« Magic Pizza, locul unde marlania e la ea acasa

Romanul si casa lui

Scris de Sebastian Bargau

Oare ati remarcat faptul ca, pentru romani, sa ai casa e un fel de culmea realizarii? Daca romanul are casa lui, e gata. Este realizat, este om “la casa lui”, este privit cu respect de restul si asa mai departe. Bine, nu mai conteaza ca va munci o viata intreaga pentru a plati ratele la casa aia, important e ca romanul are casa lui. Si ce face cand are casa lui? Reguli, frate.

In primul rand, romanul vrea casa lui pentru ca, citez, “daca vreau sa merg in curul gol prin casa, sa pot sa merg in curul gol pentru ca-i casa mea!“. Da, romanul si casa lui trebuie sa aiba o relatie speciala. Trebuie sa fie casa lui pentru ca el sa poata umbla in curul gol cand vrea muschiul lui.

Acum, serios vorbind, cam de cate ori vi s-a nazarit sa umblati in fundul gol prin casa si n-ati putut pentru ca nu era casa voastra? Serios intreb. Eu, sincer sa fiu, n-am astfel de dorinte. Niciodata nu m-am gandit “oare cum ar fi sa poti umbla in curul gol prin casa”. O singura data am iesit de la dus in pielea goala pentru ca am uitat sa-mi iau prosop si a trebuit sa-l caut intr-o alta camera pentru ca eram singur acasa si, sincer sa fiu, din baie si pana la dulap, nu m-am simtit prea confortabil…

Dar romanul vrea casa lui sa poata umbla el in curul gol. Ca nu umbla, asta-i alta treaba, dar el vrea casa lui pentru ca, in caz ca va vrea vreodata, sa poata face acest lucru.

Dupa ce-am lamurit-o p-asta cu umblatul dezbracat si ajunge romanul la casa lui, sa trecem mai departe. Si-a luat romanul casa si, cand prinde ocazia, iti arunca duma:
“In CASA MEA fac ce vreau eu! Vezi ce bine-i sa ai CASA TA? Cand e CASA MEA nu poate nimeni sa-mi spuna ce sa fac si ce sa nu fac pentru ca e CASA MEA!”.

Stiti cat de satul sunt de oamenii astia? Frate, zici ca a coborat raiul pe pamant daca e CASA TA. Care-i marea chestie? Ai casa ta, bravo. Eu am unde locui, prin urmare e casa mea. Ah, ca nu e pe numele meu, asta-i din alt film. Dar e casa mea pentru ca eu acolo locuiesc si acolo ma simt ca acasa. Si, daca ma gandesc bine, eu sunt mai avantajat in modul asta.

Sunt mai avantajat pentru ca nu-s tinut legat de patru pereti. Daca maine ma satur de aia patru pereti, caut altii si ma mut. Poate maine nu-mi va mai placea privelistea de pe geamul de la bucatarie. Sau nu-mi plac vecinii. Sau n-am loc de parcare. Sau stau prea departe de centru. Nu conteaza. Important este ca eu maine pot sa plec in alta parte. Da, maine. Nu trebuie sa ma chinui luni de zile pana vand aia patru pereti pe care-i am pentru a cumpara altii.

Asa ca, rog oamenii pe care-i cunosc si care ma cunosc, sa ma scuteasca de dumele care contin “CASA MEA“. Nu ma impresioneaza faptul ca aveti casele voastre, ca puteti sa va plimbati cand aveti voi chef in curul gol prin ea si nici daca se fumeaza sau nu.

E casa ta, bravo tie. Nu o adu la nivelul de monument pentru ca sunt lucruri mult mai importante in viata decat patru pereti intre care dormi sau iti depozitezi bunurile…

Ultimul lucru despre care voi discuta pe subiectul romanul si casa lui implica momentul in care ajungi in casa respectiva si atunci romanul incepe cu indicatiile:

“Daca vrei la baie, mergi la aia, pentru ca la cealalta nu curge apa la buda de vreo doi ani, da’ tocmai maine m-am gandit s-o repar. Daca vrei apa calda la chiuveta, mergi la baia la care nu curge apa la buda, ca la cealalta tocmai s-a stricat de vreun an. Da, e cam frig in casa, las caldura doar in dormitor. Oricum, daca vrei sa dormi ti-am adus vreo trei paturi, niste manusi si un fes pentru ca inca n-am pus calorifer si in camera de oaspeti. Sa tii usa inchisa bine, ca se incalzeste intr-un final si sa te imbraci calumea daca vrei sa te duci la buda, ca pe hol e ca afara. Ah, ai vazut ca au picat aproape jumatate dintre placile de faianta din bucatarie… Mda, un meserias care nu se pricepea le-a pus. Au cazut de vreo patru ani si tot caut unul care sa le puna inapoi. Dar nu gasesc unul bun care sa lucreze ieftin. Sa stii ca nici intrerupatorul nu merge, tre’ sa ajungi orbeste pana la veioza aia daca vrei lumina. O sa repar vreodata si instalatia…”

In concluzie, acestea sunt momentele in care eu spun: “Auzi, ia tu casa ta si baga-ti-o in curul ala gol cu care umbli prin ea!”.

