#clujbrandstour, cel mai intens eveniment de anul acesta

Asa cum cred ca deja stiti, weekend-ul trecut l-am petrecut la Cluj invitat fiind la evenimentul ClujBrandsTour. Evenimentul a fost atat de intens si de frumos si din cauza ca am incercat sa raman pe baricade pentru tot ce se intampla (d-aia am dormit, in medie, 2-3 ore pe noapte), mi-au trebuit doua zile de somn sa-mi revin.
Acum, ca mi-am revenit, trebuie sa va povestesc ce si cum s-a intamplat acolo.

Am ajuns joi seara la Best Western Fusion Hotel unde ne asteptau deja TVDeceii. Am stat cu ei la povesti pana s-a adunat toata lumea, apoi am plecat la cina. Acolo a venit si Liviu Alexa cu care am stat la povesti pana dimineata. Este un om extraordinar si plin de idei (nu toate sunt, totusi, pe placul meu, mai ales planul de afaceri care presupunea ca eu sa mor sa poata incepe veselia cu banii de la asigurari ) cu care nu te plictisesti niciodata.

A doua zi dimineata, dupa micul dejun, am plecat in tromba la Jolidon. Acolo am aflat istoria companiei de la doamna Olga Stanciu. Jolidon a trecut foarte greu de criza economica din 2008-2009 dar, dupa cum se vede, lucrurile s-au imbunatatit si acum treaba merge ca pe roate. Au peste 100 de magazine, dintre care 65 in Romania iar restul in Italia, Ungaria si Franta. Si totusi nu asta m-a impresionat ci partea de “how it’s made” pentru care venisem de fapt.

Nu am mai fost niciodata intr-o fabrica de confectii textile, prin urmare am ramas impresionat de numarul de croitorese care lucrau in acelasi timp. Pe langa aceasta, m-a bucurat sa vad si o multime de oameni care muncesc, care isi vad de treaba si care pot pune pe masa o paine. Datorita firii mele mai mult tehnice, am stat minute in sir sa vad cum este taiata o bucata de material, cum este cusuta, unde pleaca, cine o preia, ce face cu ea, ce monteaza pe ea si, in final, cum se transforma acea simpla bucata de material intr-un produs finit. Frumos, foarte frumos.

De la Jolidon am plecat la Farmec. Acolo, dupa ce am stat putin la povesti sa aflam un scurt istoric al fabricii, am facut turul complet al acesteia. Fiind vorba despre o fabrica de creme/sampoane/etc, era curat luna. Robintel chiar s-a apucat de cautat praf pe dulapurile din vestiare si n-a gasit (mno, noi ne-am multumit doar sa credem ghidul pe cuvant). Ne-am imbracat cu halate de unica folosinta in vestiar, ne-am pus bonete si protectii pentru pantofi si am intrat in fabrica.

Daca la Jolidon mi-a placut linia de productie, la Farmec a fost si mai si. Din nefericire, nu am avut voie sa facem poze (din cauza secretelor industriale), asa ca va povestesc. Daca ati vazut serialul “How it’s made”, atunci sunteti obisnuiti cu termenul “conveyor belt” pentru ca e repetat in aproape fiecare episod. Asa-i si la Farmec. Intr-o parte intra cutiile, tuburile sau alte recipiente, masinaria le invarte, le suceste si le ameteste pana acestea ajung in pozitia care trebuie, apoi sunt umplute, apoi vine sigiliul, capacul si cutia. Sincer sa fiu, nu-mi puteam dezlipi ochii de masinaria respectiva. Inca nu-mi venea sa cred ca lucrurile pe care le vazusem la televizor ca se intampla in alte tari se intampla si la noi.

Dupa ce-am terminat turul liniei de productie am fost invitati sa ne facem singuri parfumurile. Fiind foarte sensibil la mirosurile tari, eu nu mi-am facut parfum. Dar si-au facut restul si, in continuare, puteti vedea cum datorita lui Razvan.

Dupa Farmec a urmat Vitacom. Povestea Vitacom e foarte faina, a inceput in 1991 cu un rucsac si un apartament. Acum are filiale in Cluj, Iasi, Timisoara, Bucuresti, Brasov, Bacau si Oradea. Surpriza a fost cand am intrat in depozit. Noi vazusem sediul din fata, o viluta cu doua etaje, nu mare lucru si, cand am intrat in depozit, am ramas cu gurile cascate.

Acolo ni s-a explicat faptul ca orice angajat, indiferent de natura functiei, incepe munca din depozit. Chiar daca e nea Gica necalificatul si chiar daca este Domnul Vasilescu, mare director, din depozit incepe toata lumea. Si asa si trebuie. Tu vinzi niste produse, prin urmare trebuie sa stii ce vinzi. Ca sa prezinti produsele trebuie sa le fi tinut in mana, sa stii cu ce “se mananca”. Pai la cat e depozitul ala de mare, iti trebuie un birou cat o sala de sport sa poti avea fiecare produs in parte pe masa. Asa ca mai bine prestezi tu la depozit si le inveti si abia apoi te apuci sa le vinzi. Si cred ca asta contribuie la succesul Vitacom pe piata romaneasca.

