Toamna Oradeana, un eveniment frumos

Festivalul Toamna Oradeana, la care am fost in acest sfarsit de saptamana, a fost frumos. Mi-a placut, in primul rand, pentru ca n-a mai fost atat de “pe fuga”, asa cum au fost alte evenimente. Tinand cont ca principalul eveniment era seara, am fost foarte fericit ca am putut petrece cat am avut chef, fara sa stau cu teama ca trebuie sa ma trezesc dimineata si ca nu voi fi in stare de nimic.

O alta chestie faina a fost faptul ca au venit doar bloggerii acolo, nu si impresionistii din presa. Bine, asta a fost o intamplare, dar mi se pare ca a fost mai bine asa. Am mai fost la evenimente cu jurnalisti si, sincer sa fiu, mi s-a facut scarba. Chiar daca nu toti jurnalistii sunt la fel, cei care vin la evenimente (in marea lor majoritate) sunt cu ochii dupa piscoturi sau chestii senzationale.

In cea mai mare parte a evenimentelor petrecute vineri si sambata (duminica n-am mai putut sta) am stat in spatele scenei. Ori de vorba cu artistii, ori dansand, ori facand altceva impreuna cu bloggerii prezenti. Prin urmare am reusit sa facem poze cu artistii fara sa ne deranjeze nimeni:

Fly Project

Suie Paparude

Trupa Veche

Gabriel Cotabita (i-am facut poza pentru ca ma distra cum si-a prins el iPad-ul sa poata… nu stiu pentru ce avea nevoie)

Ba chiar am avut ocazia sa le facem poze si din spate:

Dupa cum puteti vedea in poza urmatoare, bloggerii si-au facut datoria:

Folosind blogurile si twitterul, au facut mai multa treaba promovand evenimentul decat niste ziaristi plictisiti care-si asteptau piscoturile, berea si sacosa, ca apoi sa arunce trei randuri pe un site citit doar pentru ca exista Google si-i indexat.

Vineri seara, dupa concerte, am plecat in Moskva, un bar fain din Oradea, unde ne astepta un separeu rezervat pentru o degustare de bere.

Bine jucat, bine gandit.

Evenimentul in sine nu a fost spectaculos. Nu, chiar n-a fost. S-a muncit mult pentru a iesi bine, dar nu m-a dat nimic pe spate de sa zic ca in viata mea n-am mai vazut asa ceva. A fost un festival ca multe altele, s-a mancat, s-a baut, s-a ascultat muzica (formatiile le-am prezentat mai sus, deci stiti ce s-a ascultat) si s-a plecat acasa. Prin urmare nu cred ca are rost sa laud prea mult distractia de acolo.

Dar mi-a placut enorm promovarea acestuia in mediul online. Faptul ca are site dedicat, www.toamnaoradeana.com, care a fost tinut si actualizat aproape in timp real de catre o persoana care se pricepea a fost un mare plus. Poate n-ar fi stiut nimeni din tara ca la Oradea se intampla ceva daca nu s-ar implicat bloggerii in acest proiect. Sa fim seriosi, cati bucuresteni, timisoreni, ieseni sau clujeni citesc ziarele din Oradea?

Pe langa ca s-au implicat in promovarea online a evenimentului, bloggerii oradeni s-au implicat si offline. Au impartit pliante, fluturasi, au condus publicul in sala la spectacole si, in principiu, au pus umarul acolo unde a fost nevoie. Si toate acestea fara sa fie platiti, ci au facut-o in timpul liber, cu toate ca nu erau obligati.

Mi-a mai placut si organizarea, Flavius Bunoiu facand o treaba exceptionala in aceasta privinta. Totul a mers ca un ceas elvetian de calitate. Singura exceptie a fost cand nu-i pornea microfonul lui Cotabita, dar asta presupun ca i s-a tras din cauza ca a chinuit trei ore intr-un frig crancen inginerii de sunet, prin urmare ceva trebuia sa se intample. In rest, totul a fost ca la carte.

Mi-au placut si lucratorii de la firma de securitate. Prompti, fara tigara in gura, nu stateau sprijiniti de gard vorbind la telefon si nici nu se intretineau cu gagicile. Erai verificat inainte sa intri in spatele scenei si ti se cerea acreditarea, nu intrai ca pe tarla cu dume gen “mai inainte am iesit, am uitat ecusonul pe masa”. Plus ca nu mergea nici cu “stii, il cunosc pe cutare, ma duc doar sa-l salut si ies”. Il cunosti pe cutare? Suna-l si zi-i sa iasa sa-l saluti. Nu a mers nici cu “lasa-l sa intre, e cu mine”. Aveai acreditare, intrai. N-aveai, cascai ochii din spatele gardului. Rar am mai vazut asa ceva, serios, mai ales la un eveniment care, asa cum am mai spus, n-a fost spectaculos.

Si cazarea m-a surprins. Initial am avut impresia ca vom sta la un motel, tinand cont de numele pe care-l avea (Living Inn) dar, in momentul in care am intrat in camera, am crezut ca mi s-a dat din greseala un penthouse, serios. 130 de metri patrati, doua dormitoare, doua bai, bucatarie si un living in care puteai juca fotbal. Curatenie ca la 5 stele, baie cu toaleta, cabina de dus si vana, baie doar cu chiuveta si toaleta, hol iar balconul era cat terasa unui restaurant. Foarte frumos.

In concluzie, ii multumesc Nebuloasei si lui Flavius pentru invitatie, bloggerilor oradeni pentru ospitalitate: Siropel, Lilisor, Sebi, Ciprian, Ioana, Bogdan samd.

Le multumesc si celorlalti bloggeri alaturi de care m-am simtit foarte bine, si anume: TVdece, Ovi, Corina, Bogdan Besliu si Marian Hurducas cu care sper sa ma mai intalnesc si cu alte ocazii.

Sper ca anul viitor sa fiu invitat din nou la Toamna Oradeana pentru ca a fost frumos in acest an. Nu am ramas cu gura cascata de bestial ce-a fost, dar a fost frumos incat sa-mi placa si sa mai vreau. Si asta, pana la urma, e tot ce conteaza.