romanisme (57) Comentarii

Pe aceeaşi temă

57 Comments »

Sa-ti spun de ce mi-am facut eu casa:
- in momentul in care am decis acest lucru, la mine in localitate, pretul unui apartament decent, cu 3 camere la 50m2 era in jur de 70.000 euroi. Eu am dat pe casa atunci, 45.000 euro (100m2), cu tot cu teren
- am vrut ca feciorul meu (care atunci era doar in plan) sa aiba mai multa liniste si verdeata
- am vrut ca si eu sa am liniste si sa nu fiu conditionat de o chirie in care azi stau, maine vine proprietarul si imi spune ca nu mai pot sa stau..
- am vrut sa am unde sa-mi las masina fara teama ca nu am sa gasesc loc de parcare sau ca am sa o gasesc fara capace sau zgariata, chiar daca nu e prea mare lucru de ea
- am vrut ca saptamanal sa pot sa-mi fac macar un gratar fara sa fiu conditionat de a bate kilometrii intregi pentru a ajunge intr-un loc in care sa pot face asta
As mai putea continua, insa nu are rost.
Ideea e ca fiecare are alte idealuri si dorinte. Eu chiar nu as sta in chirie nici in ruptul capului. Am stat destul cat timp am fost si eu mai tanar si putin mai rebel. Acum, prefer linistea si caldura caminului meu si sunt mandru de asta. Nu pentru ca pot sa zburd in curul gol prin el, ci pentru ca e rezultatul dorintei si a muncii mele.
A, pe timp de iarna, platesc la gaz in jur de 300 de lei in conditiile in care pastrez 21 grade, iar noi facem dus zilnic. Mama mea plateste 500 lei la bloc, 18-19 grade.
man, de cate ori ai spus tu cu tasta ta ca romanu s-a invatat prost. de cate ori o sa te mai miri ca da, asa e.?
in alta ordine de idei- daca te uiti un pic inapoi, istoric vorbind, da, cea mai mare realizare a unui roman era sa aiba casa lui. si este si va mai fi ceva vreme. asa ca las-o mai moale. noi astia care schimbam aia 4 pereti cand ni se ridica suntem minoritari. si nu te mai mira in plm atat. treci peste. daca ai valoare, schimba si tu HD cu berlinu` sau mms orice alt oras din orice alta tara( ca e mai ieftin, pe bune) si lasa romanii sa moara in bezna, ce te fute grija atat? ce te frasui ca e naspa, ca nu intelegi. ba intelegi foarte bine. daca-mi ingadui o parere personala: ai cu ce, ai cu cine. dar tot aci stai, pt ca aci ai ce comenta. T-am mai zis, esti roman-te porti ca atare.
Stau in chirie si umblu in curu’ gol prin casa, deci se poate! si in plus, fac si ce vreau eu in casa. probabil ca o sa imi cumpar cand nu o sa trebuiasca sa fac un credit pe mai mult de 5 ani, si daca nu am ceva mai important de facut in momentul ala cu banii respectivi (stiu, sunt bani blocati, dar macar scap de gura tuturor…), dar ma simt excelent cu statutul de chirias.
Te inseli amarnic cu un lucru: omul care va munci o viata sa plateasca ratele nu are casa lui, ci sta in casa bancii. Diferenta nesesizabila in mod normal…doar cand nu mai ai bani de platit rate si esti dat afara din casa “ta”, cu banii de avans pierduti si niste datorii bonus.
Partea asta cu mersul in curu gol prin casa e de fapt un fel de haz de necaz, ca pulamea la cat iti ia banca nu-ti mai raman bani nici de o pereche de chiloti.
eu stau cu parintii. si mai umblu din cand in cand in curu gol. cand sunt singur acasa
@ASdfix: te inseli, cea mai mare realizare a romanului era sa aiba pamantului lui. Mai nou a venit treaba cu casa. Vezi “Ion”, “Descult” si altele asemenea.
@Elf si AndreiArde: Eu sper ca lumea va intelege mai mult din articolul asta decat faptul ca, in casa ta, poti merge prin curul gol. Si chiar nu vreau sa stiu care merge in curul gol prin casa, nu ma intereseaza aspectul. Decat daca vorbim de gagici faine care pun si poze doveditoare.
asta cu “casa mea” eu o inteleg altfel,si am inteleso la un cuplu sau la tinerii casatoriti care nu vroiau sa stea cu vre-unul dintre socri,..dar vroiau “casa lor ” pt a avea intimitate,ca sincer nu cred ca cuiva ii convine sa stea in casa cu altcineva,..si nu conta ca e cumparata cu credit de la banca,sau era chirie,era doar locul unde locuiau doar ei,…eu asa percep “CASA MEA”,

PS:cum zice si Adi,cu casa luate pe credite,nu e a ta,e a bancii.
Am senzatia ca mai multa lume umbla in curul gol prin casa decat nu. De cand m-am mutat de la ai mei (oho, demult voincii moslui) numai in curul gol umblu, la fel si toate partenerele pe care le-am avut. Nu stiu de ce dar nu aveam senzatia ca ai fi asa pudic Visurate.
@Pantera Ciroz: nu-s pudic deloc, dar nu ma simt bine cu al treilea picior tarandu-se pe gresie… Poate e doar problema mea, ce sa zic… La mine e doar vorba de confort.
Toti suntem niste frustati. E frustant sa nu poti sa umblii in fudul gol in casa socrilor tai asa cum este frustant sa nu poti sa umblii in fundul gol in casa parintilor tai. Avem peste 30 de ani si tot ne mintim singuri si ne ascundem dupa poalele parintilor nostrii in a ne trai viata. Sunt scuza perfecta a esecului nostru in viata. Realitatea este dura. Nu avem bani in a ne permite o viata cat de cat normala. Ce facea tatal meu mai mult decat mine pentru a asigura sabilitatea familiei ? Nimic ! Erau alte vremuri. Sa ma compar cu tata? Nu exista asa ceva. Este ca si cum ii intrebi pe aia din AFGANISTAN : cu ce vrei sa te impusc, cu AK nu stiu care sau vrei un sol sol ca sa vezi cat de performanti suntem. De cand se bat aia prin Afganistan a mai evolut si tehnica. E comod sa dam vina pe ei. Cei mai multi, cu o viata mizerabila, nu cu ce ne vaitam noi azi – nici nu am face fata 10% din ceea ce au facut ei pentru ca suntem foarte bolnavi, avem in tara asta persoane care mor maine, care se tavalesc in chinuri pentru ca au fost agresati verbal, care au probleme seriose pentru ca vecinul de la nu stiu care etaj nu stiu ce le-a spus. Suntem extrem de sensibili. Sa fim extrem de tari in gura dar sa inteleaga lumea cat suntem de plapanzi. O ardem foarte moralist pentru ca ne-am nascut in comunism – nu cunoastem – si suntem mai comunisti decat aia. De ce ? Pentru ca aia stiau lucruri simple: banii lui sunt ai mei si ii manipulam pe aia pe banii lor. Le luam banii pentru ca putem. Parintii nostrii erau cei carora le erau luati banii si aveau o problema in acest sens. Motivatia pentru care ai scris ce ai scris iti apartine. Suntem foarte tineri si ne vaitam de zici ca murim maine. Nu pot sa ne comparam cu niste babe pentru ca alea sunt mai verzi ca noi, nu au realizat cat de mult pot contabiliza vaicarindu-se, sunt ele insusi. Supravietuiesc. Esti un barbat puternic, articlolul nu te reprezinta. Cu tot respectul , stabunicii nostrii erau mai puternici decat noi cu toata tehnologia de azi. Stiau ce au de facut.
@antonia: nu e vorba de casa socrilor sau a parintilor mei ci de faptul ca mie nu-mi place sa ma plimb prin casa in curul gol, indiferent a cui e casa. Am stat ani de zile cu chirie, am avut si apartamentul meu si, culmea, n-am umblat in curul gol prin el. Daca era vara si-mi era cald, umblam cel putin in chiloti, dar nu in curul gol. Si nu condamn pe nimeni care umbla in curul gol prin casa. Daca-i place si tine usa inchisa sa nu-l vad, e fix treaba lui. Eu nu-s frustrat pentru ca umbla lumea in curul gol prin casa, pe mine ma enerveaza ca un obiect a ajuns scop in viata.