Din depozit am mers in sala de conferinte unde, inainte de a servi un pahar de sampanie cu ocazia implinirii a 20 de ani de existenta a Vitacom-ului, ne-am jucat cu o masinarie ciudata, numita Mind Flex. Chestia faina este ca tu controlezi un ventilator care ridica o bila. De ce e faina chestia? Pentru ca-l controlezi cu puterea mintii. Te concentrezi, ii zici minunii de bila sa se ridice si ea se ridica la inaltimea la care vrei tu. Cum nu te mai concentrezi, ventilatorul se opreste si bila cade. E o chestie simpla, dar faptul ca o controlezi cu mintea e nemaipomenit. Priviti cat de concentrat de mere era Toma Nicolau in fata unei bile.

Dupa Vitacom am tras o fuga la sediul Trilulilu. Acolo am fost intampinati de intreaga echipa, in frunte cu Sergiu Biris, cu care am schimbat cateva vorbe. Fain baiat, poate prea fain pentru Romania asta… Am facut poze in premiera cu crocodilul si colegul sau.

Apoi am fost invitati pe terasa de catre Calin Biris, care ne-a aratat Clujul vazut de sus.

Dupa ce ne-am aerisit si am facut ceva poze, ne-am indreptat catre sala in care Calin ne-a povestit despre Trilulilu si despre cateva proiecte (despre unul nu pot vorbi inca).

Ultimul proiect Trilulilu este un concurs destinat videobloggerilor care are ca premiu un iPod. Daca va intereseaza, intrati pe linkul de mai sus si vedeti ce trebuie sa faceti.

De la Trilulilu am fost la Memo 10 pentru pranz si apoi s-a plecat catre Napolact, mai exact catre Ţaga, grota naturala in care se matureaza branza Năsal. Grota are o poveste foarte interesanta. Cica un grof a fost jefuit de niste tarani. Acestia i-au umblat prin camara si i-au luat alimentele. Pentru a nu fi prinsi, le-au ascuns in acea grota. Dupa cateva saptamani, cand s-au mai linistit apele, taranii au venit sa le ia pentru a le manca. Atunci au remarcat faptul ca, pe branza respectiva, era un strat de mucegai. Au gustat totusi branza si a fost foarte buna. Taranii au fost, intr-un final, prinsi si pedepsiti dar groful, descoperind minunea care se intampla in grota, a continuat sa-si tina branzeturile acolo pentru a-si servi invitatii.

Toata smecheria cu aceasta grota naturala este ca temperatura si umiditatea sunt constante si acolo traieste o bacterie unica. Datorita acestei bacterii, branza capata o textura speciala si un gust delicios. Singurul lucru pe care angajatii trebuie sa-l faca este sa intoarca din cand in cand branza. Pretul ridicat al acestei specialitati de branza (e branza, nu cascaval, chiar daca arata ca un calup de cascaval) este dat de faptul ca spatiul e limitat si aceasta trebuie sa stea destul de mult timp la maturat.

Dupa Napolact, seara s-a incheiat cu o cina si o bere la Ludwig Bavarian Bierhaus. Sincer sa fiu, berea casei n-a fost pe gustul meu, in schimb Grolsch-ul la draft a fost bestial (si distractia pe masura). Dupa ce ne-am mai rarit, am facut uz de ultima comanda de la Ludwig, dupa care am plecat impreuna cu Auras, Zicu, Besliu, Coste si Ruben in Le General, unde am stat pana aproape de zorii zilei. Ce s-a intamplat acolo nu pot povesti si nici poze/filme nu pot pune. Sunt mult prea personale.

A doua zi din ClujBrandsTour a inceput cu o vizita la Banca Transilvania la care, din nefericire, n-am participat. Eram mult prea ocupat sa-i gasesc prietenului Gaben un cadou pentru ca era ziua lui de nastere. Tinand cont ca nu i-am gasit un cadou pe masura, am decis ca mai bine-i fac eu unul. Asa s-a procopsit Gaben cu un tricou personalizat.

Am revenit in grup chiar in momentul vizitarii unui alt brand clujean, de data aceasta unul mai nou: Gimmy. Ca si la Trilulilu, nu e prima data cand merg la Gimmy. Am mers chiar cu o zi inainte de deschidere, cand ma aflam in turul Romaniei pe motocicleta. Acum sala era deschisa si ne-am putut bucura de toate facilitatile. Liviu Alexa ne-a prezentat sala, ne-a povestit despre planurile de viitor si ne-a oferit exclusivitate pe un produs de detoxifiere, Detoxolit, pe care urmeaza sa-l lanseze pe piata in perioada urmatoare.

Gimmy este cea mai moderna sala de fitness, aerobic, box si sala de forta in care am intrat. Drept e ca n-am intrat eu in foarte multe, dar va pot spune un singur lucru: in Gimmy nu pute. Liviu ne-a povestit cum a investit o caruta de bani intr-un sistem de aerisire care nu refoloseste aerul, ci introduce doar aer proaspat in sala, sistem care functioneaza simultan cu un alt sistem de parfumare decenta a aerului. Sunt foarte sensibil la mirosuri, dar in Gimmy n-am simtit nimic. Doar un parfum fin si atat.

