Redescopera Romania pe doua roti: Botosani

Plecarea din Iasi a fost intarziata din cauza unei probleme tehnice, si anume faptului ca n-am gasit o cheie de 27 pentru a-mi strange lantul. Dupa incercari zadarnice de a gasi respectiva cheie, am zis ca ma voi obisnui cu clantanitul si voi intinde lantul in urmatorul oras, prin urmare am plecat catre Botosani.

Pana la Targul Frumos drumul a fost bun, apoi au inceput problemele. Drum prost, slab semnalizat, gropi, vai de mama noastra. Nici Robert nu mai sta bine cu franele, asteptam sa gasim placute de frana si pentru motorul lui, pentru ca sigur nu termina turul cu cele pe care le are acum. In fine.

Primul popas l-am facut in Flamanzi, locul din care a inceput rascoala de la 1907. Am fost tot timpul pasionat de rascoala de la 1907, nu stiu stiu de ce. Strabunicul meu, care a murit a doua zi dupa ce am implinit eu 14 ani, era adolescent in timpul rascoalei si mi-a povestit destul de multe, poate din cauza asta, cine stie…

In respectiva localitate am descoperit monumentul inchinat celor care au luptat in rascoala de la 1907.

E un monument simplu, fara prea multe explicatii si nici pe nimeni nu gasesti pe strada care sa-ti spuna mai multe. Ce-i drept, fiind in intarziere, nici nu prea am cautat prea mult un localnic care sa ne povesteasca mai multe despre monument sau rascoala, singurii de pe strada fiind ori prea tineri ori prea nestiutori. Asa ca am plecat mai departe.

Am ajuns in Botosani si ne-am intalnit cu Vlad si cu Andrei, cei care ne-au fost ghizi. Am mers sa vizitam Casa memoriala Nicolae Iorga dar, fiind luni, am gasit-o inchisa. Am ramas surprins de faptul ca, desi provenea dintr-o familie instarita, casa era mai mult decat modesta.

Am plecat tristi sa mancam. Vlad ne-a dus la un restaurant la vreo zece kilometri de Botosani, intr-un sat al carui nume imi scapa acum, si acolo am mancat oua ochiuri zambarete.

Ieftin, mult si foarte bun. Oricum, ca o paranteza, pana acum in Moldova am mancat cele mai bune feluri de mancare, in restaurante fara fite si fara pretentii. Numa’zic.

Dupa ce am terminat de mancat am plecat catre Ipotesti pentru a vizita Casa memoriala Mihai Eminescu. Am ajuns chiar cand se inchidea, dar custodele a mai stat pana am vizitat-o si noi, plus ca ne-a facut si turul si ne-a explicat tot ce trebuia sa stim.

Casa memoriala Mihai Eminescu nu este cea originala, am aflat acolo. Cea originala a fost daramata in 1925, dupa care a fost construita o replica penibila. Abia in 1976 a fost construita o replica identica, cea pe care am vizitat-o azi. La fel, putine exponate sunt originale, majoritatea au fost inlocuite cu replici. Casa din Ipotesti a lui Mihai Eminescu avea mai multe corpuri, doar unul este momentan reconstruit. Dormitoarele baietilor nu mai exista, in schimb a aparut o biserica langa casa lui. Nu stiu voi cum va simtiti, dar sa construiesti o biserica in curtea casei lui Eminescu, dedicata acestuia in conditiile in care era ateu, mi se pare oarecum ciudat…

De la casa memoriala am plecat catre Lacul lui Eminescu, prezent in foarte multe poezii ale lui. Drumul pana la lac este destul de bun dar ori ajungi cu cineva care a mai fost, ori intrebi localnicii pentru ca este foarte prost semnalizat. Abia dupa cativa kilometri gasesti acest indicator:

Mi s-a parut ciudata economia de cuvinte, pare un fel de “spre piata” sau “spre gara”, sincer sa fiu… Daca totusi ajungi la lac, in ciuda proastei semnalizari, peisajul te lasa masca. Daca ajungi in mai-iunie, cand infloresc nuferii, eu cred ca nu-ti mai vine sa pleci de acolo, atat e de frumos.

Sincer sa fiu, n-as fi vrut sa scriu despre lac, din simplul motiv ca nu l-as promova pentru a ajunge acolo tot marlanul. Am vazut ca au ajuns deja ceva marlani (pet-uri si doze aruncate in lac, pe insulita sau pe mal, in conditiile in care sunt amenajate multe cosuri de gunoi), poate ar trebui protejat de cei multi altii care ar simti nevoia sa arunce o doza de bere intr-un lac cu nuferi inconjurat de padure, doar pentru c-au citit in generala Luceafarul. E mare pacat sa distrugem un loc atat de frumos, indiferent ca a scris sau nu Eminescu de el.

Lacul a fost ultimul obiectiv la care ne-au condus ghizii nostri, Vlad si Andrei.

Ne-am despartit la iesirea din Botosani catre Suceava si am convenit ca, daca mai ajungem prin zona sau mai ajung ei prin zona noastra, neaparat trebuie sa ne sunam si sa ne vedem.
Si am plecat spre Suceava.

Am ajuns destul de tarziu, ne-am cazat si am iesit la o plimbare prin oras cu ghizii nostri (despre care voi povesti diseara). Surprinzator a fost faptul ca, dupa ce am ajuns, am fost sunat de redactorii a doua ziare sucevene care, dupa ce mi-au spus ca “au primit un e-mail ca am ajuns in Suceava”, vor sa ne intalnim azi sa povestim. Sunt foarte curios cine a trimis acel e-mail, sincer sa fiu.

Dar despre asta, diseara.

Programul de azi este Suceava (vizitat, luat stampila) Targu Neamt, Piatra Neamt, Cheile Bicazului si somn la Miercurea Ciuc.

“Redescopera Romania pe doua roti” este un proiect www.visurat.ro si Petrom, sustinut de Microsoft Internet Explorer 9, Romtelecom, Autozone si Panasonic. Parteneri media: Trilulilu.ro, Top Gear si Realitatea.net.