau mai mult decât aş fi putut spera la acea oră.
Am plecat să cumpăr provizii. Pe jos, căci maşină nu mai aveam… Când să intru în supermarket (da, mai funcţionau câteva, în rest era autoservire gratis pentru toţi, în toate magazinele, dar eu ţineam, încă, la principii) dau nas în nas cu Cristina, colegă şi bună prietenă a Dianei. Trebuie spus că, izolându-ne în casă, nu am mai căutat să luăm legătura cu alţi prieteni, pentru că în asemenea situaţii de criză nu ai de unde şti cum poate reacţiona sau cum se poate transforma un om.
Crisitna m-a îmbrăţişat fericită!
- Trăieşti, eşti bine!, îmi spune cu zâmbetul larg. Crisitna nu era o frumuseţe, dar nici de aruncat jos din pat nu era! Ceva mai mică de statură, poate un pic cam plinuţă, dar nu deranjant, probabil părea aşa din cauza staturii mai mici. Sâni generoşi şi abdomen plat, un zâmbet uşor strâmb care lăsa să se vadă dinţii aliniaţi aproape perfect, funduleţul curbat, arcuit obraznic, într-un cuvânt sexoasă! Faţa uşor ascuţită şi ochii căprui pătrunzători care aruncau priviri scânteietoare de sub bretonul şaten printre genele lungi completau tabloul.
- Da, sunt bine, adică cât de bine pot fi!
- Auzi, ştii că stau aici deasupra, Haide la mine la o cafea!
- Nu beau cafea, doar ştii bine! Dai o vodcă sau o bere şi vin, i-am răspuns, pentru că vroiam să aflu de la ea despre colegi, prieteni, cunoştinţe.
Am urcat în apartamentul situat la etajul 4. Era o căldură, ceva de nesuportat, aer condiţionat nici pomeneală…Bere evident că nu avea, vodcă da! Pe căldura aia era singurul lucru de care aveam nevoie! Mi-a pus un pahar mare cu gheaţă şi unul cu apă minerală!
- Aşteaptă-mă, două minute, să mă schimb, că am transpirat!
Am aşteptat-o privind oraşul nostru micuţ, de la etajul patru al blocului Cristinei. În afară de lipsa forfotei obişnuite, nimic nu arăta drama prin care treceam cu toţii. Un coş mare, în plin centrul oraşului (aberaţia asta doar la noi în oraş se putea întâmpla!) fumega de zor. Era coşul de la crematoriu!
- Gata, îmi spune Cristina!
M-am întors şi, ce să zic, era mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. Avea pe ea un tricou, transparent şi lipit de sânii uzi, care nu-i acoperea în întregime fundul bombat.
- Am făcut, rapid, şi un duş, îmi spune râzând. Tu bei vodcă, atunci beau şi eu un pahar de lichior de ouă, rece. Haide lângă mine!
M-am aşezat pe marginea patului cu ochii lipiţi de sânii mari şi tari ai Cristinei. Când s-a aşezat, tricoul i s-a ridicat dezvelind o bucăţică din minusculii bikini negri.
- Ştiu că eşti îndrăgostit până peste cap de Diana şi, dacă ai fi fost cu ea, nu aş fi făcut asta, dar cum Diana e cu Andrei şi tu nu ai nici o şansă nu văd ce ne-ar opri să…
Zicând asta, Cristina şi-a pus mîna direct pe umflătura evidentă din pantalonii mei scurţi, de vară.
- Păi ştii, Diana stă…
Nu am apucat să termin fraza. Mâna îi intrase pe cracul şortului şi îmi mângăia tandru bărbăţia, în timp ce cu limba se juca pe obrajii mei. Mi-a cuprins încet buza inferioară cu dinţii, i-a dat drumul şi şi-a introdus limba încet, prin mişcări rotative, în gura mea. Clar că nu mai puteam spune nimic şi chiar nici nu doream câtă vreme degetele ei îmi scoseseră mădularul afară şi se jucau din greu cu el!
- Stai să te fac să te simţi mai comod, îmi spune, ridicându-se. Se apleacă asupra mea şi în timp ce mă săruta cu pasiune mi-a dat jos şortul şi chiloţii dintr-o singură mişcare. S-a aşezat în genunchi şi privindu-mă în ochi a început să-şi facă de lucru cu penisul meu.
- Aşa-i că e bine?
Cum dracu’ să nu fie bine când eu eram nerezolvat de vreo lună şi trăiam zilnic lângă o femeie ca Diana de care nu mă atingeam? După ce am scăpat şi de tricou a început să mă sărute intens pe piept, coborând din ce în ce mai jos. Când a ajuns la penis a început să-l lingă încet, cu precizie, fără a scăpa nici un milimetru de pe toată lungimea şi grosimea sa. După ce a terminat de gustat tot, şi-a ridicat capul dându-şi părul peste cap, mi-a zâmbit provocator şi mi-a spus:
- Să te termini la mine în gură, te rog!
Rugăminţi? După ce a luat-o complet în gură, când îi vedeam faţa cu ochii închişi şi i-am simţit limba încolăcindu-se pe mădular, când îi simţeam adâncimile gâtului în vârful sensibil al penisului, nu a mai fost nevoie decât de câteva minute până am terminat. După ce a venit de la baie – era meseriaşă, pe mine m-a lăsat complet curat – s-a întins lasciv peste mine şi mi-a zis:
- Asta a fost doar începutul, aşa-i?
- Cristina, începusem să-ţi spun despre Diana…
- Taci!, nu mă interesează, mi-a spus luându-mi mâna dreaptă şi punând-o între picioarele ei. E rândul tau!
Am început să o sărut ferenetic pe tot corpul, de la gât spre sânii mari şi fermi, de la sâni spre talie şi apoi din ce în ce mai jos. Când am ajuns să o gust mustea de plăcere. Am desfăcut încet, cu degetul cel mic, locul plăcerii şi am început să mă joc cu degetul. Cristina icnea şi îşi dorea ca măcar să înlocuiesc degetul mic cu unul mai mare. Am refuzat şi am continuat să mă joc cu degetul mic, din ce în ce mai repede, în timp ce cu limba dezmierdam mugurele înfiorat care încerca o zadarnică scăpare dintre dinţii şi limba mea. Continuând jocul, am schimbat degetele pe rând, până când am ajuns la mijlociu. L-am introdus încet, încet, incredibil şi insuportabil de încet pentru ea. L-am retras apoi şi l-am înlocuit cu penisul drept şi viguros. Am intrat încet, m-am retras la fel, apoi am intrat brusc, făcând-o să ţipe de plăcere. M-am retras parcă speriat şi am revenit în forţă executând mişcări de penetrare combinate cu mişcări de rotaţie spre dulcea disperare a Cristinei. Am simţit-o că se termină. După ce gemetele de plăcere s-au stins, mi-a spus:
- Haide să-ţi ofer ceva special! Aşază-te pe spate!
Scris de Lucian Stanciu