O alta chestie faina la Gimmy este ca, daca intri si-ti tai cu foarfecele abonamentul de la alta sala din Cluj, primesti gratis un abonament la Gimmy. Mi s-a parut genial si Liviu a zis ca ii roaga pe proprietarii de alte sali din Cluj sa faca la fel. Tinand cont ca am vazut ce inseamna Gimmy, chiar ma indoiesc de faptul ca isi va taia careva cardul pentru un abonament la alta sala. Si nu zic asta pentru ca am primit gratis un card de VIP pe 10 ani cu acces la toate facilitatile, la cat ma duc eu la sala (mai ales ca ar trebui sa ma duc la Cluj, Timisoara sau Bucuresti pentru Gimmy), a consumat Liviu plasticul degeaba pentru mine.

In schimb am inceput sa folosesc Detoxolit, produsul de detoxifiere de la Gimmy pe care mi l-a oferit Liviu. As minti daca v-as spune ca ma simt mult mai bine acum pentru ca acum trei ore am luat prima “doza”. Tot ce va pot spune despre el este ca foloseste un praf special care actioneaza ca un burete si, dupa ce atrage metalele grele si toxinele, se elimina foarte usor. Cred ca vom mai povesti despre el dupa o luna, sa va spun cum ma simt.

De la Gimmy am plecat catre parcarea de la Polus Center ca sa mancam (la standul Memo 10). Acolo se desfasura Concursul International de Gatit in Aer Liber. Am mancat repede si am plecat din cauza ca, asa cum se intampla la orice manifestare de acest gen, fomismul era la putere. Daca va spun ca m-am ridicat de la masa, am facut doi pasi sa vad ceva si a sarit un nene repede si mi-a luat berea de pe masa, oare ma credeti? Dar asta nu-i specific doar Clujului, stati linistiti. Nici Timisoara, nici Bucuresti, nici Constanta, nici Iasi si nici Hunedoara (unde am participat la festivaluri de genul) nu-s mai breze la acest aspect.

Dupa masa am ajuns la Starbucks. Nu e brand clujean, dar tocmai isi lansau conturile de Twitter si Facebook, prin urmare ne-au invitat la degustat ceva cafele.

Pe mine m-au prins pe picior gresit acolo, dat fiind faptul ca ni s-au pus in fata cafea, apa si prajiturele. Zic asa pentru ca n-am putut sa ma bucur de respectiva degustare pentru ca:
1. Eu nu beau cafea,
2. nu mananc dulce,
3. nu beau apa.

Prin urmare… Da, cafeaua era buna, nu zic nu. Pe vremea cand beam cafea am avut si niste experiente neplacute cu zeama de sosete zisa cafea, dar acum va spun sincer ca nu stiu care-i diferenta dintre o cafea la filtru, una la ibric si un espresso. Pentru mine sunt toate la fel.

Intre Starbucks si cina festiva de la Best Western Fusion Hotel am avut destul de mult timp liber pe care l-am petrecut… L-am petrecut. La cina festiva s-a scandalizat Gaben pentru ca doar lui nu i se adusese desertul si, tinand cont ca nici eu nu stiam cum sta treaba, m-am oferit sa i-l dau pe al meu (pe motivul enuntat mai sus, si anume ca nu mananc dulce), riscand sa stric astfel surpriza. Norocul a fost ca m-a refuzat, prin urmare planul a functionat. S-au inchis luminile si a venit si desertul lui Gaben, impreuna cu un castron flambat, timp in care i s-a cantat “La multi ani!”.

De la hotel am plecat la Fabrica de bere Ursus unde ne asteptau niste beri aburite.

Dupa cum cred ca va inchipuiti (sau nu), acolo a fost apogeul ClujBrandsTour. Atat de mult n-am mai ras de cand ma stiu, ore in sir am tinut-o doar intr-un ras. Am trollat la maxim, am aplaudat, am cantat, am dansat, am ciocnit halbe, a fost superb. Aveti in continuare o frantura din ce s-a intamplat acolo:

V-as povesti mai multe, dar am nevoie de acceptul celorlalti si deocamdata nu-l am. Daca-l voi primi, voi pune poze, voi scrie si voi da exemple de distractie maxima. Pana atunci insa, vreau sa va spun ca la ClujBrandsTour m-am simtit superb, chiar daca a trebuit sa dorm aproape incontinuu doua zile dupa ce s-a terminat. A fost o experienta pe care as repeta-o incepand de maine si pana voi pica lat de oboseala.

Le multumesc si ii felicit pe cei doi TVdecei, Florica si Zicu, pentru organizare si pentru faptul ca ne-au invitat. A fost superb, mai vreau!

Cluj Brands Tour este un eveniment organizat cu sprijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsorii oficiali ai evenimentului sunt: Banca Transilvania, Napolact, Vitacom, Farmec, Jolidon, Ursus şi Trilulilu. Parteneri: Best Western Plus Fusion Hotel, Autonom, Ludwig Bavarian Bierhaus, Starbucks şi Webfactor.