Culmea realizarii este sa traiesti decent, nu sa ai casa ta. Decent implica sa ai casa ta, dar nu este o conditie necesara. Poti trai decent si cand platesti chirie si sa te simti realizat.

Pe mine ma surprinde faptul ca toti se leaga de mersul in curul gol prin casa si nu de faptul ca acea casa e un simplu obiect. Strabunicii nostri se luptau cu furca si coasa pentru pamant, sa aiba ei pamantul lor. Ceea ce este alta idiotenie. Nu lucrurile te definesc ci modalitatea prin care iti poti castiga singur confortul familiei tale.

Daca poti face in asa fel incat familia ta sa nu sufere de foame sau de frig, sa nu fie nevoita sa cerseasca mancare, haine sau adapost si iti poti permite si ceva vacante, eu consider ca ai ajuns la un trai decent. Abia apoi te poti gandi la lux (aifoane, masini scumpe, vile, iahturi etc).

Dar faptul ca detii o casa in care poti face ce vrei, nu consider ca trebuie sa fie un motiv de lauda. Bravo, ai o casa. E casa ta. Vrei sa-ti ridic statuie pentru ca ai reusit sa-ti cumperi o casa? Poate mie imi este bine asa cum traiesc acum, n-am nevoie de complicatii cu o casa. Poate nu vreau sa platesc impozite la stat pentru proprietati si d-aia prefer chiria. Poate ca vreau sa-mi aleg peisajul si vecinii, poate vreau altceva. De ce eu sunt mai fraier decat tine pentru ca vreau altceva iar tu sa fii un dumnezeu pentru ca ai patru pereti pe care-i detii cu acte?

Ma pis pe casa ta, iaca de ce nu mai pot eu dormi, ca tu ai casa ta iar eu stau in chirie. Viata mea va fi traita ca si pana acum, fara sa pun suflet in obiectele pe care mi le cumpar cu bani. Bani stiu sa fac si voi face in continuare. Pe mine ma intereseaza sa traiesc, nu sa-mi cumpar niste rahaturi care dispar dupa primul foc sau un cutremur.

Intelegi?

