Oare cand terminam cu vitejia?
Scris de Sebastian BargauEvenimentul tragic petrecut in aceasta saptamana si motivul pentru care eu sunt acum la Timisoara, adica moartea prematura a lui Mile Carpenisan, m-a facut sa-mi reevaluez viata.
Pe Mile l-am considerat un prieten de calitate si, din cate am auzit de la terti, asa m-a considerat si el. Am crezut ca este destul de mult diferit de mine dar, din nefericire, s-a dovedit a avea mai multe lucruri in comun cu mine decat aveam eu impresia.
Cel mai mai grav este faptul ca aveam un lucru groaznic in comun: vitejie atunci cand nu este cazul, adica in fata unei boli care necesita parerea unui specialist.
Ca si mine, Mile detesta doctorii, mai ales cei romani. Asa ca, atunci cand se imbolnavea, nici nu vroia sa auda de doctori. Acest fapt i-a fost fatal. Daca ajungea mai devreme la spital acum vorbeam despre cazul Voicu, despre jigodiile de parlamentari si nicidecum nu-mi venea in cap acest subiect.
De ce? Pentru ca si eu, ca si Mile, sunt un viteaz. Sunt un om care cred ca orice boala se poate vindeca folosind doua aspirine, un paracetamol si un ketorol sau nurofen. Care-i diferenta dintre Mile si mine?
Eu am avut mai mult noroc.
Acum cativa ani am racit. Las’ ca trece in sapte zile, mi-am zis si am luat un paracetamol. A doua saptamana de raceala, am mai luat un paracetamol.
“Aaaa, mi s-a inrautatit starea? Inseamna ca se vindeca.”, mi-am zis.
Din fericire pentru mine mama n-a vazut la fel lucrurile. M-a dus cu forta la spital pentru a afla ca, de fapt, am o dubla pneumonie si, daca mai stateam pe paracetamol vreo doua zile acasa, acum imi crestea patrunjel pe piept in gradina Eternitatea.
Acum vreo doi ani am fost la strandul de la Calan. Dupa turele de bazin mi s-a facut foame. Am mers la standul cu mici si mi-am cumparat de mancare. A fost o alegere foarte proasta, drept dovada toxiinfectia care a urmat. Toxiinfectie destul de nasoala tinand cont ca am lesinat in bucatarie, dupa cateva ore bune de frisoane in care “n-aveam nimic, trece cu un somn bun”.
Atunci am avut noroc de Denisa care, ignorand cu gratie incercarile mele patetice de a explica faptul ca sunt sanatos tun (atat ca tremur ca varga la 30 de grade Celsius si nu ma pot tine pe picioare, in rest n-aveam nimic), a chemat salvarea. Si asa am aflat ca mi-a salvat viata pentru ca, daca asteptam pana dimineata asa cum credeam eu ca trece boala, acum miroseam radacini de panselute si eram mutat la garsoniera cu vedere spre cer si cu vecini linistiti.
Am trecut pe langa moarte din cauza vitejiei de multe ori dar nu va voi povesti toate momentele. Consider ca aceste cazuri sunt destul de explicite pentru a trage o concluzie si pentru a va face o parere despre “vitejia mea de barbat”.
Nu cred ca vreau sa stiu cat de multi dintre cititorii acestui blog sunt la fel de viteji ca si mine.
Te doare maseaua? Las’ ca trece cu nurofen.
Da, trece o zi, trece doua zile… Dar cand infectia ajunge la creier trece de tot.
Nu mai vezi bine? Ai ameteli, te simti rau?
Nu, nu-i diabet, stai linistita draga mea. E doar oboseala.
Si uite asa mori cu zile. Din cauza vitejiei.
Atat ca eu cred ca, din nenorocirea intamplata saptamana aceasta, am invatat ceva foarte important.
NU STIU SA MA TRATEZ SINGUR!
Aspirina si paracetamolul nu sunt medicamente universale si nu te scapa de toate bolile.
Daca, folosind Coldrex sau Humex, raceala nu-mi trece in cateva zile, inseamna ca e mai nasol si trebuie mers la doctor.
