Cum speculezi oportunitatea si faci o gramada de bani »

Nunta, un chin asa cum se cuvine

Scris de Sebastian Bargau

Nu stiu voi, dar eu n-am auzit niciodata pe vreun om spunand, bucuros, ca se duce la o nunta. De fiecare data, textul e acelasi: “Ai de capul meu, am vreo trei nunti la care trebuie sa ma duc anul asta…”.

Prin urmare e logic sa consider ca nunta e un chin.

Mie nu-mi place sa merg la nunti. Nici macar la a mea n-am mers. De fapt, nu pot spune ca n-am mers in conditiile in care n-am facut nunta, dar faptul ca nu-mi place sa merg la nunti a fost un facto de decizie decisiv atunci cand am hotarat ca nu fac nunta. Iar faptul ca nu suport popii si religia a concluzionat afacerea.

Nu-mi place sa merg la nunti nu din motive financiare ci pentru ca nu-mi place acolo. In primul rand, la o nunta trebuie sa induri cateva ore de stat in picioare la biserica pentru ca un popa sa-si castige banii pentru rata la Q7. Si stai, si stai, si stai… Si asculti cum recita ala, si te plictisesti, si-ti vine sa arunci cu ceva dupa el. Dar nu poti, ca se uita lumea la tine si te iau babele la palme.

Apoi urmeaza cheful. La chef e si mai aiurea. Daca esti un prieten al unuia dintre miri, vei fi asezat la o masa cu alti prieteni din partea mirelui respectiv. Rare sunt nuntile la care esti asezat la masa cu niste oameni pe care chiar ii cunosti (eu doar la doua am nimerit asa), in general stai la masa cu niste necunoscuti. Daca ai noroc, nimeresti la masa cu niste oameni de varsta ta si, daca ai si mai mult noroc, sunt la fel ca tine si poti discuta, iti poti face prieteni noi si nu stai toata noaptea doar cu consoarta.

Daca n-ai noroc, atunci e jale. Daca nimeresti la masa cu bunica din partea tatalui, cu unchiul si cu vreo trei veri trecuti de prima tinerete, te-a vazut barbosul. Toata noaptea vei auzi (mai ales cand vine mancarea) doar povesti despre cancer, prostata, operatii si alte scarbosenii. Cand nu se mananca, auzi barfele despre persoane pe care nu le cunosti sau critici aduse celor prezenti. Cand se incalzeste atmosfera si unchiul cel pişcat are chef de dans, sare si-ti ia consoarta la dans, uneori impotriva vointei ei. Dar asta n-ar fi vreo problema pentru ca, vorba lui Jean Constantin in “Pruncul, petrolul si ardelenii”, nunta fara bataie nu e nunta.

Vine si momentul asteptat, plicul. Dai plicul si incerci sa te cari acasa. Dar poti? Nu poti, ca se supara mirii pe tine. Pai distractia abia a inceput. Stai ca pleaca mosnegii si… ce ne-om mai distra. Te asezi la masa, aproape adormit, si astepti sa plece mosnegii. Dar crezi ca pleaca? Aia abia s-au infierbantat, cer populara (eventual manele) si au chef de distractie. Si trebuie sa taci, ca doar nu e nunta ta. Si, chiar daca ar fi, tot trebuie sa taci sa nu superi invitatii.

Cand, intr-un sfarsit, vrei sa pleci, iti dai seama ca nunta nu e in oras, ci intr-un sat de la vreo 20 de kilometri de oras. Da, undeva la mama dracului, la fostul camin cultural din satu’ cutare, unde are un neam de-al mirilor o pila si l-a inchiriat ieftin. Ai baut, nu poti conduce si trebuie sa mai stai vreo ora pana vine un taxi sa te duca acasa sau pana pleaca vreunul cu masina si te poate lasa si pe tine in oras.

Lista ar putea continua, dar ma voi opri aici. Vroiam sa mai scriu si despre ce chin este pentru miri sa faca o nunta, dar cred ca este deja evident. De fapt, mirii sunt cei mai solicitati si stresati in toata aceasta aventura si, din cate am discutat cu foarte multi tineri casatoriti, am realizat ca nu-i nici pe departe cea mai fericita zi din viata lor. Trebuie sa se ocupe de organizare, trebuie sa stea dupa curul tuturor, sa se asigure ca toata lumea se distreaza, sa vada care-i problema la bucatarie de nu mai vine mancarea, de ce s-a terminat berea, de ce e calda berea, de ce nu mai e gheata pentru whiskey, sa-l calmeze pe Costica pentru ca si-a adus aminte ca acu’ 30 de ani Vasilica i-a tras o palma, sa se pupe si sa ciocneasca paharele cu toata lumea si sa stea in picioare toata noaptea.

