Cand vom invata sa nu mai promitem?
Scris de Sebastian BargauPromisiunea este o mare problema a romanilor. Toti romanii promit (da, chiar toti) cel putin o data in viata ceva si nu se tin de cuvant. Cu toate acestea, toti se asteapta sa le fie onorate promisiunile facute de ceilalti. Problemele apar atunci cand promisiunile sunt incalcate si toti incep cu “ce de rahat e ala, nu are cuvant!” uitand ca, vreodata, au fost si ei in situatia “aluia”. De ce au fost in acea situatie? Pentru ca s-au aruncat cu capul inainte si au promis ceva inainte de a sti ca pot sau nu face acel lucru.
Prietenii promit cel mai des
Toti avem cunostinte care promit si, ce-i si mai grav, ne luam destule ţepe contand pe cuvantul si promisiunile lor.
“Da, frate! Promit sa te ajut! Sambata la ora 16 sunt la tine! Nici viitura, cutremurul sau sfarsitul lumii nu ma poate impiedica sa ajung!”.
Si astepti. Si astepti. Si canci. Ala nu mai raspunde la telefon, si-a gasit alta treaba, a uitat sau, pur si simplu, nu poate sa se tina de promisiune si-i este jena sa mai si vorbeasca la telefon cu tine. Si atunci tu ce faci? Ti-ai pus toata baza in el, te-ai lasat la mana lui (erai sigur ca te ajuta, doar a promis) si acum ai ramas cu curu’n drum. Te superi, te juri ca niciodata nu se va mai intampla, ca nu vei mai avea incredere in oameni, ca una, ca alta si, dupa ceva timp, uiti. Si o iei de la inceput. Alti prieteni, alte promisiuni incalcate, alte certuri, alte ţepe, alte “jur ca in viata mea nu mai am incredere in nimeni!”. Pana uiti iar. Si istoria se repeta la nesfarsit.
Bancile si camatarii taxeaza promisiunile
Da, contrar asteptarilor, tot ce inseamna imprumut de la banca sau camatari (in cazul bancilor, contract, in cazul camatarilor, notariat), e o promisiune facuta de tine bancii sau camatarului. Tu te duci cu o problema la banca sau camatari, problema care se poate rezolva cu bani. Si banca si camatarii iti dau acei bani pe baza promisiunii tale ca-i vei inapoia. Spre deosebire de prieteni, bancile si camatarii vor hartie semnata si legalizata. Daca unui prieten poti sa-i tragi o teapa cu banii, banca/camatarul iti ia casa. Te taxeaza urat de tot pentru ca nu te-ai tinut de cuvant si ai promis atunci cand nu erai sigur de ceva.
Plansul nu ajuta
Aud o gramada de oameni care se plang ca raman fara case din cauza camatarilor sau a bancilor. Se lasa cu procese, bocete, televiziuni si, pana la urma, respectivii gigei raman fara case pentru ca au promis IN SCRIS ca sunt de acord ca respectivii care le-au dat banii sa le ia casele in cazul in care nu se tin de promisiune si nu inapoiaza ce datoreaza.
De ce sunt vinovate bancile sau camatarii ca tu nu mai ai cu ce plati?
Cand ai semnat inseamna ca ai fost de acord. Ai fost de acord cu suma, ai fost de acord cu dobanda, cu comisioanele si cu perioada de rambursare. Nu a stiut nimeni ca vine criza, nu a stiut nimeni ca de luna viitoare este posibil sa nu mai ai loc de munca, nu a stiut nimeni ca tu nu-ti vei mai putea permite rate la plăjmi sau la casa peste trei luni. Tu ai semnat pentru ca erai 100% sigur ca-ti vei permite. Soarta ti-a demonstrat ca n-ai dreptate.
De ce sunt acum vinovate bancile sau camatarii?
Justitia face greseli
Am citit zilele trecute despre un caz in care “prostul pagubitul” a castigat in instanta un proces cu un camatar. Facuse un contract cu camatarul care-i imprumutase bani si a pus gaj casa. Nu a putut plati (normal) si camatarul l-a dat in judecata pentru a-i lua casa, conform contractului. La judecator s-a dus milogul cu pomana si cu lacrimi in ochi si judecatorul a muscat-o. A anulat contractul, l-a absolvit pe dobitoc de datorie si l-a lasat pe camatar cu ochii in drum si cu banii pierduti, “sa-l invete minte sa mai profite de oamenii sarmani” in conditiile in care contractul notarial era perfect valabil. De ce?
Nu justific acum camataria, nu zic ca-i un lucru bun sau legal (Provident asta face si inca nu-i inchide nimeni), dar realizati oameni buni ca NU VA OBLIGA NIMENI SA APELATI LA CAMATARI!
Promiti? Platesti!
Eu nu am imprumutat niciodata bani de la camatari si nu am calcat niciodata intr-o casa de amanet. Am fost in rahat cu banii de multe ori in viata, dar niciodata n-am facut o astfel de promisiune (vreti sau nu, tot promisiune se cheama). Diferenta dintre a promite unui prieten ca-i dai inapoi vineri cei 100 de lei imprumutati si a promite asta unui camatar sau banci e foarte mare. Banca iti ia casa, camatarul iti rupe picioarele (initial, apoi cine naiba stie ce se poate intampla) sau iti ia casa atunci cand are semnat un act.
