Noul muncitor, acum cu 50% mai haios

După cum desigur aţi observat, şi anul ăsta, deşi e criză, sînt foarte la modă reclamele cu muncitori. Agenţiile de publicitate s-au prins că reţeta unei reclame de succes constă în a filma 2-3 muncitori care nu fac nimic (de aici şi termenul de “muncitor”) şi care se ţin de glume de şantier, de-alea rupte din viaţă.
Pe timpuri, reclamele erau pline de bunici sfătoase, gospodine competente şi tipi care lucrau în domeniul financiar-bancar; acum, cele mai bune sfaturi le dau, de departe, muncitorii. În loc să vină bunica şi să-ţi spună ce bună e zacusca X, vine un muncitor care-ţi spune că e aşa de piperată încît merge excelent cu vodcă, plus că, după ce o haleşti, poţi folosi borcanul drept pahar şi capacul drept scrumieră.

Probabil că, în curînd, absolut toate reclamele vor fi cu muncitori. De pildă, s-ar putea băga muncitori şi în reclamele la şampon: ca să facă o glumă bună, maistrul îşi scutură mătreaţa în conserva unui muncitor mai tînăr – după care acesta îi spune: “Hai, bre, nea Gigi, matale n-ai auzit de noul Pantene cu coenzima Q10?”.
Pîna şi la emisiunile de copii de dimineaţă, unde în general sînt numai reclame cu jucării şi bomboane, or să fie băgate reclame cu copilaşi îmbrăcaţi în salopetă, cu căscuţă de protecţie pe cap şi cizmuliţe de cauciuc. În loc să facă turnuleţe şi castele de nisip, stau toată ziua aşezaţi pe găletuşele întoarse cu fundul în sus şi joacă Piticot şi, din cînd în cînd, mai trag cîte o gură de cola, iar unul stă de şase, să vadă cînd vin părinţii ca să poată sări şi să se prefacă repede că se joacă de zor.

Dar cel mai tare ar prinde o reclamă la brînză topită cu un mini-muncitor. Ea îl întreabă pe el: “Vrei un senviş?”. “Cu ce eeee?”. “Cu margarină şi cu parizer”. “Mmmmm, da”. După ce îi dă senvişul, ea se gîndeşte, încîntată: “Cînd o să fiu mare, o să mă lase să-i conduc basculanta”.