PS: Cand zic “a ta” sa nu intelegi ca ma refer strict la tine, vorbesc la modul general despre cei care considera ca a avea o casa e telul suprem.
Stimate domn,
Traiesc intr-un bloc din Colentina pentru simplu motiv ca ma gandesc : “daca vine cutremurul poate, poate am o sansa sa nu mor ca o insect in casa”. Sunt blocuri facute inainte de democratia pe care o traim. Daca mor de tanara macar sa nu o fac pe mana mea: in sensul ca mi-am luat nu stiu ce pereti intr-un bloc facut de turci, stiind cam cum pica la cutremur blocurile lor. Daca tot vreau sa ma sinucid – prin reducere la absurd – marcar sa traiesc asta. Ma bag cu masina in pom, ma arunc de la etaj, adica vreo senzatie. Nu am asemeanea trairi. Revenind la discutia pe care ne contram, eu am o problema in a fi in baie eu cu mine. Mi-e frig si intotdeauna bravez – eu cu mine. Probabil am o circulatie proasta. Motivul pentru care m-am bagat in seama in sensul in a scrie ceva este de ce tocmai lucruri simple si de inteles par a fi extream de complicate pentru noi, de aceeasi varsta, care am trait si lucruri complexe. Oricat de bravi ne-am dat noi, am fost afectati de toate schimbarile care le-am trait.
Am o tara maxima in ceea ce priveste un camin. Nu tara in sensul de patrie. Care este diferenta intre o casa si in camin? Uriasa ! Primii 10 ani din viata i-am trait intr-un desert dupa care tata mi-a zis ca Romania este tara ta. Am plecat de la o super casa din desert (din oras )la un apartament comunist. Avantaj: stiu limbi straine rare. Alti zece ani. Mai sunt si din Ardeal . Din Brad. Aproape vecini ca tot ai ales Hunedoara ca loc in care sa traiesti. Nu vreau sa-mi ridici statuie. M-am lovit la propriu de statuia lui Avram Iancu la mine in liceu de nu imi treceau vanataile cam niciodata. Nu este o gluma.
Referitor la ridicarea de statuie cu plata impozitelor si cu niste pereti ai mei pe care faci si dregi – pentru ca presupui ca am peretii mei – nu am casa mea. Stau in chirie. Nu am nicio problema sa te “pisi” pe casa pe care nu o am. Nu despre asta era vorba. Am inteles ca te referi la modul general. Deci scapa propietarul garsonieri mele cu peretii intacti.
Ideea in ceea ce vroiam sa-ti spun : hai ca nu murim maine. Ca nu e cam cum ne-am dori, ca este foare greu : este. Referirea la inaintasii nostrii: au avut o viata mult mai chinuita ca a noastra. Ca urmasi ai lor eu sunt jalnica. Barbati, femei, nu conteaza. Ma straduiesc sa am eu o viata mai buna dar ma suprind vaitandu-ma gratuit pentru nimic. Nu-mi doresc sa traiesc decent. Imi doresc sa traiesc pur si simplu. Ca este sau nu decent nu conteza. Urasc ipocristii moralisti. Ma straduiesc sa nu fiu inversunata.
Rar citesc bloguri, in noaptea asta am avut o problema personala care m- a impiedicat sa privesc usa dormitorului. Nimic grav. Nu am putut dormi. Nu prea am ce sa caut pe la tine pe acasa. Facandu-se dimineata este perfect pentru acum pot pleca la serviciu. Numai bine !
Era o vreme cînd “să fii la casa ta” însemna întemeierea unei familii. Mulţi (printre care şi eu) m-am mutat din chirie pentru că e greu spre imposibil să găseşti nişte condiţii decente. De contract de închiriere nu mai zic, n-am văzut vreodată cum arată. În afară de asta, rata mi-e mai mică decît chiria. Fiecare face cum crede.
Salut,
Am avut 2 experiente neplacute cu statul in chirie in Bucuresti. Amandoua s-au legat de faptul ca proprietarul a venit peste noapte si ne-a spus (mie si prietenei, care intre timp mi-a devenit sotie) ca vrea sa vand aapartamentul si intr-o saptamana sa ne luam talpasita.
In momentul in care nu ai contract semnat la Administratia Financiara, iei mumu, nu prea ai ce sa faci. Pe de alta parte nici nu sunt genul de scandalagiu sau marlan sa incep sa ii stric omului bunul, doar pentru ca aveam draci.
In momentul ala, avand deja planurile de casatorie stabilite si in viitorul apropriat planul de a deveni parinti (ceea ce am si facut), am spus ca ar fi momentul sa ne luam apartament cu chirie (rata) la banca
Singura grija de care am scapat, este ca nu mai vine sa ma dea nimeni afara din casa, pentru ca vrea sa vanda imobilul respectiv. Cat despre rata pe 25 de ani, nu am nicio problema, deja am strans suficienti bani, sa platesc o trime din imprumut inainte de termen, urmand ca peste 5 ani sa fac acelasi lucru si cu a doua treime din suma.

Argumentul unuia dintre antevorbitorii mei, a fost ca vezi doamne daca nu mai ai cum sa platesti rata, gata ai zburat si pierzi casa si avansul dat. De acord cu avansul, insa daca nu ai bani de rata, implicit nu mai ai bani de chirie, deci probabil tot in gara sau la parinti ajungi.

Inca ceva, de nu vor unii sa priceapa ca fiecare isi alege singur modul de a trai, iar daca lui ii place sa stea in chirie (probabil a avut sansa si de un proprietar super ok) sau sa aiba casa lui in rate la banca. E alegerea fiecaruia.
Încă n-am casa mea, dar e super fain să ieși de la duș naked, și să stai așa fără să se uite nimeni la tine… Bașca, mai stau și la etajul 7, și în fața blocului nu e nimeni. So yeah, o înteleg pe asta cu fundul gol
e minunat sa fi vesnic la cheremul proprietarului, cand se supara si te scoate din casa parca tot mai bine ar fi sa ai casa ta de unde sa nu te scoata nimeni…
da, e fain sa stai in chirie. Chiar umbli-n poponetu gol cand doresti…ca mai intra si proprietaru fara sa sune la usa..asta nu se intampla mai mult de 5 ori pe luna. Eh..si ce daca nu-ti permite sa aduci pe cine vrei tu in casa lui pe care o intretii tu si ii platesti juma de salariu.
ptr mine locuitul la bloc e un chin. este imposibil sa nu dai peste cativa marlani: unu cu un rotopercutor la ore nu prea decente, una iti ia elegant locul de parcare proaspat dezapezit, altul lasa cainii in scara blocului ce de,,,,sunt si ele fiinte si e frig afara….ce cacat sa faci? sa te certi cu toti? sa iei un par si sa le spui buna ziua? vreau o casa ptr ca asa cred eu ca e mai bine ptr mine si ptr familia mea. cat despre rate……de regula o rata e cam cat o chirie intr-un apartament decent….dar fiecare face cum crede si cum considera ca e mai bine ptr el
Daca nu pui suflet in obiectele pe care ti le cumperi (cu bani, evident) e trist. Ma intreb, atunci cand te muti (pentru ca nu-ti mai place cartierul, vecinii sau privelistea de la geamul bucatariei),ce iei cu tine in urmatoarea casa? Haine, carti, DVD-uri, calculatoare, mobila…. tablouri poate? cesti, pahare, farfurii, tacamuri, oale, cuptorul cu microunde, robotul de bucatarie… prosoape, asternutiri, pilote, perne…. sau le folosesti pe cele date de noul proprietar? Daca ai copil (copii), ii muti cu scoala si prieteni cu tot? Sunt multe si marunte toate lucrurile care fac dintr-o casa un camin – inclusiv obisnuinta (care se creeaza in timp) de a te trezi in fiecare dimineata intr-un mediu familiar si care iti da o stare de confort.
Sa te tot muti nu e un fel de viata – la un moment dat trebuie sa te “asezi” intr-un loc si in momentul in care o faci e de preferat ca acel loc sa iti si apartina in acte. Nu cred ca are nimic de a face cu plimbatul in fundul gol – ci doar cu un sentiment de siguranta si stabilitate.
de data asta ai scris un articol mult prea superficial. sau poate ca ai inteles tu superficial dorinta romanului de a avea casa lui… sau cei care afirma ce ai zis tu mai sus sunt superficiali! oricum, lucrurile nu stau deloc asa cum le-ai descris! eu am casa mea pentru ca imi place sa locuiesc singura/cu familia. tin la prieteni, dar nu as suporta prea mult un trai in 2-3-etc. cu strainii (am locuit o perioada si mi-a ajuns experienta). am un copil, iar el are nevoie de stabilitate, nu de: hai sa ne luam boarfele si sa cautam un peisaj mai frumos prin alte parti (chiar si cu contract de inchiriere, proprietarul s-ar putea sa vrea sa vanda locuinta la finalizarea contractului si tie chiar daca-ti place de mori ce vezi pe geamul de la bucatarie, sa fii nevoit sa te cari. cunosc personal un caz din asta). si daca tu nu ai chef sa te plimbi in curu gol prin casa sau sa schimbi cate ceva, sa stii ca altii au. daca vrei sa-ti faci peretii mov in picatele, o poti face in casa ta, nu in chirie! eu mi-am desenat la un moment dat niste flori mari pe un perete pentru ca asa mi-a venit mie. daca vrei sa-ti schimbi gresia sau mobila de bucatarie sau masina de spalat, muuuuuuult mai greu se poate face asta in chirie (ca nu-i asa usor sa gasesti spatiu nemobilat si e infinit mai greu sa accepte proprietarul sa-i schimbi tu faianta). iar daca iti permiti sa locuiesti in chirie intr-un spatiu de lux, atunci nici nu se mai pune problema din articolul tau, caci e un alt caz, ce nu mai tine de realizare in viata, ci de mofturi pe care ti le permiti ca esti bogatas. nu sunt contra chiriei, dar nici nu-mi place sa se generalizeze. si inca ceva: eu am casa mea dintr-un noroc. e o mostenire. asa ca nu se pune ca e a bancii, ca n-am dat un chior pe ea. (iar asa ma face cred si eu ca si tine ca e o prostie sa zici ca te-ai realizat in viata daca ai o casa… mai ales daca e de fapt a bancii)
Din finalul articolului tău mi-am dat seama că am auzit și eu faze din astea. Mă gândesc că Home is where the heart is. Știu că sună a clișeu, dar practic mulți dintre noi stăm în chirie, că e o persoană sau banca cea care are pretențiile financiare, bani tot dai lunar. Dar întradevăr, nu mi se pare realizarea supremă a vieții.
Cate cururi goale in case proprii

