Redescopera Romania pe doua roti: Lacul de Creta – Monumentul de la Straja

Sambata dimineata, impreuna cu Cristina si Adrian – ghidul nostru, am plecat sa vizitam trei obiective: Lacul de creta, Biserica rupestra din dealul de creta si Monumentul de la Straja. Adrian m-a ridicat din Costinesti, apoi ne-am intalnit si cu Cristina si am plecat spre Murfatlar (fostul Basarabi).

Lacul de creta, cunoscut si sub numele de Fantanita, este la iesirea din Murfatlar. In sensul giratoriu faceti stanga spre Ostrov si, imediat dupa ce treceti podul faceti stanga. Drumul este neasfaltat si plin de gropi, prin urmare nu poate fi folosit decat cu pasul, vehicole de teren sau Loganul. Dupa aproape un kilometru gasiti cariera de creta si, bineinteles, lacul.

Apa lacului este foarte limpede iar ca si culoare este turcoaz. Din nefericire, sapuniera mea nu scoate pozele chiar fidel, prin urmare nu se vede adevarata culoare a lacului. Oricum, din cate am inteles, culoarea lacului se schimba in functie de anotimp.

Lucrul pe care nu l-am inteles a fost de ce nu este amenajat. Zona este frumoasa, salbatica si, bineinteles, neexploatata. Un singur om era acolo, un tigan care-si spala calul, dupa cum se poate vedea in poze. Dupa ce-am mai parcurs cativa metri, ne-am dat seama si de ce anume cauzeaza lipsa turistilor si interesului pentru a amenaja zona. Peste drum de lac este groapa de gunoi a orasului Murfatlar… Pacat, mare pacat.

De la Lacul de Creta am plecat spre Monumentul de la Straja. Au mai fost cativa kilometri pe acelasi drum neasfaltat dar nu am simtit cum trece timpul. Adrian a avut grija sa ne povesteasca pana acolo istoria satului Straja.

In 1975 a inceput constructia Canalului Dunare-Marea Neagra in acea zona. Canalul trecea fix prin mijlocul satului, prin urmare acesta a fost impartit in doua. Magazinul din sat si biserica au ramas pe un mal, cimitirul a ramas pe celalalt mal. Prin urmare, cand murea cineva, slujba se tinea la biserica dupa care, pe jos, se mergea zece kilometri pana la Agigea, se trecea podul si se intorcea toata lumea inca 10 kilometri pana la cimitir. Apoi, dupa inmormantare, se intorceau acasa, mergand aceiasi 20 de kilometri.

Satul a fost demolat fortat in 1988, dupa ce localnicii au refuzat sa plece. Intai li s-a taiat curentul. Obisnuiti cu lumina de la lumanare, satenii si-au vazut de treaba. Cand li s-a taiat apa au fost nevoiti sa plece. Au incercat sa sape fantani, dar constructia canalului a modificat adancimea panzei freatice, ducand-o mult mai jos.

Monumentul de la Straja este impunator.

Din nefericire, nu mai stie nimeni ce reprezinta pe motiv ca, imediat dupa Revolutie, placile imense din metal pe care erau scrise explicatiile au fost furate. Se presupune ca ar fi inchinat victoriei socialismului impotriva fluviului, dar nu poate nimeni confirma.

Nici monumentul nu mai are mult pana va fi furat bucata cu bucata (vedeti in prima poza ca au inceput sa lipseasca bucati din el)… Si gardul de protectie de pe margine a disparut pentru ca tot din fier era. Uneori am impresia ca suntem mai rai decat rugina…

Privelistea este superba. Fluviul serpuieste printre dealuri iar lanurile de floarea soarelui ingalbenesc orizontul.

Tinand cont de faptul ca, dupa Revolutie, nimeni nu s-a mai ingrijit de acest monument (care face, totusi, parte din istoria noastra), balariile au inceput sa-l ingroape. Nici turistii nu s-au lasat mai prejos si au lasat semne evidente ale trecerii lor prin zona. Se pare ca esti un fraier daca, atunci cand te duci sa vizitezi ceva, nu iei si un spray cu vopsea la tine, sa vada si restul ca ai fost pe acolo…

Inainte de a pleca catre bisericile rupestre sapate intr-un deal de creta am facut o poza cu Cristina si cu Adrian.

Bisericile sapate in creta au o vechime de peste 1000 de ani si nimeni nu stie cine si de ce au fost sapate acolo. Din nefericire nu pot fi vizitate pentru ca, de cativa ani, au intrat in conservare. Nici nu stiu ce pot zice in acest caz. Sa ma enervez pentru ca nu pot sa le vizitez (chiar daca am zis ca nu vreau sa vizitez biserici, pe acestea as fi vrut sa le vad) pentru ca sunt conservate sa le poata vedea si urmasii nostri? Sau sa ma bucur au fost salvate de cocalarism si marlanie, ca nu au fost lasate pe mana nesimtitilor care, daca nu lasa un semn in urma lor (un “gigi+maria=love” zgariat, vopsit etc.), nu pot dormi noaptea?

Vestea descoperirii ansamblului de biserici vechi de peste un mileniu a atras, la vremea aceea, multi turisti, care nu au stiut sa pretuiasca aceasta comoara. Intemperiile au lucrat si ele la degradarea complexului, chiar daca arheologii s-au grabit sa protejeze proaspata descoperire. Masurile au fost insuficiente.

Din suprafata de aproape trei hectare, doar o treime a fost acoperita printr-o constructie de beton armat, cu aspect vag de catedrala si cu acoperisul in trepte, ridicata in anii ’70. Pentru restul suprafetei s-a facut un fel de sopron din lemn si stuf, acoperit cu carton asfaltat, care nu a putut sta cu folos in calea ploilor. Creta, fiind un material foarte moale, s-a degradat rapid. Peretii s-au exfoliat, zeci de desene si inscriptii au disparut.

sursa

Dupa ce-am terminat de vizitat, ne-am intors la Costinesti, de unde am plecat spre Vama Veche pentru a vedea, pe de o parte salvatorii Vamii si pe de cealalta distrugatorii Vamii. Ati fi surprinsi sa aflati ca salvatorul si distrugatorul Vamii este una si aceeasi persoana… Dar presupun ca stiati asta. Pozele si povestile le veti vedea/afla in urmatorul articol.

“Redescopera Romania pe doua roti” este un proiect www.visurat.ro si Petrom, sustinut de Microsoft Internet Explorer 9, Romtelecom, Autozone si Panasonic. Parteneri media: Trilulilu.ro, Top Gear si Realitatea.net.