Fluierătorul după femei

În ciuda uşoarei aparenţe de vulgaritate, fluieratul după gagici e un lucru cît se poate de bun pentru că, printre altele, prezintă importante funcţii sociale. În primul rînd, are meritul să redea încrederea în sine femeilor care umblă pe stradă în fustiţe scurte, cu decoltee adînci şi alte asemenea ţinute care exprimă timiditate, nesiguranţă şi incapacitate de a relaţiona. De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că foarte multe soţii şi mame tînjesc după o vorbă afectuoasă din partea soţilor, iar un fluierat admirativ pe stradă sau chiar o remarcă muncitorească le face din nou să se simtă dorite.

Pe de altă parte, fluieratul după femei are un rol important în menţinerea echilibrului psihic în unităţi militare, grupuri şcolare industriale, licee, în rîndurile marinarilor şi în facultăţile din cadrul Politehnicii. El joacă un rol important în prevenirea violurilor, descărcînd într-un mod inofensiv şi chiar plăcut energii sexuale ce, altfel, ar putea îmbrăca forme brutale.

Fluierătorul după femei se înrudeşte îndeaproape cu pîsîitorul, ţîţîitorul, plescăitorul din buze şi autorul de remarci de tipul “Ce bună eşti, pisi!”. În ciuda opiniei unor antropologi, fluierătorul nu are totuşi nimic în comun cu pipăitorul în autobuze sau ciupitorul de fund, pentru că, în timp ce aceştia din urmă sînt hulpavi şi urmăresc cu preponderenţă plăcerea carnală, fluierătorul este un admirator sincer şi dezinteresat al femeii. În ultimă instanţă, un iubitor de frumos.