Sebastian, nu “curu’ gol” e marea schema, desi suna destul de plastica exprimarea si imi place; “casa mea” e smecheria si, desi iti impartasesc opinia, pot in acelasi timp sa inteleg si dorinta romanilor de a se aseza la casele lor.

Motivul este foarte simplu si primitiv: ofera senzatia de singuranta a lui/lor si de asigurare a urmasilor.
Asta-i toata justificarea: nu vreau ca eventualul copil al meu sa fie fiul ploii si sa nu aiba un locsor al lui, asa ca prefer sa imi “vand sufletul” bancii, pentru “casa mea” in care, evident, pot merge si in curu’ gol )
in curul gol se poate merge si la vama veche =)) si nu iti trebuie casa sau apartament =)) un cort sau un sac de dormit sunt suficiente=))…..ptr amatori, normal
Mda. Se pare ca toti, dar toti actioneaza la unison dupa tipic.
Scriam acum ceva vreme pe chestia pe care unii ar numi-o blog despre acest subiect.
Cu voia ta, voi da un link.
http://blackares.blogspot.com/2010/02/educatia-comunista.html

Problema e de educatie aici.
Multora le lipseste educatia financiara si considera ca bagarea unor bani in obiecte este maximum de investitie pe care il pot face.
De aia care cum are bani ii inmormanteaza direct in obiecte.
Ordinea este foarte clara:
Casa, Masina, electrocasnice.
Si multi se trezesc ca, desi au super multi bani in gandirea lor, nu le ajung si cauta surse noi de finantare.
Numai ca pana si sursele noi de finantare si le aleg prost, ele fiind cel mai adesea cautarea a inca unui job, munca peste program pentru o remuneratie in plus etc.
Ajung astfel sa munceasca 24 ore din 24 pentru a-si permite casa, masina, electrocaznicele lor proprii cu acte, dar sa nu mai aiba viata personala si timp liber de niciun fel.
Daca “casa mea” inseamna sa muncesc pe branci 24 ore din 24 ca sa mi-o pot permite, nu multumesc, prefer sa mai si traiesc, sa ma plimb etc.

Nu zic ca nu o sa imi iau o casa proprie, dar am sa o iau atunci cand, fara ca eu sa muncesc in plus, veniturile mele vor acoperi pretul casei.

Iar asta se poate face investind banii mai intai in active, nu in pasive.
Dar multi nici nu au habar ce inseamna aceste doua cuvinte.
Si nu, nu trebuie sa fi economist ca sa poti pricepe cele doua cuvinte.
Eu nu sunt economist, sunt un amarat de absolvent de Mate-info.
Daca ai impresia ca ai proprietati, incearca sa nu platesti impozit o perioada si ai sa vezi ale cui sunt de fapt.
traducere: umblu-n curu gol = fac ce vrea pula mea. daca vreau sa vopsesc peretii ii vopsesc. daca vreau sa daram usa o daram. da las, aia care se inhama la o rata pe 30 de ani is niste dobitoci care habar n-au ce-i cu ei. mai bine platim chirie 30 de ani. care-i cam la fel ca rata. avantaje: dupa 30 de ani platesti chiria in continuare.
daca esti impacat cu tine te poti simti aproape oriunde acasa, zona de confort la noi e dusa prea in extrem… si odata ce au casa, fereasca mnezo sa mai schimbe ceva la ea, tot trebuie sa ramana exact la fel, apoi incepe colectionarea de caserole de margarina, borcane, pungi… etc..
In momentul de fata m-i se pare exagerat sa ingropi bani pe care nu ii ai inca intr-un apartament. Stau cu chirie de 6 ani, timp in care am schimbat 3 apartamente. Mereu pentru ca am vrut eu. Si mutatul nu se face de pe o zi pe alta. Si nu trebuie sa iei orice apartament (garsoniera). Eu in prinmul rand studiez proprietarul si apoi apartamentul. Si facem un gentlemen’s agreement macar, daca nu contract (ma anunta si il anunt cu macar o luna inainte de plecare, nu intra in casa neanuntat, eu nu fac modificari fara sa ma consult sau sa am aprobarea lui, el repara tot ce se strica, toate abonamentele se fac pe numele meu). Sunt reguli de bun simt dar trebuie stipulate dinainte. Despre casa, cel putin in Bucuresti nici nu vreau sa mai spun ceva. Oricum, my point: nu as ingropa niciodata o suma cu 4 zerouri intr-o casa/garsoniera/apartament. Nu este altceva decat un generator constant de cheltuieli. As prefera sa investesc suma asta intr-un business sustenabil, care sa genereze venit, si apoi, cu timpul poate si o casa dar in momentul in care mi-as permite macar un avans de 50% si sa mai am in cont un 10% ca buffer.
diferenta intre a sta cu chirie si a plati ratele pentru o casa este aceea ca:
banii platiti pe chirie sunt bani pierduti definitiv ,,,, in buzunarul proprietarului
pe cand din banii platiti la banca cumperi cate 1,2,3 mp/an din apartamentul in care stai

