Jurnalismul din trei surse: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh

Mă uitam marţi la televizor şi mă minunam auzind la Ştirile ProTV că în Haiti “s-a cutremurat pământul şi s-au deschis porţile iadului”. Eu m-am bucurat că nu mai există obscurantism şi că oamenii pot găsi în sfârşit o explicaţie logică la fenomenele naturale, fără să mai fie nevoiţi să recurgă la poveşti mistice cu plăci tectonice, deplasarea faliilor şi alte prostii.

În aceeaşi zi, la Realitatea, l-am auzit pe dl Răzvan Dumitrescu afirmând că “orice om sănătos la cap, cu familie şi copii, crede în Dumnezeu, nu în prostii din astea cu energie şi alte minuni de natură ştiinţifico-fantastică”. Şi m-am bucurat şi m-am întristat, m-am bucurat pentru că televiziunile mărturisesc Adevărul, şi m-am întristat pentru că eu n-am familie şi copii şi deci nu sunt un om sănătos la cap, îi dictez acest text unei asistente fiindcă am mânecile legate la spate.

Şi iar m-am bucurat şi m-am veselit la Sinteza Zilei, cu amicul vrăjitor Oreste care se opărea ca un sectant când te legi de gurul şi de amuletele lui, şi cu ziariştii agnostici care l-ar fi ars pe rug, întrebându-l: “Te lepezi de Jung, de toate lucrările lui şi de slujitorii lui?”.

Şi iar mă veselesc şi mă bucur, fiindcă presa era moartă şi a înviat, era pierdută şi a fost găsită.