Redescopera Romania pe doua roti: Focsani – Bacau

Pensiunea la care ne-am cazat in Focsani parea decenta la prima vedere. Camera era curata, destul de mare, baia era mare, culori placute, restaurant propriu si terasa, preturi decente.
A doua zi am remarcat ca avea si ceva minusuri.

Un miros insuportabil ne-a trezit dimineata. Nu am reusit sa depistam sursa, credem ca venea de undeva din baie. Prin urmare, ne-am facut repede bagajele, ne-am decazat si am plecat sa luam stampila de la Consiliul Judetean. A fost o simpla formalitate, oamenii erau foarte deschisi.

Dupa ce am terminat cu stampila, am plecat catre Panciu, pentru ca pe acolo duce drumul catre casa memoriala Mos Ion Roata. Drumul a fost foarte bun si foarte frumos, sate putine si oameni zambitori. Mai putin un camion cu tineri care s-au gandit ca ar fi nostim daca ar arunca in noi cu mere. Mno, ce sa-i faci, nu toti au luat BAC-ul, avem nevoie si de marlani la sapat santuri.

Am ajuns cu bine in Campuri, acolo unde este casa memoriala. Era inchisa, dar avea un afis pe care scria ca putem gasi cheia la doamna Sevastita, de la casa de langa. Am mers acolo sa o cautam pe doamna Sevastita. Era acasa si foarte bucuroasa de oaspeti. A luat cheia si ne-a dus sa vizitam casa.

Ne-a povestit despre viata lui Mos Ion Roata, ne-a prezentat fiecare obiect din casa, ne-a spus cum a fost facut, la ce foloseste si ne-a asigurat ca toate au apartinut chiar mosului si ca sunt vechi de 200 de ani (trebuie sa mergeti sa o vizitati daca vreti sa aflati povestile ). L-a rugat pe Robert sa se aseze chiar pe scaunul mosului si pe mine sa-i fac poza.
La final ne-a spus, cu bucurie, ca satul e plin de stranepoti ai lui Mos Ion Roata.

Am facut multe poze, ba chiar doamna Sevastita l-a rugat pe Robert sa faca o poza si cu portretul mosului, ceea ce s-a si intamplat. Ne-a surprins faptul ca era foarte primitoare si ca in casa nu existau mii de semne cu “Nu atingeti exponatele”. Puteam sa ne si imbracam cu hainele lui Mos Ion Roata, nu era nici o problema. Asa ca ma intreb, de ce-s mai speciale alte exponate vechi decat cele ale lui Mos Ion Roata de nu pot fi atinse?

De la Campuri ne-am intors la Panciu si de acolo am plecat spre Bacau. Am facut o poza si la Mausoleul de la Marasesti. N-am mai intrat sa-l vizitam, l-am vazut de destule ori pe vremea lui Ceausescu, atunci cand ne duceau cu clasa acolo.

La Bacau, dupa ce am luat stampila, ne-am intalnit cu Dan si cu George. Am stat la masa, am povestit una alta si ne-am emotionat cand am auzit ca George a venit de la 50 de kilometri departare sa ne cunoasca.

Dan, motociclist si el, ne-a dat cateva ponturi despre traseu, ne-a prezentat drumurile, ne-a zis care-s bune si care-s proaste, la care curbe trebuie sa fim foarte atenti, etc.

Apoi, trist, ne-a zis ca in Bacau n-avem ce vizita. Salina de la Targu Ocna, Slanic Moldova si casa lui George Enescu sunt singurele atractii din Bacau, din punctul lui de vedere, si deja sunt arhicunoscute. Pe langa aceasta, ocolul era de vreo 200 de kilometri pentru a ajunge acolo si deja era destul de tarziu.
Asa ca am facut o poza de grup, ne-am strans mainile si am plecat spre Vaslui, acolo unde ne astepta Sorin Grumazescu.

Drumul dintre Bacau si Vaslui este extrem de prost. Abia daca poti sa-l numesti drum. In schimb, peisajele sunt superbe. Am mers incet si ne-am cam rupt fundurile pe el, dar peisajele au meritat tot efortul.

La Vaslui ne-am intalnit cu Sorin care ne-a oferit cea mai tare noapte din acest tur. N-am avut net, ce-i drept, dar distractia a fost maxima. Dar despre asta veti citi in articolul urmator.

“Redescopera Romania pe doua roti” este un proiect www.visurat.ro si Petrom, sustinut de Microsoft Internet Explorer 9, Romtelecom, Autozone si Panasonic. Parteneri media: Trilulilu.ro, Top Gear si Realitatea.net.