Pentru ca asta inseamna nunta, un chin. Dar se tine pentru ca asa se cuvine.

personal (23) Comentarii

Pe aceeaşi temă

23 Comments »

Subscriu.. atata mascarada ca sa justifice un plic cu bani. Mai bine dai plicul si atat, nu mai suporti toata panarama.
Bine spus! Probabil ca e in mintea multora, doar ca nu stiu cum s-o exprime.
Mi se pare de cacat sa ma inviti la nunta si sa imi cer si bani. Pai cum vine asta? Ma inviti la nuntea ta, dar imi platesc singur consumatia, fac cheta sa platesc chiria la restaurant si iti mai dau si cadou. Hai mai dute-n plm, daca ma chemi la nunta, da-mi sa mananc si sa beau gratis, nu? Daca am de unde, iti las si cadou, atat cat am. Asa mi s-ar parea normal. Parerea mea ca nuntile mari ar trebui sa si le faca doar cei care isi permit, cine nu…
Subscriu si eu la absolut tot ce ati scris. Legat de acest subiect, ascultam acum cateva luni un podcast de la BBC. Se studia fenomenul nuntilor/casatoriilor in Japonia. Daca la romani fenomenul nuntilor (mascarada, balamucul) se face dupa ureche , tot felul de reguli comerciale inventate de la un an la altul cu tot felul de obiceiuri bizare in combinatii de folclor, manelism si decoruri cool “urbane”,multa obscenitate, bani irositi si mult penibil. In Japonia, o societate la sute de ani lumina de meleagurile “medievale” romanesti, fenomenul nuntilor si casatoriilor e destul de bine constientizat si organizat. Nici in Japonia, spun ei, cainii nu umbla cu covrigii in coada, sunt si aici multe probleme sociale, multi tineri prinsi in angrenajul jobului, multi plecati departe de casa, multi fara familii, fara prieteni, fara timp si fara putere pentru a avea prieteni, foarte multa alienare si dezumanizare…daca mai stim ce e uman in ziua de azi…Ar fi trei categorii de cupluri: Categoria 1 Ambii tineri japonezi care provin din familii bogate sau familii ancorate in administratia publica la nivel inalt (ambasadori, politicieni’ etc) isi permit si chiar nu li se admite o casatorie fara fast si fara poze eventual care sa apara in ziare, poze care influenteza cifra de afaceri a companiilor sau prestigiul politicienilor. Categoria 2: doar unul din cei doi provine din familie mare de tipul descris mai sus. Si in acest caz nu este permisa lipsa fastului. Daca celalalt membru al cuplului nu are familie numeroasa sau deloc, apeleaza pentru completare sau la familie completa de imprumut, in Japonia exista firme care iti furnizeaza o poveste si tot tacamul de rude, totul se face pentru imaginea perfecta, singurii care stiu adevarul sunt doar mirii si parintii lor. Toata informarea parintilor se face cu mult respect si multe scuze pentru situatia nedorita datorata din ambele parti, deh tinerii se iubesc dar familia cu prestigiu/bogata nu trebuie facuta de ras, totul iese perfect si cei doi isi vad de viata lor.Categoria 3: ambii tineri, si el si ea, nu sunt bogati, nu fac nunti cu fast sau nu fac nicio nunta, unii chiar daca isi permit nu fac, traiul aici fiind minimalist si pragmatic.In Romania, se pare ca, oricat de sarantoci sunt tinerii si familiile lor, majoritatea aspira si isi doresc nunti cu fast, chiar daca asta inseamna sa treaca prin mult stres, bani imprumutati, mult penibil si apoi multe obligatii (participarea la eventualele nunti/botezuri ale invitatilor sau rudelor lor). Multe nunti sunt vazute ca o afacere, un fel de caritas in care poti sa dai țeapă lejer. Obiceiul rural de nunta cu cat mai multi invitati avea o legitimitate si justificare, la satul vechi si stravechi, nu prea avei ce face, toata lumea se ducea la toata lumea sa se imbete si sa manancei n cadrul acestor evenimente. In prezent, in satul modern cu internet sau in orasul modern, unii romani “de ochii lumii” fac eforturi uriase sa pastreze un obicei anacronic mutant. Japonia – o societate veche si ea cu probleme. Romania- o societate noua, cu lideri de opinie in formare, tanara, nepietrificata, ca un burete care absoabe si frumos dar si mult urat, care nu constientizeaza prezenta fizica si nici psihica, pe alocuri in cautare de identitate si acceptarea a ceea ce are, ce este si ce poate face.
Dupa standardele din Romania, 75 e nunta mini si 100 e nunta mica. La nunta mea au fost intre aceste valori, oricum mult pentru standardele mele.

