Despre “Poker”

Weekend-ul acesta, in Bucuresti fiind, mi-am facut planul de filme vazute la cinematograf. Sambata am vazut ultimul film al lui Sergiu Nicolaescu, “Poker”, iar duminica am vazut “Alice in Tara Minunilor” in varianta IMAX.

Despre “Alice…” nu voi vorbi prea mult. A avut efecte superbe, a fost distractiv. “Poker”, in schimb, a fost surprinzator. Ma asteptam la o alta mizerie romaneasca, dar am fost placut surprins atunci cand am realizat ca nu-i deloc asa. Se aseamana intr-o oarecare masura cu “Supravietuitorul”, chiar daca are alta poveste. Ca si in “Supravietuitorul”, actiunea filmului se desfasoara in jurul unui joc (in “Supravietuitorul” era vorba despre ruleta ruseasca, aici avem poker).

In “Poker” aveti ocazia sa o vedeti pe Jojo dezbracata (nu ca ar exista vreun roman care sa n-o fi vazut inca pe Jojo in pielea goala) destul de des. De fapt, sunt putine momente in care apare Jojo imbracata, plus ca se insista si prea mult pe acest aspect (cum s-a insistat in “Supravietuitorul” pe melodiile cantate de Loredana Groza, ca nu mai intelegeam la un moment dat daca-i film sau concert).

Glumele din film sunt de bun gust (m-a mirat numarul foarte scazut de injuraturi), sunt ironizate cazuri din politica romaneasca (matusa Tamara devine matusa Alexandra), apare si Sergiu Nicolaescu in film (e normal, sunt rare filmele lui Nicolaescu in care nu apare si el) si, culmea, am simtit chiar o autoironie in scena in care apare.

Un alt lucru surprinzator a fost falsitatea actorilor. Initial am crezut ca joaca prost dar, tinand cont de numele de pe generic (Mircea Diaconu, Vladimir Gaitan, Jean Constantin) si de faptul ca falseaza chiar toti, aleg sa cred ca superficialitatea a fost intentionata. Jojo joaca destul de prost (cred ca nu s-a chinuit prea mult sa falseze), iar interpretarea rolului de moldoveanca nu prea m-a impresionat. Dar, trecand peste toate acestea, este un film romanesc bun pe care il recomand.

Acum cred ca voi incerca sa vad si “Daca vreau sa fluier, fluier”, despre care nu am prea auzit lucruri bune. Cine stie, poate nu-i asa.