De ce bocim pentru ca am facut niste promisiuni de care nu ne putem tine?
Ti-a luat banca/camatarul casa? Cine te-a pus sa iei imprumut si sa promiti ca-l dai inapoi? Daca te-a fortat careva e nasol, e caz penal. Daca ai facut-o tu pentru ca aveai impresia ca duminica vei castiga la loto si dai banii inapoi sau ca salariul tau va creste la nesfarsit, e nasol. E problema ta, e greseala ta, e prostia ta si trebuie sa platesti pentru ea. Degeaba plangi in fata instantei, a politiei sau a microfoanelor, NU AI DREPTATE! Ai semnat ca platesti, plateste!
Riscurile meseriei
Obligatia de a-ti tine promisiunea facuta iti revine in totalitate tie. Daca esti un “prieten” care face o promisiune verbala, nu te mira ca te desconsidera apoi cei carora le-ai inselat asteptarile. Ce crezi ca se va intampla dupa ce ai garantat ca rezolvi o problema si nu ai facut-o? Te pupa cel pe care l-ai lasat cu curu-n drum si te iarta pentru ca nu te-ai tinut de promisiune? Poate ca da, dar aici depinde si de importanta promisiunii si de gradul de intelegere al celui caruia ai facut-o. In cazul meu, toleranta e aproape zero.
Cand insa vine vorba despre o promisiune pe care ai legalizat-o, atunci treaba se schimba. Un prieten te poate da in judecata pentru o promisiune verbala, dar are slabe sanse de castig. In schimb, atunci cand ai semnat un contract, promisiunea devine legala si legea te va obliga sa o respecti. Stiu ca in acel moment incep lacrimile, aparitiile la TV si durerea ca ai ramas pe drumuri, dar asta e problema ta. Nu te poate ajuta nimeni. Ce-si face omul cu mana lui…
Sfaturi si concluzii
Romane, incearca sa nu mai promiti decat atunci cand esti 1000% sigur, eventual nici atunci. Incearca sa astepti, incearca sa-ti bagi in vocabular si cuvantul “e posbil”, mai ales cand promiti ceva unui prieten si nu vrei sa-l lasi balta.
De ce trebuie sa spui “Jur/Promit ca te ajut!” atunci cand poti spune “Fac tot posibilul si, daca pot, te ajut/vin/fac/dreg. Dar nu te lasa doar in baza mea, vorbeste si cu altii.”. Este aproape acelasi lucru, singura diferenta fiind faptul ca nu te mai injura nimeni. Nu ai promis, ai zis ca incerci si n-ai reusit. Se intampla.
Cat despre banci si camatari, acolo e mai grav. Vrei bani pentru perdele, plasma sau masina? Incearca sa-i strangi sau sa inveti sa traiesti fara ele daca nu-ti permiti. Vrei bani pentru casa ta? Incearca sa vezi daca-ti permiti si daca se merita sa platesti 20 de ani X% dobanda pentru o casa care, in cativa ani va valora mult mai putin. Luna asta poate iti permiti, dar luna viitoare? Anul asta iti permiti sigur, dar anul viitor? Dar daca ai un accident si nu mai poti munci, nu mai poti produce si nu mai poti plati? Crezi ca intereseaza pe vreun camatar sau pe vreo banca faptul ca tu esti invalid? Legea e de partea lor si, pe baza promisiunii tale, te lasa pe drumuri. Pentru ca, atunci cand promiti in scris, TREBUIE SA TE TII DE PROMISIUNE indiferent de ce se intampla!
Asa ca, inainte de a promite ceva, vezi daca te poti tine de cuvant. Nu de alta dar, de cele mai multe ori, unii te pot sili sa te tii de promisiuni. Si, atunci cand esti silit, parca nu mai e asa frumos…
100% adevarat.
Si nu e doar la romani problema, e cam peste tot , dar na ce sa-i faci , e in firea omului
Comment by ieseanul' — November 29, 2010 @ 8:12 am
[...] VisUrât, despre promisiunile periculoase. [...]
Pingback by Pentru de dimineață | aghiuţă — November 29, 2010 @ 9:01 am
cate articole ai mai scris pe tema asta in ultimele luni? lipsa de inspiratie?
Comment by XaeL — November 29, 2010 @ 10:05 am
E grafoman. Ce imi plac astia care dau sfaturi
)
Comment by Maria Rîlche — November 29, 2010 @ 11:15 am
La treaba cu camatarii e mai delicata treaba. Orice contract care are inclusa o clauza care vine in contradictie cu legea devine nul. Asa ca daca legea interzice camataria sau dobanzile nejustificate, de la XX% in sus, atunci poti tu sa fii de acord si sa semnezi, contractul este nul si atunci e riscul camatarului. Este teapa camatarului si norocul tau (oarecum, asta daca nu iesi din asta fara vreo parte a corpului, membru al familiei, etc etc, depinde cam cat de hotarat e camatrul respectiv si cate pile are “la centru”).