Pe langa standardele deficitare, nuntile din Romania contin chestii care imi fac greata, mai mult sau mai putin. Tendinta e sa faci nunta cat de mare, astfel incat este greu sa intrebi fiecare om ce doreste sa bea. Se cumpara la gramada, bere am inteles ca nu se prea bea la nunta, dar exista oameni care doresc bere. Mirii carora chiar le pasa de invitati intreaba lucrul acesta. Faza cu berea era doar un exemplu.

Tot din cauza volumului mare de invitati, nu se intreaba tipul de meniu. Ma refer la oamenii vegetarieni, la musulmani (nu mananca porc) sau la indieni (nu mananca vita). Daca ai un invitat de genul asta, mi se pare normal sa ii respecti preferintele culinare, nu e greu ca doar nu vin sute.

Din aceeasi categorie, avem cazarea pentru oamenii care nu locuiesc in orasul in care se face nunta. Ma intreba nevasta cum se procedeaza in acest caz; i-am zis ca nu stiu si nu imi pasa pentru ca oricum fac cum vreau, adica invitatii nu au grija cazarii. Am intrebat totusi un prieten si a zis ca stie un caz in care invitatii si-au platit ei cazarea.

Furatul miresei este alta traditie care mi se pare idioata. Pentru ca poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei ale carei origini sunt neclare. Deci nimeni nu stie cine a venit cu ideea asta, nimanui nu-i pasa, dar se executa mecanic.

O chestie faina pe care o putem lua de la americani este cununia religioasa in aer liber, in foisor, sau de ce nu, pe plaja. Ei bine nu, in Romania am inteles ca nu se mai poate decat in biserica. Iar preotul a ramas uimit cand am zis ca vrem juraminte: “Poftim? Nimeni nu a mai cerut asa ceva”. No, i-am cerut noi.

Highlight-ul il constituie refuzul primariilor de a face cununia civila duminica. Nici macar cu suprataxa. Pula mea, eu imi aleg ziua in care ma insor, daca vreau duminica, duminica va fi; toti fac nunta sambata si am zis sa mai elimin un standard.
Am fost la tot felul de nunti si cu si fara manele (da, exista, rar…) insa am observat ca la toate exista un numitor comun: acel cineva (de obicei trecut de 40-50 de ani) care stie sa danseze cel mai bine din toata incaperea (sau asa crede el). Cu el incepe showu’ si pana nu pleaca el, nu pleaca nimeni de pe “ringul” de dans )
Prin natura job-ului, merg la cateva nunti in fiecare an, in mare parte ai dreptate . Dar sa stii ca am vazut si cununie religioasa de doar 15 min si da era la ortodocsi (avea popa inca vreo 2 perechi afara si doar nu putea pierde asa clienti buni).
@Ubercool: totul e un fel de troc, eu merg la nunta ta, tu vii la a mea si tot asa, de aceea e obligatie pentru unii, de aceea se fac liste cu cine a fost si cat a dat.
Mie imi place sa merg la nunta
De fiecare data am stat langa prieteni la masa si ne-am simtit bine.
Si n-am considerat niciodata un chin mersul la nunta, indiferent cate era intr-o perioada scurta de timp.
In functie de noroc, pentru miri e un chin care merita. Daca dupa ce achiti tot ramai cu 17.000 EURO (caz real), parca mertia planificarea + o noapte de stres.
De o nunta am scapat anul trecut pentru ca nu ma am in asa bune relatii cu neamurile respective. Sa vad cum fac si anul asta pentru ca, varul in cauza nu m-a suparat si nu l-am suparat asa ca trebuie sa caut o scuza buna.
@Ubercool +20000!

pe langa faptul ca ne platim consumatia, maancam si ce vor altii!
Detest nuntile din toata inima. Din fericire cam toti prietenii s-au luat, asa ca am scapat de chin. Noi preferam sa dam cu subsemnatul si cam atat. Banii pe care nu-i stricam sa facem nunta pica bine pentru vreo calatorie lunga, ca mai bine pleci cu omul tau undeva, decat sa-ti mananci nervii la o nunta.
bine punctat. totul de la cap la coada e o asteptare impletita cu frustrari de toate neamurile. mai e si nunta de la oras, la restaurant, care nu e chiar atat de neplacuta, macar stai pe un scaun comod si poate asculti o muzica mai acatari.
Aici depinde FOAAAAAARTE mult de anturaj. La nuntile apropiatilor mereu m-am distrat excelent.

Am fost si la vreo doua nunti ‘din obligatie’ cand eram mai tanar, si de-atunci never again.