Si asta pentru ca din aceasta cauza unii invata ani de zile la Facultatea de Medicina pentru a sti sa te trateze. Daca aspirina si paracetamolul ar rezolva orice boala n-ar mai fi pline spitalele, n-ar mai fi sute de mii de doctori, n-ar mai fi nevoie de ambulanta.
Asa ca, saptamana aceasta, s-a terminat cu vitejia mea. Saptamana aceasta, pierzand un prieten cu care aveam mult mai multe in comun decat credeam, am realizat ca nu stiu sa ma tratez singur.
Am invatat ca trebuie sa ma duc sa-mi fac analizele, ca trebuie sa ascult de ce-mi spune doctorul, ca trebuie sa las orgoliul si sa realizez ca nu sunt invincibil si ca ma poate ucide un amarat de virus.
Din nefericire, pretul acestei lectii a fost foarte scump si a fost platit cu viata unui om extraordinar. Dar acest prieten, trecand in nefiinta, m-a ajutat fara sa stie. M-a ajutat sa realizez ca sunt fragil si ca sunt alti oameni pregatiti care ma pot ajuta atunci cand sanatatea imi este pusa in pericol.
Asa ca, incepand de acum, ma voi duce regulat la analize si voi uita cat de viteaz ma cred, mai ales atunci cand sunt inarmat doar cu o aspirina sau cu un paracetamol.
PS: Apropo, cand mai vedeti cate un viteaz din asta ca mine, daca tineti la el (ca o fi prieten, parinte sau sot, nu conteaza), incercati sa-l duceti si cu forta daca e nevoie la doctor (chemi pe careva sa te ajute – vecini, prieteni, neamuri, etc). Are mai multe sanse sa-l salveze un medic decat paracetamolul sau aspirina pe care o gaseste in sertarul de la bucatarie.
R.I.P…..ii citeam blogul……si imi aminteam de copilarie cand ascultam Lepa Brena la el pe blog…..are niste inregistrari cu ea de la un concert………:((
Comment by not important — March 24, 2010 @ 1:51 am
Mai sunt si nemernicii aia incompetenti si corupti de doctori romani care te-au salvat. Ei nu merita decat bale si flegme de la diversi semidocti si pareristi. Sunt curios daca le-ai multumit ca te-au insanatosit sau poate salvat viata. Cat despre Mile Carpenisan prejudecatile l-au dus la moarte din pacate( cum omoara pe multi care se trateaza aiurea, deloc sau la diversi sarlatani vrajitori bioenergeticieni, homeopati, rugaciune si alte tembelisme ). Poate ca oamenii in halate albe pe care ii detesta l-ar fi salvat cum salveaza zilnic mii de alti oameni daca le-ar fi dat ocazia.
Comment by profiler — March 24, 2010 @ 1:59 am
Scuza-ma, dar mie chestiile astea mi se par de bun simt. Poate ca ai mei au reusit sa imi inoculeze ideea asta, dar mi se pare normal si necesar ca in momentul in care curge mult sange, ai ameteli, lesini sau alte chestii din astea nasoale sa te duci imediat la medic. Nu ma duc daca imi curge putin nasul sau ma doare un pic capul, dar daca e o problema minora care ar fi trebuit (cum face de regula) sa treaca iar acuma nu trece, sau daca apar probleme majore (lesinuri, ameteli, sangerari abundente) atunci e momentul sa te duci la doctor sau sa chemi doctorul cu ambulanta cu tot la tine. Ca altfel chemi dricul
S-ar putea sa sune dur, dar ceea ce faci tu (si facea si Mile din pacate ) e intr-un fel similar cu acel cocalar care pleca la drum pe timp de iarna cu masina lui smechera si fara sa aiba o haina mai groasa, si a murit inghetat in masina, blocat fiind intr-o zona fara semnal si ramas fara caldura in masina. Faci cu boala ceea ce acel ins facea cu iarna, tu o faci din vitejie, el din smecherie. Din pacate consecintele pot fi si aici tragice… Partea buna e ca ti-ai invatat lectia.
