« Afara-i frig si e-nnorat, in soba arde… un scaun, o masa

Prima data in aer

Scris de Sebastian Bargau

Citind articolul acesta care e de fapt o campanie pentru asta mi-am adus aminte de prima mea calatorie cu avionul.

Tin minte ca eram foarte nerabdator sa ajung in aer, sa vad pamantul de sus, sa vad peisajele superbe pe care le are tara noastra si cele peste care mai treceam. Dar, din nefericire, n-am avut parte de asa ceva.
In primul rand a fost noapte. Am zis ca e OK si asa. O sa vad luminile oraselor, va fi senzational.
Nu am vazut de sus luminile oraselor pentru ca am prins furtuna, drept urmare singurele lumini pe care le-am vazut au fost cele facute de fulgerele care strabateau norii.
Nici norii nu i-am vazut prea bine pentru ca nu am zburat deasupra lor ci mai mult prin ei.
Apoi a venit golul de aer. Stomacul ma gadilea la amigdale si statea la table cu omuletul din fundul gurii si sunt convins ca si acum mai sunt urmele degetelor mele pe manerele scaunului pe care stateam.

Dar mi-a venit o idee. Hai sa ma relaxez cu ceva muzica. Am scos mp3-player-ul, mi-am pus castile, am dat drumul la CD-ul cu Mozart si am inchis ochii pentru a uita de frica.
Dar nu am avut nici asa noroc.
In secunda doi a inceput sa urle o isterica, si ea la prima calatorie cu avionul.
“Inchide ala! A zis fara electronice!”
“A zis fara telefoane, radiouri, chestii din astea… Asta-i mp3-player, nu are nici o legatura…”, am incercat sa o conving.
La fel a incercat si stewardesa, dupa ce a verificat mp3-playerul, dar fara nici un rezultat. Degeaba i-a spus ea proastei ca ai voie cu mp3-player, ca nu interfereaza cu aparatura de bord, aia o tinea pe a ei.
“O sa murim, o sa se strice, o sa picam!”, si dai si cu bocete.

Am renuntat la mp3-player la cererea stewardesei si mi s-a oferit o pereche de casti sa ascult muzica data de ei. Le-am acceptat si drumul a continuat.
In aeroportul din Bruxelles am realizat ca nu stiu de pe care banda sa-mi iau bagajul. Era o sala imensa plina de benzi de bagaje.
M-am plimbat vreo 30 de minute pana sa gasesc banda goala pe care ramasese doar geanta mea. Langa mine mai era un gigel care se plimba la fel.
“Hehe, macar nu-s singurul prost p-aici care nu stie de unde sa-si ia bagajul, mai e unul…”, mi-am zis.

Nu era. Nu era nici prost si nici bagajul nu si-l cauta. Asta mi-am dat seama cand am incercat sa ies si a scos legitimatia:
“Polizei!”
A vrut sa stie ce-am in bagaj. I-am zis. Apoi l-a desfacut sa verifice daca am dreptate. Am avut dreptate. Mi-a urat sedere placuta si mi-a aratat pe unde sa ies.
Cand am iesit am dat peste isterica din avion. Radia de bucurie si-si astepta neamurile.
“Vezi daca ai inchis casetofonul? Nu am patit nimic!”
Am vrut sa-i raspund si sa zic ca-i o romanca abia coborata din pom si care a dat de tehnologie, dar am preferat sa tac.

Pentru ca eram convins ca nu va fi nici prima si nici ultima.

personal (24) Comentarii

Pe aceeaşi temă

24 Comments »

Ha, fain post.
Am ramas cu gandul la Polizei-ul tau, ca sa zic asa. Am avut si eu un contact de-asta, dar cu vamesii, din aeroportul Maastricht-Aachen si imi aduc aminte si azi cat de civilizat si fair s-au purtat.

Ca sa nu dau nastere la interpretari: la vremea aia inca se mergea cu invitatie. Pentru ca persoana care ma invitase raportase cu putin timp in urma pasaportul pierdut si ulterior il regasise, chestia asta fusese trecuta in calculator. Batea la ochi, cum se zice. Motiv pentru care vamesii m-au intrebat daca X vine sa ma ia la aeroport (da) si ca ar vrea sa lamureasca problema direct cu el.

Cum X venea de departe si nu ajunsese inca, am asteptat in biroul lor. M-au lasat sa-mi iau bagajul de pe banda, l-au carat ei (baieti salon ) si mi-au oferit o cafea, dupa care mi-au facut si conversatie cat am asteptat – ce planuri pentru concediu, incotro vrem sa ne plimbam, ah in cutare loc au fost si ei, samd.