si pe langa asta mai sunt si multe alte avantaje:
- poti sa faci niste investitii sau renovari mai mici sau mai mari fara sa-ti para rau de bani
- nu te mai muti de colo colo cu lucrurile si bunurile personale … ca tiganul cu cortu’
- poti in sfarsit sa-ti cumperi un pat sau o saltea mare si confortabil/a
- si sa stai in curu gol toata ziua …. cu partenera/partenerul
- si daca nu ai chef sa deschizi cand cineva iti bate la usa … nu o deschizi!!

plus ca daca faci niste eforturi financiare .. in 10 – 12 ani poti plati apartamentul integral apoi il vinzi, mai faci iar un credit la banca si poti sa-ti o casa pe pamant, cu gradina si loc de parcare.
Deci cu putin noroc si ceva sacrificii financiare pe la 40 de ani sunt sanse reale sa detii o casa pe pamant + gradina .. unde copii tai sa aibe unde sa se joace si de ce nu ,,,sa poti cultiva niste plante, pomi fructiferi ..

Mie personal mi se pare o maree prostie sa stai cu chirie si stiu bine ce spun deoarace am stat 6 ani cu chirie pana sa-mi cumpar un apartament modest!
Eu nu pot discuta chiar ‘concret’ pentru ca ai mei au apartament si ‘soarele’ la fel. Chiar daca respectivele case nu sunt pe numele nostru (ca inca traiesc ai batrani), ne vor ramane. Deci teoretic, cand om avea copil, ala micu primeste un apartament.

In alta ordine de idei, daca ne iese viza si plecam peste ocean, vom sta IN CHIRIE. Acolo insa si chiria este altfel ‘legalizata’, deci nu ai dracii pe care ii ai in ro cu diversi dobitoci. Partea misto acolo este ca, daca nu-ti bati joc de bani, la un salariu cat de cat OK iti permiti in cativa ani de cumpatare sa iei o casa cu banii jos. Dar asta inseamna chiar sa nu-ti bati joc de bani.

Am avut ;distractie’ cu leasingul de masina (mi-am pierdut jobul la 14 luni dupa ce am contractat creditul pe 4 ani), asa ca intai incerc ORICE si dupa aia mai intru in datorii. Eventual si sa-mi vand un rinichi suna mai sigur decat ratele la banci.

Exista clar oameni care s-au bagat in rahat si nu mai ies. Avem cunoscuti din astia, care platesc bancile si sunt vai de ei. Dar la ‘casa lor’. Avem si cunoscuti care, desi au luat un credit din asta lung, fac destui bani si sunt destul de economi, incat sa traiasca OK si sa nu tremure de frica zilei de maine.