Teribile mi se par mie bolile care nu pot fi detectate pana nu se declanseaza sau, mai rau, cate unele care cand se declanseaza deja aproape ca e prea tarziu ca sa mai poti sa faci ceva contra lor. Cate o afectiunea cardica minora, care atunci cand se intrunesc o gramada de conditii te poate ucide, insa in mod normal nu iti facea nimica si nici nu stiai c-o ai.
Poate ca asta ai vrut sa faci (sau poate ca nu) dar initiativa de a descuraja alti viteji (sau vitejii, daca tu nu esti chiar cum zici ca esti in articol) de la a mai face pe vitejii mi se pare laudabila. Poate ca asa o sa mai salvezi o viata, poate c-o sa convingi un cititor care nu poate scapa de cate un simptom minor ca ar fi cazul sa se ingrijoreze. Moartea lui Mile fiind ireversibila, macar de-ar invata cat mai multi dintre cei din jur o lectie din ceea ce a patit atunci s-ar putea spune ca pana si prin moarte a reusit sa faca un bine…
Comment by Unid05 — March 24, 2010 @ 1:59 am
Word!
Comment by Vasi — March 24, 2010 @ 2:14 am
Ai dreptate, dar numai gandul de a trece prin toata aceasta birocratie spitaliceasca cu: obtinut adeverinta de salariat , stat la rand la medicul de familie pentru trimitere apoi la ghiseu la policlinica pentru programare si numar de ordine, apoi rand la medicul specialist- alta adeverinta, coada la analize, din nou medicul specialist, din nou medicul de familie, farmacie, sau spital si daca nu trece o iei de la capat.
Pe scurtatura ar fi policlinica particulara, costa cam mult, medicamentele nu sunt compensate dar e mai simplu.
Dar ai dreptate ca tine am procedat si eu si recunosc ca trebuie sa schimb ceva, parca as fi in capcana.
Comment by mika — March 24, 2010 @ 7:36 am
Hm! Vitejia prostului! Pot sa ma inscriu si eu pe lista?
Cu vreo trei ani in urma a trebuit sa merg la dentist pentru o operatie relativ simpla: niste extractii si niste implanturi. Dar pentru ca trebuia sa ma anestieze a trebuit sa-mi ia pulsul, tensiunea, daca nu sint alergic, samd. Mi-a pus o intrebare foarte simpla:
- Cind a-ti fost ultima data la un doctor?
Raspunsul a fost simplu: 15 ani!!!
Raspunsul lui a fost un pic alarmant ( pentru mintea mea de viteaz prost!!!):
-Aveti tensiunea extrem de mare. O sa trebuiasca sa va administrez o doza mare de nitroglicerina
ca sa pot face operatia fara riscuri!
-OK! Let’s go!
Operatia a fost un succes!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Fiind viteazul prost, mi-au trebuit inca trei luni sa inteleg ce-a incercat sa-mi spuna dentistul!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Saturday! The best selling day of the week!
I just finished my meeting with the sales managers and the sales people and I went back to the sales desk. I sat down and got ready for the day. One of the sales guys came and ask me to help him with a customer. So I stood up and… all the hell broke loose! All of a sudden the showroom turn into a carousel!!! I passed out! I just had a stroke!
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………
M-am trezit dupa o ora la camera de urgente. Tensiunea inregistrata a fost 155/195!!!
Doua zile ( si $57,000) mai tirziu mi-au dat drumul sa merg acasa.
O vizita pe an la un doctor ( regular chek-up ) costa $ 100! $40 din buzunar si restul il plateste asigurarea! Face-ti socoteala!
Who won this game?
Personal ego-0 Personal stupidity-100!
I rest my case!