Stii bancul ala, care-i diferenta dintre o nunta de caini si una de oameni? La nunta de caini nu plateste nimeni si fut toti, la cea de oameni platesc toti si fute unul.
Dupa ce am tras un stres de cateva luni cu organizarea nuntii + 24 ne dormite in ziua nuntii ca de te trezesti la 8 dimineata sambata si te culci duminica la 8 dimineata am ajuns la concluzia ca americani stiu ei ceva. Adica face o cununie religioasa unde se vrea, plus dupa “restaurantul” care la ei se poate tine oriunde, miri stau o ora saluta lumea si pleaca in luna de miereiar restul continua petrecerea. super tare si bine gandit. Noi suntem miri noi tre sa ne bucuram de ziua asta nu bunica de la gurba,dupa nunta io is terminat si nici nu imi aduc aminte petrecerea atat de obosit am fost plus nu mi-am simtit degetele de la picioare vreo 2 zile. DAAAAA SUUUPERRR FAAAINNNNNN
subscriu!
nici mie nu-mi plăcea la nunţi, dar după aia am fost la asta: http://boemul.wordpress.com/2012/01/24/neamurile-boemului/
Mai…mie mi-a placut la o singura nunta…la a mea. Am invitat doar prieteni si oameni dragi…i-am eliminat din start pe cei cu care nu avusesem cel putin o discutie placuta in ultimii ani. Rezultatul a fost o petrecere foarte faina, lipsita de stres pentru ca avea prieteni in jur si nu vroiam sa impresionez pe nimeni si ma durea in pix daca comenta cineva, cu prieteni la cre am insistat sa vina si nu mi-a pasat daca aveau sau nu sa puna bani (pe unii i-am “imprumutat”), si cu gaura de 1000 lei care mie mi s-a parut chiar rezonabila. Ce urasc e mentalitatea…”bai el a fost la mine tre sa ma duc si eu la el”…La nuntile care m-am distrat si m-am dus cu bucurie a fost a prietenilor, care poate nu au putut sa ajunga fizic la mine!
mie imi place foarte mult sa merg la nunti si ma distrez de minune .de nunta mea ce sa mai zic, am dansat incontinuu.
slujba la biserica nu tine cateva ore ci maxim o ora (la nunta mea a durat 45 de minute).
nici mie nu imi place de acel cineva care are impresia ca doar el stie sa danseze si sa se distreze si care, din pacate, il gasesti la orice nunta
Eu trebuie sa ma duc la o nunta de pocaiti and i fucking hate it! Fuck my life!
Aducem in calcul mici ritualuri mai mult sau mai putin religioase (pagane zicea preotul), care daca nu le faci, o sa ai 100 ani ghinion
Banii care ii dai la: preot, dascal, masa, muzica, flori in chiept, tzoale, decoratii, lumanari, beutura, alta beutura, chelneri, tort, nu e bun tortul, restaurantul,data nu e bine ca e doliu, vai a mai murit o ruda, cauta transport, rochiile domnisoarelor de onoare nu se asorteaza, mireasa a slabit si pica rochia etc.
Nasii. Aici o drama – cauta nasi care sa indure tot tambalaul…. sa fie acceptati si de parintii ei, si ai tai etc.
Inca o drama romaneasca: parintii care se baga. Si iti muta invitatii, mesele, iti aduc alti invitati, iti aduc turta ca trebuie obligatoriu etc etc.

Daca tot ziceti de americani, cine face nunta la ei? cei cu bani. Darul la ei e de… 20-30-50 dolari. Da, asa mai mare dragul sa mergi la nunti: mananci ca la restaurant, mai cunosc si 2-3 pers. dragute etc. Dar ca americanii isi fac nunta cand au banii pt asa ceva… si ii costa ca atare – adica fix de cati bani au. Au 2000 dolari pt nunta: iau rochie ca atare, fac un bufet usurel acasa si atat; prietenii stiu ce isi permit, si ii apreciaza asa cum sunt; rudele tac ca de, nu e pe banii lor.
Am vb cu un tip din alte tari la vestice ca Romania, in weekend e fotograf la nunti. si a zis clar: intodeauna trevuie sa tina cont de cine plateste nunta. Daca platesc parintii – pretentiile sunt imense si oricum vor fi nemultumiti. La nuntile simple, platite de tineri, atmosfera e mai relaxata, chiar se distreaza toti. Inclusiv “impricinatii”.
Următorul articol se numeşte “Cum speculezi oportunitatea si faci o gramada de bani”. Să fie o coincidenţă sau e chiar răspunsul la întrebarea “de ce insistă românii să se chinuie cu nunta tradiţională”?
Ce-mi plac articolele tale, mereu pline de adevar, nu suport nuntile.