Deci e cu dus intors.
Nu gasesc nici eu diferenta intre casa mea si casa in chirie. Te poti simti la fel de bine, iar daca se strica ceva macar nu trebuie sa repar eu. Totusi imi aduce o mai mare satisfactie sa umplu buzunarul bancii decat al celor care inchirieaza tocmai pentru ca la un moment dat va fi al meu.Si pentru ca in Romania e mai putin probabil sa gasesti locuinta in chirie la 70 de ani si sa o poti achita din pensie.
Multi dintre cititorii tai nu au observat esenta articolului,ceea ce vrei de fapt sa subliniezi….E f ok sa vrei sa ai casa ta,iti da un sentiment de siguranta ,stabilitate etc…..dar cand acest lucru e singura ta realizare in viata ,cand nu ai suficienta educatie(si nu ma refer la educatia data de o diploma),cand esti atat de frustrat ca nu poti domina suficient,atunci vii cu replica AM FACUT SI EU CEVA IN VIATA ASTA:O CASA;sigur ca astfel de oameni sunt greu de suportat,cand esti obligat de imprejurari sa stai in apropierea lor sau, mai rau in CASA LOR,Astfel de oameni nu sunt numai in Romania,cred ca sunt peste tot in lume,e de fapt o tipologie.
@dojo
Nu te-ai saturat sa futi online-ul cu laudele tale despre visul american? Pe toate blogurile dau de tine si de comentariile tale in care lauzi si te lauzi de ce si cum e la americani, ca pe acolo mergi, ca acolo esti, ca acolo ajungi. Am inteles, esti mare smechera, ma doare in maciuca de vizele tale, hai sa fim ceva mai modesti, deja plictisesti si obosesti cu aceleasi si aceleasi ecouri si evocari despre tu si americani, mare zorro/rambo/batman care esti tu.
Serios acum, incearca sa scrii macar un comentariu pertinent in care sa nu aduci vorba de america si alte dude conexe. Can you do it? For fuckin’ sake woman!
Cat despre casa, nu conteaza ca-i a ta sau chirie, stai in curul si pula goala, atat timp cat o ai mare, ca nu stii ce perversa e la vreun balcon cu binoclul. Dojo, la americani cum e?
Poate din frustari subconstiente iti pleaca pornirile astea )
Textul cu plimbatul gol prin casa e des folosit dar nu se refera la a sta in casa ta ci la a sta singur, adica nu cu parintii frati,etc.Ar fi cam imbecil cineva sa pretinda ca nu se poate despuia daca nu e trecut numele lui pe contract.Si intradevar, nestand singur ai un anumit discomfort.Apoi, nu numai la noi este o mare realizare sa iti cumperi o casa.E si visul altor natii.doar ca la fel cum visam noi poate la un apartament de 2 camere ,ei viseaza la vreo vila …..
Eu unul mi-am luat apartament pt ca: imi place sa ma simt bine in locul unde stau si sa fie totul pe gustul meu, stand in chirie, ar fi fost aproape imposibil. Oricum ideea e ca as fi cheltuit aceleasi mii de euro amenajand locuinta altuia.Iar eu trebuind la un moment dat sa o iau de la capat.Oricum nu fa si tu idiotenia multora de a compara situatia cu cea din alte tari, America, nu ai cum, sistemul le permite.
In momentul; in care stai intr-un oras ok si o zona ok nu vad sensul in a te muta in alt loc in aceleasi conditii, daca stai in vreun cartier marginaj al unui oras minier, da, inteleg sa nu fii legat de locul respectiv si sa traiesti cu speranta ca poate o fi mai bine odata.Gandeste-te ca ai sta in centrul Timisoarei sau Sibiului, etc. un loc unde iti place tie. Ai mai pune problema asa? Ca pana la urma tot de caracteristicile orasului/locuitorilor tine , nu de vre-un job, ca la americani.oricum ei isi permit sa-si amenajeze fiecare noua locuinta dupa bunul plac deci …..
Repet si eu problema banilor, adica plata lunara a chiriei este egala cu rata la un apartament asemanator.Si e un aspect care nu e de neglijat, chiar din perspectiva ca, dupa cativa zeci de ani vrei sa te potolesti oarecum ,intervin anumite probleme financiare, ai un copil si ar vrea sa stea si el linistit la casa lui .Gandeste-te ca in cazuri extreme,oricand poti vinde acea casa.
@Dojo
Tu si alexandru negrea. Tu cu orice ocazie vorbesti de America(ndrim) iar ala de Facebook. Largiti-va orizonturile, sunt multe alte lucruri care va pot consuma voua atentia si mie (sau noua, cu acordul dumneavoastra tovarasi, cum ar zice manipulatorul si prostitorul de bloggari de generala,chinezu) nervii.
Unii-si iau casa, sa poata umbla in curu gol. Si crede-ma….unii chiar umbla-n curu gol vreo 30 de ani dup-aia
@doolly: Gresita presupunerea ta cum ca sunt peste tot in lume oameni cu asa mentalitate… ca e o tipologie. Defapt tind sa cred ca e o tipologie in romania si probabil si prin alte parti ale lumii, dar nu peste tot.
In spania, de exemplu, oamenii stau in chirie la STAT… Statul/primaira cumpara/constuieste un imobil si oamenii platesc chirie statului pt ca nu vor sa faca imprumut la banca. Cat timp ei platesc, statul nu ii da afara. Am ramas placut surprinsa de aceasta mentalitate a lor si ei foarte surprinsi de mentalitatea majoritatii romanilor de a face rate pe 30 ani pt o casa. Argumentul lor a fost ca prefera sa dea o chirie acceptabila statului si sa isi faca concedii.
Totusi, desi inteleg mentalitatea lor, mie personal imi place sa am casa mea din cateva motive:
- cel mai enumerat si in comentarii este ca nu te da nimeni din casa, pt ca are chef
- cel mai important pentru mine este ca, fiind proprietar, pot sa imbunatatesc apartamentul si sa investesc in el, astfel crescand confortul meu. Acest lucru nu il pot face in chirie deoarece e posibil sa nu imi recuperez banii. Pentru orice vrea sa faca/repare un chirias, trebuie sa vorbeasca cu proprietarul.
Personal cei 4 pereti nu ma tin legata de oras sau de apartament. Daca vreau sa plec… il inchiriez si imi platesc macar o parte din rate din chirie.
Daca nu imi mai place ce vad pe geam… nu imi plac vecinii, fiind proprietar si cu o mentalitate de proprietar, acest lucru nu ma impiedica sa gasesc solutii si sa vand apartamentul si sa ma mut in alt peisaj.
Ideea articolului mi se pare logica si de bun simt. Nu vad rostul ridicarii casei la statut de monument.
Partea comica, in care proprietarul umbla sau nu gol prin casa… nu o comentez avand in vedere ca nu ceri un raspuns de la fiecare comentator.
Eu stau in curul gol prin casa, ocazional mai pun un tricou pe mine.
cum nu ai inca o casa ? esti varza frate
@Dojo…
Nici in US nu e un vis inchirierea… intra pe apartmentratings.com si o sa vezi povesti de groaza din chirii.
Cat despre a deveni proprietar: peste tot in lume renunti la aceleasi lucruri, la flexibilitate in primul rand. De aceea exista si in US oameni care fac si 4 ore cu masina zilnic in trafic. Iar cat despre “iti iei casa in cativa ani” asta depinde de salariu si in RO si oriunde in lume. Nicaieri nu e ieftin… poate doar un bordei in D R Congo.
Daca avantajele (stabilitate scoala pentru copii, stabilitate loc munca care te asigura ca vei avea de unde plati mult timp) depasesc dezavantajele, atunci da cumperi, daca nu, nu…
Man,
sorry, da est cam lamentabil.
Stii ce faci tu aici?Canti cantecu lenesului.
Hai sa nu mai facem nimica, sa stam in chirie ca ce rost are?
De ce sa te zbati sa faci ceva pe puterile tale cand o poti arde cu argumente din astea penibile.
Toti looserii pe care eu i-am cunoscut aveau exact argumente din astea.
Nu trebe facut nimic ca oricum n-are rost. Ce are rost? Sa stau toata ziulica cu burta in sus si sa nu fac nimica ca nu are sens.
Pai in sensu asta nu mai trebe sa facem nicicare nimica, ca oricum murim pana la urma nu?
Acasa e locul unde iti este inima
Acolo unde oamenii nu te lasa sa cazi, e acasa
Acasa e locul unde iti mintea
Acolo unde fiecare lucru iti spune ceva e acasa
Acasa e locul unde iti e pacea
Acolo unde chiar si cel mai rau necaz te lasa in pace pana dimineata e acasa
Acasa e locul unde ti-e zambetul,
Acolo unde te trezesti razand e acasa
Acasa nu se cumpara,
Acasa nu se uita,
Acasa nu se schïmba,
Acasa nu se muta.