Comment by Bogdan — November 29, 2010 @ 11:38 am
@Bogdan: Din cate stiu eu (din auzite, ce-i drept), pe contractele semnate cu camatarii, ala scrie ca ti-a imprumutat suma X si tu trebuie sa i-o returnezi in data de. Dar suma X nu este ce ti-a imprumutat el, suma X este totalul dintre Y (banii pe care tu i-ai luat de la el) si dobanda. Drept urmare e un contract legal.
@XaeL: repetita e mama invataturii. Poate baga careva la cap totusi.
@Maria Rîlche: Ia vezi tu un alt blog pe care sa-ti expui parerile si judecatile de valoare care nu intereseaza pe nimeni. Aici risti, foarte curand, sa intri in spam.
Comment by VisUrat — November 29, 2010 @ 11:55 am
[...] aici (pentru a vedea şi cititorii mei) unui articol scris pe [...]
Pingback by Camataria, o escrocherie | Geeo's blog — November 29, 2010 @ 1:41 pm
@VisUrat: da, asa e, suma X trecuta in contract este totalul dintre suma imprumutata si dobanda aferenta. Si de obicei e cat mai apropiata de valoarea imobilului, ca sa nu bata la ochi.
On topic: Eu am de foarta multa vreme principiul de a nu promite nimic, dar sa spun ca “s-ar putea” sau “fac tot posibilul , in cazul in care nu intervine ceva”. In ambele cazuri ma angajez sa sun de confirmare daca vin sau nu. Daca mi se cere sa confirm pe loc, de obicei refuz. Am patit odata sa promit si nu am putut sa ma tin, iar apoi m-am simtit teribil in fata prietenului respectiv. Dar am patit si sa mi se promita si sa nu se tina respectivii de cuvant. Concluzia e ca promisiunile sunt facute pentru a fi incalcate.
Comment by aNDRIIpOPA — November 29, 2010 @ 1:41 pm
Eu cred ca un contract este o promisiune din partea ambelor parti, nu?
Adica eu promit sa dau inapoi x mii de euro bancii cu dobanda y/an si comisioanele 1, 2 si 3 toate astea in N ani. Daca in timpul acestor N ani banca zice: y nu mai este cat ai promis tu ci cat vrea muschiul meu (2*y) si comisioanele nu sunt 1, 2 si 3 ci 1,2,3,4 si 5 – ca asa ni se pare noua.
Bun, ai contract semnat, te duci cu el si dai banca in judecata. Dar legea protejeaza banca, nu principiul promisiunii respectate, astfel pe parcursul indelungatului proces in care tu demonstrezi ca nu au niciun temei comisioanele 4 si 5 si nici schimbarea dobanzii de la y la 2*y nu este justificata, tu esti OBLIGAT sa platesti in continuare ratele care INCLUD comisioanele 4 si 5 si dobanda 2*y. In cazul in care nu le platesti (din diferite motive) banca deschide proces impotriva ta si mai mult, aduce ca argument in procesul deschis de tine impotriva ei ca tu de fapt esti rau-platnic => nu ai credibilitate.
Pe de alta parte, cu prietenii si camatarii – ai perfecta dreptate.
Comment by vlad — November 29, 2010 @ 2:11 pm
@vlad: daca in “promisiunea initiala” (adica in primul contract de creditare cu banca) scria ca ei pot modifica datele contractului fara sa te intrebe, nu prea ai ce sa faci. E vina ta ca nu ai citit si ai semnat ca primarul. Banca si-a indeplinit promisiunea (ti-a dat banii si conditiile initiale), dar ulterior le-a schimbat pentru ca i-ai lasat portita deschisa. Ca era scris mare sau mic nici nu prea mai conteaza atata vreme cat ai semnat, pentru ca e parte integranta in contract, iar in caz de judecata se va prevala de faptul ca ai semnat in cunostinta de cauza (e drept ca nu ti-a citit contractul, dar ti l-a dat sa-l citesti, iar apoi te-a intrebat foarte clar: “ati citit contractul? sunteti de acord cu el?”)
Ca multa lume nu mai citea si se gandea ca oricum ia banii acum, iar salariile vor creste (ca doar trebuie sa ajungem din urma salariile din restul Europei) la nesfarsit, este o alta poveste. Acum se dovedeste ca salariile pot sa si scada.
Comment by aNDRIIpOPA — November 29, 2010 @ 5:00 pm
@andriipopa: asta e echivalent cu a face un contract cu tine in care sa stipulam asa:
- eu iti dau tie o suma S
- tu “promiti” ca mi-o dai inapoi pana la data T
- eu am voie sa-ti cer orice suma vreau eu
Un astfel de contract ar fi declarat nul de catre orice judecator de pe planeta asta cu exceptia cazului in care eu sunt de fapt o banca, moment in care orice scrie in acel contract este legal!
Comment by vlad — November 30, 2010 @ 9:31 am