Bunul meu vecin Ham

Pe Tănase V. şi Toader N., ambii din comuna Doroteşti, îi lega o duşmănie de dată recentă, aşa cum se înfiripă adesea între vecini. Totuşi, trebuie spus că duşmănia nu depăşise încă stadiul de mici înjurături nevinovate, arătări de pumni peste gard şi declaraţii timide de dragoste pentru vecin şi familia lui (în special pentru mă-sa şi rudele ei decedate).

Duşmănia dintre cei doi pornise de la cîinele lui Tănase, care îl deranja foarte tare pe Toader, mai ales cînd îl muşca. Pătruns de spirit creştin, Toader a decis că nu se face să se duşmănească o viaţă întreagă cu cîinele şi că e timpul să se împace cu el, în acest scop oferindu-i, peste gard, o bucată de carne calitate prima, stropită din belşug cu otravă din aia bună. Animat, la rîndul său, de sentimente creştineşti, cîinele a acceptat carnea, pe care a găsit-o foarte gustoasă, ulterior chiar decedînd de plăcere.

Cu toate că era conştient că acum cîinele său e într-o lume mai bună, unde nu există vecini, Tănase a fost foarte afectat de pierderea cîinelui, cu atît mai mult cu cît, în iarnă, îşi pierduse în condiţii tragice şi porcul. Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, Tănase avea să-şi piardă, în aceeaşi zi, şi vecinul, acesta decedînd în urma unui nefericit accident de topor.