N-am simtit cum a trecut timpul. La sosirea lui X, totul a fost la fel de normal: verificat pasaportul lui si ”concediu placut!”.

Eh, acuma sa incercam sa ne imaginam un scenariu de-asta petrecut pe Otopeni sau Baneasa?
@VisUrat: Cum??!! nu ai fost niciodata selectionat pentru o perchezitie amanuntita a bagajului si a persoanei fizice? Sa simti cum mainile fierbinti ale agentului de securitate se plimba pe tot corpul tau in timp ce iti spune delicat sa scoti cureaua si pantofii.
Umplut de groaza te gandesti la ce fel de scenarii ar putea urma, dar te tranteste pe un scaun in timp ce cu un aparat special si niste hartii speciale iti verifica toate instrumentele electronice din bagaj.
Si cum a avut norocul sa dea peste un entuziast al electronicelor, se sta la coada un sfert de ora in timp ce agentii se chinuie sa verifice toate piesele bagate in valiza de parca aduci acasa toata America
mie mi-e rău cu două zile înainte să urc în avion şi mă ţine pînă aterizez. am rău de avion numai cînd mă gîndesc, pot să fiu şi în apă.
@warlock – mananci rahatel. nu tine nimeni coada sa-ti caute tie prin bagaj. eventual, daca e loc de spaga, te duce in birou. altfel, te trage deoparte. si NU te perchezitioneaza nimeni corp la corp la aterizare, decit la detectorul de metale, cind intri in sala de asteptare. asta daca ai fost destul de coios sa nu scoti lap-ul din geanta pentru scanare, cum ti s-a spus.

si IN PLUS, in Romania nu exista “coada” dupa ce-ai aterizat. treci linistit, si doar daca le pari suspect de roman lacom care a adus toata europa in bagaje, doar atunci te opreste. iar restul trec linistiti pe linga tine. sau nu vorbim de Romania aici ?
@Vis…ştii ceva de blogul lui Arhi de ce arată aşa?
l-or fi atacat serviciili? sau e un nou mod să-ţi faci reclamă? pur şi simplu închizi blogul, pentru funii adevăraţi vor găsi ei o cale să intre…
prima oara cand am zburat a fost foarte placut, am mancat bine si am primit vin la discretie. am bagat castile in urechi si iphone`ul pe “airplane mode” si am savurat zborul si norii albi care se vedeau. o experienta foarte placuta.
@maddy, ce frumos…! probabil ca nici nu ai dat bani pe bilet…
@sebi: ai avut ceva aventuri atunci )

@hilde: intr-adevar… asta da civilizatie.
ai scapat usor…eu era sa mor de inima dupa ce am zburat atit de repede incit am ajuns cu o ora mai devreme…pilotul era militar si isi exersase abilitatile pe noi
Cel mai fain e sa zbori pe avioanele astea mici, cu 40 si ceva de locuri, pe curse scurte. Sincer prima data cand am zburat mi-a fost frica. De atunci am facut ceva km, si reusesc performanta de a adormi de cand intru in avion si ma asez pe locul meu.
tipele de genul asta sunt un fenomen, zbor destul de des si am intalnit cel putin 3 isterice care urla cand vad aparate sau orice electronic. cea mai “buna” a fost cea care se ruga in timp ce decola avionul.
Primul zbor a fost prin copilarie si nu tin minte mare lucru. Dupa care in urma cu aproximativ 6 ani am fost in Africa de Sud. 14 ore de zbor. Nici un stres. Dupa care “Air crash Disaster” a inceput pe la TV. Acum pot spune ca sunt aproximativ “cacat” pe mine in avion. Ma calmez doar cu ceva tarie. Partea nasoala ca Duminica noaptea am zbor Dubai – Bucuresti si Luni noaptea am zbor Bucuresti – Istanbul, Istanbul – Dubai. Urati-mi noroc si piloti treji.
TimesNewRoman : nuuu…era avionul meu personal si eu l`am pilotat. pfff. normal ca am dat bani pe bilet. de ce te asteptai sa scriu o experienta neplacuta sau sa ma plang? in general am noroc si n`am motive sa ma plang de nimik.
@karmapolice: de unde unde zburai? De ce intreb? Pentru ca mi se pare un pic exagerat ceea ce afirmi tu… Mi s-a intamplat si mie sa ajunga nitel mai repede dar max 15 min care erau apoi “pierdute” cu partea de “taxiing” de tras la poarta sau unde era programat sa ajunga avionul o data la sol… Dar sa ajunga cu o ora mai devreme? Asta incurca foarte mult: incepand cu controlorii aerieni si terminand cu tot personalul la sol care asteapta avionul (pana la noua garnitura de piloti si insotitori de bord).
mai si in Spania se poarta frumos cu tine.nici domnii din Baneasa nu sint diferiti.ce vrei acuma sa-ti faca pantofii cu crema sa le dea si lustru?asta inseamna buna purtare?trebuie sa recunosc ca si eu am inchis mp3-ul. daca ai ocazia sa treci vama cu autocaru’ ai sa vezi ca vamesii sint la fel de amabili.chiar au simtul umorului. eu nu am avut probleme.
@kodeina: am spus eu ca se intampla in Romania asta??!! Am trecut prin astfel de perchezitii “random”, si prin locuri in care am fost selectionat sa stau sa ma uit la pereti pana venea cineva sa imi dea drumul. Treaba se intampla in SUA.
In plus, te rog frumos nu incepe cu expresii de genul: “mananci rahatel” … nu e deloc frumos sa incepi cu insultele pana nu te clarifici de toata povestea.
@warlock – “de parca aduci acasa toata America”. credeam ca esti roman, si nu ca ti-ai vindut sufletul prin lume.

