Dar tu de ce nu intelegi?

Problemele blogger vs. agentii s-au discutat si răsdiscutat si, din nefericire, multe agentii tot n-au inteles cum sta treaba cu respectul reciproc. Eu m-am cam saturat sa povestesc fiecaruia in parte pe la conferinte cum e cu respectul si ce anume vrea bloggerul si, pentru ca verba volant, scripta manent, m-am decis sa scriu un articol pe care sa-l pot trimite de fiecare data cand trebuie sa mai am aceasta discutie. Il voi scrie doar din punctul de vedere al unui blogger care RESPECTA termenele limita si livreaza atunci cand i se spune, nu si din partea unei agentii. Daca se simte cineva, poate lăsa un comentariu.

1. Bloggerul vrea brief cat mai detaliat

Stiu, de la client n-ai primit prea multe detalii, bloggerul afla doar ca trebuie sa scrie ce-l duce capul despre produsul X. De te miri ca nu iese bine si incepi cu “Dar n-ai accentuat partea aia cum ca-i mai mult verde decat lung si n-ai scris nici ca albastrul de pe fata e in mai multe culori…”. Pai mi-ai zis ca aia trebuie sa accentuez? Mi-ai zis sa scriu despre un produs, am scris. Nu citesc ganduri, n-am de unde sa stiu ce vrea un client sa apara scris, daca nu mi se spune din start.

Toate telefoanele sunt aproape la fel, zi-mi ce anume vrei sa scot in evidenta la al tau. Zi-mi ca laptop-ul tau are cel mai tare display, ca sa incep cu asta, nu mi-l arunca in brate sa ma joc cu el o zi si apoi sa ma intrebi ca de ce n-am scris despre cat de mega tare e display-ul. Nu-mi da banner si spune-mi “pune-l cand ai timp” si dupa doua ore sa urli la mine ca n-a aparut la ora H. Vreau date precise, vreau date fixe, nu lasa totul la latitudinea mea, pentru ca-i posibil sa muncesc degeaba. Si nu-mi place sa muncesc degeaba.

Zi-mi totul de la inceput, ca sa nu trebuiasca sa scriu cinci articole total diferite pentru ca, pe parcurs, cineva s-a mai razgandit sau si-a adus aminte ca mai trebuia ceva. Daca-ti scriu cinci articole pana la cel final, e posibil sa-ti cer banii pentru cinci articole si nu pentru unul singur; asa mi se pare corect.

2. Bloggerul are treaba cu clientul

Nici agentiile si nici bloggerii nu inteleg faptul ca singura legatura a bloggerului este cu agentia si nu cu clientul care vrea reclama. Bloggerul nu discuta nimic cu clientul, doar cu agentia, prin urmare nu ar trebui sa-l intereseze faptul ca s-a razgandit clientul si vrea altceva, in aceiasi bani, dupa ce bloggerul a scris deja. Agentia e cea care trebuie sa-i explice clientului ca nu se poate, decat pe alti bani, si sa-l convinga ca bloggerul nu-i chiar un lache hranit cu firmituri, care se gudura pentru ca a fost bagat in seama pentru o campanie.

Clientul nu e multumit si vrea un articol cu alte date fata de primul? E problema lui, taiem alta factura. Daca-mi dadea din start toate datele, il faceam asa cum voia el. Din punctul meu de vedere, eu am scris articolul dupa brief-ul primit si am facut tot ce scria acolo. S-a schimbat brief-ul dupa ce am scris? Păţăşti.

3. Bloggerul oferă şi cere respect

Cea mai sensibila parte din toata relatia blogger-agentie este cea legata de plăţi. Bloggerul isi respecta termenele limita, unele agentii, nu. Sunt foarte putine agentii despre care nu pot scrie absolut nimic de rau (Spada, McCann, iLeo etc), pentru ca isi fac treaba foarte bine si cand vine vorba de brief-uri, si cand vine vorba despre plati. In rest, cand e de dat bani, se schimba treaba. Si culmea e ca tot tu esti cel rugat “să înţelegi problema”.

“Stii, nu ne-a facut clientul plata!”, “Stii, s-a intamplat ceva cu clientul…”, bla bla bla. Foarte rar recunoaste o agentie ca e vina ei pentru ca tu n-ai fost platit la timp. Si, ce-i si mai ciudat, tot tu esti cel care trebuie sa inteleaga. Daca nu le-a facut clientul plata, de unde sa-ti dea bani?

Ei bine, asta nu e treaba mea. Eu contractul nu l-am facut cu clientul, ci cu agentia. In contractele semnate de mine nu scrie ca voi fi platit atunci cand le vireaza altii banii, ci ca voi fi platit de catre agentia X in data Y. Nu am ce intelege si nici de ce. Prin urmare, te superi degeaba cand iti spun ca nu-ti inteleg problemele. Poate nici tu nu stii ca, in loc sa imi sarbatoresc ziua de nastere cu prietenii, a trebuit sa stau si sa-ti scriu tie advertorialul, pentru ca asa ti-am promis…

Asta se intampla cand faci intermediere. Trebuie sa fii atent si la o parte, si la cealalta. Asa cum tu nu-i spui clientului “Stii, n-a putut scrie aseara pentru ca era beat, intelege si tu…”, nici eu nu vreau sa aud ca un client nu si-a onorat intelegerea cu tine. Prin urmare, nu. Nu inteleg ca ai niste probleme cu un client. Nu inteleg asta pentru ca, de fiecare data cand o aud, raspunsul meu este: “Zi-mi cine-i si i-o trag pe blog ca nu-si plateste facturile!”. Si atunci incepe partea cu “Nu scrie, lasa, plateste el… Sa nu ne certam cu el, ca poate mai baga reclama si alta data…”.