Comment by QUINTUS — March 24, 2010 @ 8:20 am
Si ce faci cand vezi ca ai aparent simptomele unei raceli si care se trateaza cu 2 paracetamol si totusi te duci la medic, ala se uita la tine in greata, iti spune ca n-ai nimic si pana dimineata esti numai bun de parfumat cu formol…????
asa cum se prezinta medicina in romania, consider ca e vb doar de noroc…. asa cum ai avut tu noroc de nevasta….puteai sa te duci la spital si tot sa impingi panselute de la radacina…
Comment by Hmm — March 24, 2010 @ 9:26 am
Eu am avut revelatia asta in legatura cu mersul la dentist. Acum ma bucur daca ploua in ziua cu programarea, pot sa-mi demonstrez ca trec peste posibilitatile de pretexte de anulare a vizitei
Comment by zibusor — March 24, 2010 @ 9:30 am
Si eu sunt un soi de “viteaz” desi nu cred ca asta este termenul corect
Din fericire pentru mine, eu nu ma inbolnavesc… deloc. N-am vazut pana la 26 de ani un pat de spital, o salvare…
N-am facut injectii… cu exceptia anesteziilor de la stomatolog
Deci… eu nici macar paracetamolul ala nu-l iau… iar la raceala si gripa sunt complet IMUN. N-am racit din clasa a 8-a
Comment by EstNordEst — March 24, 2010 @ 9:32 am
si eu evit sa iau medicamente, dar la chestii minore. daca ma doare capul pur si simplu ma intind si stau linistita, nu iau pastile pentru asta. dar cand chiar ma simt rau sau am racit ma duc la medicul de familie si nu iau niciodata medicamente dupa ureche. destui oameni cunoscuti iau antibiotic dupa cum considera ei, asta e foarte rau.
Comment by maddy — March 24, 2010 @ 9:41 am
Ai foarte mare dreptate si multumesc pentru constientizare !
Comment by Lar — March 24, 2010 @ 9:59 am
Off topic: scrii fain, te citesc zilnic si te-am citit retrospectiv cam tot. Atata numai ca folosesti sintagmele “din fericire/din nefericire” foarte des si pin la urma a trebuit sa-ti zic
On topic: pacat de el si de cei multi care patesc la fel. Mi-ai (re)amintit ca viata trebuie ingrijita. Pina suntem sanatosi ne stresam din tot felul de porcarii, dar cand ajungem in spital sau mai rau, six feet under, apai chiar nu mai conteaza nimic. Pacat ca realizam asta cam numai atunci.
Comment by Mircy — March 24, 2010 @ 10:36 am
Dumnezeu sa-l ierte!! ce aiurea a murit, dintr-o prostie…ai dreptate, noi suntem un popor de comozi si de atoatestiutori…
Comment by Gabriela — March 24, 2010 @ 10:38 am
si io sint la fel.. trebuie sa reconsider
Comment by karmapolice — March 24, 2010 @ 12:37 pm
Eu am aproape in fiecare dimineata dureri puternice de cap. Nu ma pot concentra si mi-e somn toata ziua … Cred ca e de la prea multa bere, dar nu-s specialist
Oare e grav?
Comment by Marius — March 24, 2010 @ 3:58 pm
Da, da, mergi la doctorii aia care ii injurai mai demult … Poate iti prescriu chiar paracetamol
Comment by The Dude — March 25, 2010 @ 8:19 am
Sper sa te tina initiativa pe termen lung. Acum esti clar intr-o stare permisiva pentru decizie, dar, cu timpul, sper sa nu cazi iar in bratele paracetamolului din sertar…
Comment by Emi — March 25, 2010 @ 10:38 am
Ceva n-a fost in regula cu Mile. Am observat ca in pozele recente luase dimesniuni, inclusiv masa musculara, asta in ciuda faptului ca (cel putin se spune) avea ciroza, care are efecte tocmai inverse. Asa ca e posibil ca lua steroizi tocmai pentru a contracara acele efecte, ceea ce a reprezentat un dezastru, putand usor favoriza atat aparitia si evolutia nefavorabila a furuncului, cat si slabirea reactiei organismului. Culmea, intr-un post mai vechi se lauda intr-un asa zis CV, ca detine cunostinte medicale avansate. Asa ceva mi se pare intr-adevar foarte periculos.
Comment by Luci — March 25, 2010 @ 7:42 pm
un caz din familie cu un furuncul – chemat salvarea la 2 noaptea si operat imediat, pe loc-putea sa fie septicemie dintr-un moment in altul. Antibiotice cateva zile(injectabile) si a fost ok. Pe scurt pot fi criminale furuncurile.
Comment by alexnicolae — March 28, 2010 @ 5:15 pm