Redescopera Romania pe doua roti: Bistrita Nasaud

Am ajuns in Bistrita in jurul orei 5-6 dupa-amiaza. La intrare ne astepta Paul. Ne-a condus la pensiunea unde urma sa ne cazam si a asteptat sa ne instalam, sa facem un dus, sa ne schimbam si sa ne pregatim sa vizitam Bistrita.

Am crezut initial ca vom face poze la trei pereti si apoi vom sta la o bere. Nu a fost asa. Chiar daca Paul avea doar 17 ani cand l-am cunoscut, stia despre Bistrita mai mult poate decat stiu cei de 40 de ani. Stia pentru ca l-a interesat, stia pentru ca ii pasa si faptul ca, in loc sa fie la un chef cu prietenii, a preferat sa implineasca 18 alaturi de doi oameni pe care nu i-a vazut niciodata in viata lui.

Am ramas si noi surprinsi cand am auzit, la 12:00 noaptea, ca tocmai a implinit 18 ani. Telefonul ii suna, raspundea si multumea pentru urari, apoi isi continua povestile cu noi.

Intai am mers cu el la Consiliul Judetean, sa vedem unde trebuie sa venim a doua zi pentru stampila. Peste drum era Hotelul Coroana de Aur. Ne-am uitat la el ca la orice alt hotel, e un hotel totusi…
Apoi i-am aflat povestea si am ramas uimiti.

Hotelul Coroana de Aur aparea in cartea “Dracula” a lui Bram Stoker. Era hotelul la care, in carte, se cazase Van Helsing cand ajunsese in Bistrita. Problema era ca, in Bistrita, acest hotel nu exista. Prin urmare, bistritenii au speculat acest aspect si au construit hotelul “Coroana de Aur”, pentru a beneficia de pe urma publicitatii facuta gratuit de Bram Stoker. Este prima data cand am auzit asa ceva in Romania. Sincer va spun, am ramas profund impresionat.

Am plecat apoi sa ne plimbam prin centru. Mi-a placut enorm pietonalul si faptul ca placutele cu numele strazilor aveau atasate alte placute explicative, sa afli care-i treaba cu strada aia.

Nici de romanisme epice nu duce lipsa Bistrita (am zis ca-i orasul aproape perfect, nu perfect). Tot Paul ne-a aratat si niste totemuri (care au costat niste zeci de mii de euro) pe care era o harta a orasului pe care erau bifate obiectivele care trebuie vazute in Bistrita. Partea comica era ca pe acele totemuri era si o placuta in Braille, pe care orbii o puteau folosi pentru, si aici e partea tragi-comica, a afla ce merita VAZUT in Bistrita…

Si monumentul Eroilor are o poveste interesanta. Dupa ce a fost construit, pe soclu a fost scris “Im Memoriam”. Dupa ce-a fost scris, a venit cineva si a zis ca nu-i corect. Prin urmare, inscriptia a fost modificata in “In Memorian”. S-au prins ca iar nu-i bine si, satui de atata complicatie cu latina, au scos ultima litera de la “Memorian” si au adaugat Eroilor. Si s-a rezolvat problema.

Tot Paul ne-a dus sa vedem arcadele mestesugaresti. Acolo, sub fiecare arcada, era cate un magazin iar deasupra lui era casa mestesugarului respectiv. Intr-una dintre arcade, daca bati cu piciorul, auzi ecoul. Dedesubt este un fost tunel de fuga de pe vremea cand veneau cotropitorii. Acum sunt ABC-uri si baruri…

Sub arcade am vazut doua motociclete si ne-am dus sa le admiram. Am gasit si proprietarii, doi membri ai clubului moto “Rogue Pack” din Bistrita. Cand au auzit ca facem turul Romaniei pe motociclete nu ne-au mai lasat sa plecam. Ne-au dus in barul clubului (pe care tocmai il renoveaza) sa stam la povesti. Au venit apoi si restul membrilor si s-a lasat cu rasete si povesti.

Un alt fapt care m-a impresionat a fost ca unui alt Paul, care facea parte din clubul moto, i s-a inmanat vesta cu patch-urile clubului, devenind astfel membru. De obicei, acest lucru se intampla la o sedinta a clubului, la care nu participa si outsideri. A fost foarte frumos. Ne-am strans mainile apoi si am plecat spre pensiune, pentru ca eram terminati ca bateriile.