Ei bine, nu, mersi. Daca mai vrea reclama alta data, banii in avans. Da, ca la curve. Ii convine clientului, bine, nu-i convine, treaba lui. Sa caute alt fraier.

Culmea e ca nu tot timpul se intampla asa. Am descoperit, intamplator, cazuri in care clientul platise de mult timp, iar agentia se facea ca ploua si incerca sa se scoata. Dar cazurile acestea sunt destul de izolate si vechi, nu cred ca se mai intampla acum. Sau, cel putin, asa sper.

4. Bloggerul vrea sa vada organizare

Sincer sa fiu, eu m-am saturat sa-mi dau datele pentru fiecare contract. Inteleg sa le dau prima data cand lucrez cu o agentie, dar cand mi se cer de catre doua-trei persoane diferite din aceeasi agentie, incep sa fac cu nervii.

“Da-mi si mie datele pentru contract.”
“Pai ieri i le-am dat colegului tau.”
“Da, dar eu sunt pe alt cont… Suntem in aceeasi firma, dar nu lucram cu aceiasi clienti.”
“Pai bine, dar nu le centralizati si voi undeva?”

Se pare ca nu. Foarte putine agentii centralizeaza datele personale, restul prefera sa le ceara de fiecare data cand fac un contract nou. Si, sincer, nu inteleg de ce. E clar ca nu-mi schimb CNP-ul, nu? Nici adresa n-o schimb prea des, sa nu mai zic de buletin. Daca ti le-am dat o data, de ce mi le ceri de fiecare data? Inteleg ca sunteti fiecare cu treaba lui in firma aia, dar banuiesc ca un singur departament se ocupa de toate contractele, nu e fiecare cont cu departamentul lui, nu? Mie asa mi s-ar parea logic.

Ti le-am dat o data, faci o baza de date in care le introduci si apoi doar ma intrebi: s-au modificat? Si eu iti spun daca da sau daca nu. Dar nu ma chinui de fiecare data, la fiecare contract cu:
“Da-mi, te rog, datele sa putem face contractul sa-ti viram banii.”

Poate nu-s acasa, poate nu-s in tara, poate n-am net sau semnal la telefon. Astepti pana vin eu sa-ti dau aceleasi date pe care ti le-am mai dat de vreo trei ori pana acum, apoi printezi contractul, apoi il trimiti, ajunge la mine, il semnez si-l trimit inapoi si abia apoi se face plata. Si a trecut o saptamana, daca nu cumva mai bine…

5. Bloggerul nu stie ce-i aia unitate

Traim intr-o lume in care cel mai puternic mananca, cel mai slab moare. Unitatea in blogosfera este aproape inexistenta, pentru ca ne pupam cand ne vedem, dar fiecare trage de felia lui cand ajunge acasa. Ce s-ar intampla daca ar zice toti “NU” la un moment dat? Nu ne convine asta, asta si asta. S-ar mai schimba situatia, zic eu. Agentia ar schimba un pic abordarea, clientul la fel si lucrurile s-ar misca spre bine. Unele agentii ar disparea pentru ca nu vor mai avea ce oferi (sau vor avea prea putin), altele vor prospera pentru ca ofera calitate. Pentru ca un blogger fericit inseamna un client fericit. Corect?

Dar asta nu se va face niciodata, prin urmare relatia blogger-agentie va fi cam la fel. Calitatea articolelor si a campaniilor va scadea pentru ca bloggerul nu va mai avea interes (daca nu ma plateste cum trebuie, eu de ce sa ma zbat?), cantitatea articolelor si campaniilor va scadea si ea pentru ca nu vor mai fi rezultate (daca bloggerii nu livreaza, eu de ce sa-i platesc?) si va fi greu sa iesim din acest cerc vicios.

Concluzie

Eu nu vreau decat un singur lucru: respect. Ofer respect si astept sa fiu tratat la fel. Inteleg sa te scuzi o data, poate chiar de doua ori. Dar cand scuzele se repeta zilnic, mi se cam intoarce. Mi se face scarba, pentru ca sunt satul de scuze si nu imi pot plati facturile sau mancarea cu scuze.

Nu am avut niciodata pretentia sa primesc penalitati pentru intarziere, nu am dat pe nimeni in judecata, dar si relatiile le-am cam racit. In conditiile in care un contract se semneaza cu acordul ambelor parti, nu vad de ce un blogger n-ar putea refuza un contract pentru ca nu-i convine. Azi refuza unul, maine altul, poimaine altul si asa mai departe. Si vor ramane lihnitii care vor scrie pe 10E pe luna si, din nefericire, tot atat vor si oferi. Si atunci se va schimba un pic si conceptia celor care platesc si-si vor da seama ca unii nu vor mai multi bani doar pentru ca se cred mai importanti ci pentru ca aia chiar livreaza.

Dar mai e mult pana departe…

PS: Chiar mi-as dori sa aflu si parerea agentiilor despre relatia lor cu bloggerii. Ce nu le place, cum ar schimba anumite lucruri, etc. Asta daca se poate.