si inca odata, niciunde in lume (chiar si-n state) nu se va forma coada la iesirea din aeroport, pe motiv ca te controleaza pe tine sau pe altul. deci, vrei sa te dai important ca tu calatoresti, dar in acelasi timp (inca sustin) mananci rahatel. si nu te supara. da sincer iti zic. tu ai bagat gogonata si eu am observat-o. simplu.
@kodeina: inca o data te inseli. Faptul ca am fost in SUA, a fost pontru ca am mers in interes de serviciu, nu pentru ca “mi-am vandut sufletul”. Jobul meu tot in Romania e.
Si pentru informatia ta, sa stii ca stateai la o coada imensa care chiar iesea din aeroport din cauza aglomeratiei si a verificarilor.
Eu am trecut prin asta, si am simtit-o pe pielea mea … asa ca te rog frumos sa iti educi opiniile inainte sa ma acuzi pe mine de minciuna.
deci, io inteleg d.aci ca tu bagi cd.uri in playeru’ mp3.
stii tu ca pe noi, oamenii, redundanta o sa ne omoare in cele din urma?
p.s. hai, baga delete, am vazut ca faci casa buna cu prostia doar cand este a altora
@zelda: in caz ca nu stiai, exista cd-player cu mp3-player… sau, mai bine explicat, cd-player portabil care canta si cd-uri cu mp3 nu doar audio. oricum, ma bucur ca tu doar asta ai prins din toata povestirea.
@zelda: tu nu ai vazut mp3 player cu cd?? da, exista si asa ceva, mai documenteaza-te inainte de a comenta
Huh … zburatul e ceva natural pentru mine Bineintele ca am avut si eu emotii cand am zburat prima oara , de la Bucuresti la Milano, insa intre timp am ajuns sa iubesc zborul cu avionul. Ultima calatorie, de la Londra pana in Adelaide a durat vreo 28 de ore, cu vreo 3 ore escala in Kuala Lumpur si a fost cel mai interesant zbor de pana acum. Am avut parte de goluri de aer, turbulente puternice deasupra oceanului, vant puternic din fata… si totusi nu am murit
Sfatul meu: zburati cu British Airways sau KLM in Europa, Malaysian Airlines sau Singapore Airlines pentru Asia/Australia/Noua Zeelanda.
Incearca tu ruta Londra-Bucuresti cu Blue Air. Zici ca majoritatea tuciuriilor zboara pentru prima data. De fiecare data. Din pacate, n-o sa ai parte de goluri de aer, ca nu se folosesc propellere si nici Airbusuri

Cat despre chestii emitatoare de unde electromagnetice, precum telefoanele mobile, s-au scapat astia intr-un final cu motivul: telefonul mobil risca sa dea jos toate retelele terestre, care vad telefonul, simultan, in toata tara. La decolare si aterizare nu ai voie sa tii pornit nici un fel de aparat electronic datorita criticalitatii acestor doua sectiuni si a socurilor ceva mai puternice decat in timpul zborului la altitudinea de croaziera. Daca-ti explodeaza bateria din Dell sau iPhone in momentele astea doua, cand tot echipajul e in alerta, cu instructiuni precise de a evita orice actiune inutila, inseamna ca e destul de nasol.