Cam asa s-a incheiat ziua de joi. Vineri dimineata ne-am trezit, ne-am echipat si am plecat sa luam stampila. Pe langa ca n-au fost probleme (baietii de la Rogue Pack ne-au zis sa-i sunam daca sunt probleme, unul dintre ei lucra chiar la CJ), stampila de la CJ Bistrita este cea mai vizibila de pe harta. Dupa ce-am luat stampila, l-am sunat pe Mihai (motociclistul care lucra la CJ), am stat cateva minute cu el de vorba, i-am promis ca vom reveni si am plecat. N-am intalnit si cu Paul la o cafea, inainte de a pleca, si cu Bogdan si Leo, si am avut astfel poza si cu restul formatiei Cassa Loco (cu Cosmin ne-am intalnit la Bucuresti).

>

Am plecat apoi catre Prislop (actual Liviu Rebreanu) pentru a vizita Casa Memoriala “Liviu Rebreanu”. Am ajuns acolo, am parcat si am intrat. Muzeograful vorbea rar si aproape in soapta, de parca nu vroia sa deranjeze. Ne-a spus ca nu acolo s-a nascut Liviu Rebreanu, ci intr-un sat pe care nu l-a cunoscut niciodata, pentru ca dupa nastere s-a mutat la Prislop. Ne-a aratat si colectia de volume ale lui Rebreanu, traduse in peste 40 de limbi si, tot acolo, avea si un exemplar din “Ion” scris in Braille, singurul prezent intr-un muzeu din tara.

Poze multe nu am facut din singurul motiv ca taxa foto era de 50 de lei, cea video de 100 de lei. Cum banii sunt cam pe sfarsite, preferam sa avem benzina pana acasa si sa ramanem doar cu amintirile mentale din casa lui Rebreanu.

Tot in satul Liviu Rebreanu am gasit si casa lui Popa Belciug.

Am plecat apoi sa-mi vizitez domeniile (stiu, sunt un chiabur nenorocit), sau “Statele Unite ale Bargaului”, cum le spun bistritenii.

De la Bistrita Bargaului am continuat drumul pana la lacul Colibita. Toti cei care ne-au trimis acolo au avut dreptate: este superb.

Dupa ce am admirat cateva minute peisajul, ne-am intors in Bistrita sa mancam si sa ne pregatim de plecare catre Cluj. Am mancat tot la “La Taifas”, ca si in seara precedenta. Mancarea foarte buna, preturi decente, chelnerite simpatice si care stiau sa-si faca treaba.

Bistrita mi s-a parut cel mai relaxat oras dintre toate cele prin care am trecut pana acum. Oameni zambitori pe strada, lume care te ajuta cu placere etc. Pe langa aceasta, a fost si singurul oras in care nu am auzit “aici a fost…” ci “aici este”. Nu am auzit ca “aici a fost combinatul X sau uzina Y” ci “aici este fabrica de baterii Rombat, fabrica de… etc”. Pe langa aceasta, Bistrita are doar doua mall-uri si doua supermarket-uri, nu zeci cum au sau ar vrea alte orase (Deva, nu dam nume).

Tot in Bistrita mi-am dat seama ca nu orasul trebuie sa fie frumos pentru a-ti placea (cladiri vechi si biserici gasesti peste tot), ci oamenii care sa te faca sa-ti placa. Nu stiam mare lucru despre Bistrita, am trecut de vreo doua ori prin el, dar atat. Acum stiu ca in Bistrita sunt niste super oameni care aproape m-au convins sa ma mut acolo. Oamenii cu care m-am intalnit n-au avut nimic de castigat de pe urma noastra, pur si simplu asa erau ei. Erau mandri de orasul lor si au vrut sa ne arate ca au cu ce se lauda. Au reusit sa ne convinga. Felicitari.

Am plecat spre Cluj intrebandu-ne “Oare chiar trebuie sa plecam?”. Dar a trebuit.

Asa ca am ajuns in Cluj, unde vom ramane pana luni dimineata. Sper sa gasim si aici oameni ca in Bistrita.
Luni vom pleca spre Zalau si vom innopta la Baia Mare. Marti e programat Satu Mare si Oradea. Apoi, vedem.

“Redescopera Romania pe doua roti” este un proiect www.visurat.ro si Petrom, sustinut de Microsoft Internet Explorer 9, Romtelecom, Autozone si Panasonic. Parteneri media: Trilulilu.ro, Top Gear si Realitatea.net.