Doar atât? – episodul X

Salma stătea încremenită pe scaunul înalt de bar, eu, lângă ea simțeam mirosul de ulei al țevii de la pușcă, care se afla la mai puțin de un centimetru de fața mea.
- Staţi pe loc, s-a auzit o voce.
În pragul uşii, poliţistul cu Claudia. Pistolul omului în uniformă era îndreptat spre barman.
- Lasă puşca jos!
- Numai dacă îmi primesc banii, a replicat barmanul.
- Îţi dăm noi banii, stai calm, am auzit-o pe Claudia.
Ţeava puştii s-a depărtat de mine dar a rămas aţintită asupra capului meu până poliţistul a numărat cei 5 dolari. Ca prin miracol, barmanul a devenit din nou foarte prietenos. Le-a turnat câte o băutură poliţistului şi Claudiei. Am aflat că pe şosea apăruse un camion rusesc, folosit de cubanezi în cooperativele de prelucrare a trestiei de zahăr. Şoferul avea câteva bidoane de apă potabilă pe care le ducea la muncitorii de pe malul unei lagune. Aşa că problema s-a rezolvat şi ei au plecat să ne caute. Cum cola şi sucul se încălziseră, au văzut barul şi au oprit să bea ceva rece.
În scurtă vreme eram din nou în maşină. Poliţistul, deosebit de vanitos, îmi repeta din cinci în cinci minute cum mi-a salvat viaţa. Până nu i-am promis că îl voi recompensa, nu a contenit cu lauda de sine.
În Havana am ajuns după prânz. Ne-am lăsat duşi de poliţist la un hotel care spunea el că e sigur, ne-am cazat, de data asta eu cu Salma într-o cameră şi Claudia, singură, în alta. Am înţeles că aşa avea ea convenţia cu căpitanul, cu care urma să mai petreacă o noapte.
- Şi asta, numai pentru tine! Sper să îţi dai seama că dacă rămâneam în resort, mi-ar fi fost mult mai uşor, mi-a reproşat, mai în glumă, mai în serios, Claudia.
Eram într-o situaţie destul de ciudată, fără prea mulţi bani în buzunar, cu un cont golit, cu datorii imense la Claudia, cu o puştoaică pe cap, probabil urmărit general, cu un om pe conştiinţă, într-o ţară comunistă, prieten cu poliţişti corupţi, într-un hotel mizerabil în comparaţie cu cele cinci stele de la locul crimei. Deci, nu prea aveam motive să fiu bucuros.
Am plecat cu Salma să colindăm străzile înguste şi prăfuite ale Havanei. La tot pasul eram îmbiaţi cu tot felul de suveniruri, de la trabucuri la fetiţe aproape de vârsta şcolii primare. De câteva ori mi s-au oferit 100, chiar şi două sute de dolari în schimbul Salmei. De câte ori vreun negricios propunea aşa ceva, Salma mă apuca strâns de mână şi îşi lipea capul de braţul meu.
După ce ne-am săturat de colindat, am intrat într-o „locantă”, şi ne-am aşezat la masă. Am cumpărat un trabuc şi două beri.
- Mulţumesc că nu m-ai vândut, am auzit-o pe Salma.
- Cum credeai că pot face aşa ceva?
- Aici, în ţara asta e posibil orice. Oricum, 200 de dolari se dau rar pe o femeie. La 3-4
dolari partida, dura ceva până îşi recupera omul banii.
- Aştept să ajungem în Europa şi văd acolo cât iau pe tine, i-am spus râzând. A priceput gluma din prima şi a râs larg, dezvelindu-şi dantura perfectă. De mână, precum doi îndrăgostiţi, pentru a curma elanul mercantil al altora, am ajuns la hotel. Am mâncat în grabă în restaurant şi am urcat în camera noastră cu o sticlă de vin roşu în mână. Ce a urmat a întrecut orice imaginaţie. Într-un târziu, ne-am aprins câte o ţigară şi fumam în tăcere. Din camera Claudiei răzbăteau zgomote înfundate, semn că în cameră se afla şi căpitanul.
- De ce prima dată ai fost mai rezervată?
- Atunci am făcut-o pentru că trebuia, pentru că aşa mi-a spus Claudia. Acum a fost din plăcere.
- Auzi, ce ţi-a mai spus Claudia?
- Că eşti foarte bogat, dealtfel nu aveai cum să te afli în acel resort dacă nu erai foarte bogat, că faci dragoste bine şi că dacă stau prin preajma ta o să îmi fie bine!
- Aha, şi tu o asculţi cuminte, nu?
- Acum e altceva, acum e şi plăcerea mea la mijloc.
Un gând ciudat mi s-a strecurat în inimă, dar l-am alungat rapid. Am adormit cu Salma în braţe, cu părul ei bogat gâdilându-mi, din când în când obrazul. Spre dimineaţa aveam braţul complet amorţit şi am împins-o uşor. Somnoroasă, s-a întors cu spatele la mine, dezvelindu-şi din nou curbele perfecte ale trupului bronzat. Era atât de frumoasă…
- Porumbeii, gata distracţia, trezirea că avem vapor în două ore. E mai sigur cu vaporul decât cu avionul. Avem actele şi biletele, gata, am scăpat!
Claudia stătea radioasă, proaspătă şi frumoasă, pe jumătate dezbrăcată, în pragul uşii. Şi ea era foarte frumoasă, însă tipul celălalt de frumuseţe, de tânără vampă, prospătură fatală. Salma era chiar frumuseţea de puştoaică nevinovată, pură! Pură la dracu, la câte ştia în pat!
Pe căpitan nu l-am mai văzut. Nici pe celălalt poliţist. Am plecat cu taxiul spre port, nu înainte de a număra câţi bani lichizi avem la noi. Erau aproape o mie de dolari.
- Cât durează călătoria, am întrebat-o pe Claudia?
- 12 zile şi suntem în Spania. E croazieră de lux, alta nu era cu escală la Havana. O groază de bani au costat doar biletele. Pentru a face economie, i-am cerut căpitanului să îi facă acte Salmei cum că are doar 15 ani, aşa că am luat o cabină pentru doi adulţi şi un minor. Deci, deşi nu cred că te va deranja prea tare, vei fi nevoit să împarţi camera cu noi două!
Ideea nu-mi displăcea deloc. Ba, din contră! Alt gând nu îmi dădea pace!
- Claudia, cred că mai trebuie să avem la noi ceva bani lichizi. 12 zile, trei oameni, pe un vapor unde avem doar masă asigurată, dar şi preţuri de cinci stele, e cam puţin. Cred că ar trebui să mai scoţi ceva!
- Păi nu prea mai am de unde, a spus Claudia. Nu cred să mai am o mie în cont. Am golit tot, şi aştept returnarea banilor când ajungem în Europa. Până atunci….
- Lasă că ne descurcăm noi, a intervenit Salma, lipindu-se oarecum posesiv de mine şi privind spre Claudia. În pat, eu dorm la mijloc, a mai completat ea.
- Auzi, păpuşico, stai liniştită că poţi face ce vrei cu el. Eu, mă descurc. Dar, să ştii că nu am chef de gelozii ieftine.
Vaporul a plecat imediat după prânz. Cabina era confortabila, dar nu avea fereastră, era din categoria celor ieftine. Patul era mare şi mai era şi o sofa. La cină au apărut primele probleme!
Va urma
Scris de Lucian Stanciu