Patronul roman si munca
Scris de Sebastian BargauLa minihotelul in care am stat in timpul vacantei din Austria am avut ocazia sa-l cunosc chiar pe patron. Era cam greu sa nu dai de el, mai ales ca el era cel care ajuta la servire. Nu stiu daca ii picaseram noi cu tronc, dar numai el ne-a servit la masa, cu toate ca erau prezenti si angajati. Nu am fost singurii din hotel (mai erau vreo 60-70 de persoane) dar lui ii facea placere sa stea cu noi la masa.
Avandu-l la masa am ajuns sa aflam mai multe despre el. Omul si-a inceput afacerea, cu vreo 40 de ani in urma, cu o taraba la care vindea hot-dog. A strans bani si si-a facut o pensiune, apoi si-a facut hotelul. Intr-o seara am aflat cam cat scoate din toata afacerea si ne-a picat fata. In timpul sezonului, adica pe perioada iernii, profitul sau se ridica la 700 de mii de euro, iar in restul anului scoate cam 3-4 sute de mii de euro. Cu alte cuvinte, are profit cam de un milion de euro pe an.
Nu ne-a surprins ca face atatia bani, ci ne-a lasat fara cuvinte faptul ca el ne servea la masa, el vindea la bar si statea si de vorba cu oaspetii. Are angajati destui, angajati cu vreo zece ani vechime acolo (ceea ce inseamna ca sunt multumiti), care iti zambeau, socializau si te faceau sa te simti rege. Si patronul te intreba cum te simti, daca esti multumit de servire, daca ai dormit bine si daca-ti place mancarea… Si dupa ce plecai sa te plimbi, el se urca in masina (nu avea nici Lamborghini, nici Bentley si nici Bugatti, ci un BMW care parea destul de nou) si pleca la golf sau urca pe munte, in cautare de cristale sau roci.
Dupa ce v-am povestit toate acestea, hai sa ne intoarcem pe meleagurile romanesti. De cate ori a venit patronul unui hotel sa va intrebe cum va simtiti? De cate ori ati vorbit cu vreun patron al unei firme care are cat de cat profit? Nu iau aici in calcul alimentara de la parterul blocului sau vreo pensiune cu cinci-sase camere. Vreau sa stiu cati romani, care acum au devenit mari patroni si castiga nu un milion de euro pe an, ci doar 500 de mii de euro, vin sa vada cum se simt clientii lor. Sau unul care (more…)
Asta nu se va întâmpla niciodată la noi, pentru că patronii români nu vor să facă bani…
Comment by Robintel — October 20, 2008 @ 12:28 am
a nostru ti-ar zice asa : Hmm..angajati, taxe..cheltuieli…nu prea ies bani. Buna idee, ar trebui sa mai maresc preturile
ding !!
Comment by WaTzaP — October 20, 2008 @ 5:04 am
Nu lucrez in domeniul hotelier si nu cunosc marjele de profit in servicii de genul asta, insa permite-mi sa ma indoiesc de numerele alea – cel mai probabil aia e cifra de afaceri, nu profitul. Daca ai stat acolo atunci probabil stii pretul unei camere pe noapte, numarul de camere total al hotelului, deci calculul veniturilor pe o perioada (presupunand ca e full booked) se poate calcula usor. Si da, cu atitudinea ai dreptate – la noi mai e de asteptat, “patronii” (nu oamenii de afaceri) sunt o specie anume care nu viseaza decat la un Q8 alb la max o saptamana dupa ce deschid afacerea. Mincatzi-as.
Comment by petrescs — October 20, 2008 @ 7:25 am
Sa stii ca eu anul asta, cand am fost la mare, (Rromania) m-am intalnit cu patronul hotelului la care am stat. E drept .. nu a fost prezent printre oameni decat atunci cand se primeau camerele .. adica a stat langa toti cetatenii la receptie .. si “veghea” ca treaba sa mearga si stoarfele alea sa se miste repede. Sau poate mai stia el de ce sta .. (cum am patit acum doi ani): trebuia sa dai spaga daca vrei sa-ti primesti camera mai repede .. si cum nu am vrut sa dau am mai stat doua ore in plus. Sa stii ca totusi .. mai exista si unii care n-au uitat ca si ei au fost saraci, si n-au uitat de unde au plecat, insa .. unu la mie.
Comment by Powerpuff — October 20, 2008 @ 5:40 pm
Un exemplu de astfel de patron este Leonard Doroftei, care are un pub in Ploiesti…nu cred ca scoate profit 1mil pe an, dar cateva sute de mii scoate.
Comment by vlad — October 20, 2008 @ 8:38 pm
na, aici m-ai nimerit…. In Timisoara, intr-unul din puburi (foarte frecventat de altfel), unde se serveste si mancare, patronul este cel care gateste, (uneori) serveste, si intotdeauna intreaba daca am fost multumiti. Este intr-adevar singurul loc de pe la noi unde am itnalnit tipul de comportamnet descris de tine in articolul de mai sus… Partea buna e ca se poate si pe la noi…
Gagiul are 30-35 de ani…. Sa fie si asta important?
Comment by Ada — October 21, 2008 @ 9:09 am