Cam asta inseamna “Acasa” pentru mine, indiferent daca este o casa inchiriata, platita la banca etc. Acasa este locul unde te simti bine indiferent daca stai in fundul gol sau imbracat cu 3 randuri de haine. Fiecare se gandeste cum ii este mai bine din punct de vedere financiar atunci cand isi face rata la banca.

In cazul meu chiria era mai mare decat rata actuala. In cazul in care nu o sa imi mai permit sa traiesc decent si sa platesc rata, o sa inchiriez apartamentul astfel incat sa se plateasca “singur” . Insa eu sunt un caz fericit, casa parintilor mei se afla la 35 minute de Bucuresti (in acea casa am investit o suma de bani egala cu valoarea unei garsoniere, dar am preferat sa am comfort in ambele locuri).
Nu mi se pare exagerat ca pe 15 ani de zile sa platesc bancii 10.000 de euro pentru ca m-a ajutat sa imi cumpar un aparament mult mai repede decat imi permiteam eu acum.

Daca o sa aleg vreodata sa parasesc tara pentru un trai mai bun, o sa inchiriez apartamentul, nu strica sa am o proprietate in plus, loc unde pot veni copiii in vacante sau unde imi pot petrece concediul atunci cand mi se face dor de tara.

Pareri in contradictoriu o sa existe intotdeauna pe acest subiect tocmai pentru ca nu exista un tipar pentru toti. Suntem diferiti iar asta ne face sa percepem notiunea de comfort/indatorare/tel in viata etc. foarte diferit. Ceea ce ti se pare tie natural/normal/firesc altuia i se pare foarte absurd….
Aia dinaintea ta se luptau cu furca penrtu o bucata de pamana, nu de prosti ce erau, ci pentru ca pamanatul le oferea mancare. Aia nu statea cu chirie si ziua se duceau la corporatie sa munceasca, apoi seara dadeau pe la hypermaket. Aia isi munceau pamantul, isi cresteau animalele si de acolo mancau.

Iar asta cu “Casa mea” nu e chiar o prostie. E mult mai confortabil sa ai o casa a ta, decat sa stai in chirie. In chirie iti iei casa asa cum iti e data, nu poti sa modifici nimic, sa faci o curatenie calumea, parca nu iti vine, ca maine-poimaine pleci si o faci degeaba, oricum proprietarul e un jegos calic. De multe ori chiria e mai mare decat rata la o banca. Cand stai in chirie e destul de aiurea sa iti cumperi un pat, un televizor, aragaz, frigider si alte cacaturi mare. Se intampla rar sa stai in acelasi loc mai mult de 1-2 ani si trebuie sa te plimbi cu ele de colo-colo. Singurul avantaj pe care il vad in a sta in chirie este libertatea pe care ti-o ofera, cu toate ca, daca vrei sa te muti, iti poti inchiria propria casa si se te muti in chirie (in alt oras, eventual).
Ca tot veni vorba de casa, 2 romani din 10 au asigurare facultativa la casa. Cea obligatorie e frectie!
Totusi, nu-i rau sa ai casa ta. Legat de ce faci in ea, depinde de educatie, orizont cultural etc. Tiganii tin caii in sufragerie, romanul tiganizat face ce face si pe strada, cel educat probabil va face cu totul altceva la el acasa. Nu trebuie generalizat.
Daca e sa faci credit sa-ti iei o casa si nu citesti cu foarte mare atentie ce semnezi e posibil sa pierzi foarte mult cum zice Teo http://www.youtube.com/watch?v=BDCgL5QDSvE
Dar, lasand gluma la o parte, sunt de parere ca e bine sa fie omul mandru ca are o casa, chiar daca din exemplul pe care l-ai dat tu imi dau seama ca nu se ingrijeste de ea. Pun pariu ca daca-i zgandarasti orgoliu un pic si-o pune la punct; de exemplu compara-l cu un vecin, ca de obicei asa merge cel mai usor, se iau unii dupa altii ca oile
Dupa parerea mea e mai eficient sa lasi omul sa se lamureasca singur ca a fi proprietar inseamna si raspundere (plata de impozite, intretinere, imbunatatiri) pentru ca altfel valoarea bunului scade, dacat sa-i dai peste mana ca la copii gen : ce te inhami tu la credit pentru casa daca nu stii sa bati un cui.
Omul cat traieste invata. Nu mai e ca pe vreme lui Ceausescu sa ti se asigure locuinta in apropierea serviciului pentru care plateai o chirie mica, chirie care acoperea si costurile lucrarilor de intretinere a imobilului ce se efectuau la 4-5 ani. Acum chiar daca modelul e “fiecare pentru el”, oamenii trebuie incurajati sa munceasca, sa recunoasca valorile reale si sa se respecte intre ei.
Va salut.
Am o observatie: daca va sustineati punctul de vedere fara a concluziona la modul in care ati facut-o, postarea aceasta ar fi fost daca nu interesanta, macar amuzanta.
Din pacate finalul a venit ca o bata in cap !
Si, credeti-ma, sunt atat de multe argumente pro “casa mea”….dar nu le mai enumar pt. ca deja au fost expuse destul de bine de postarea lui “Simple”.
Poate le cititi cu atentie si reveniti asupra acestui subiect, bineinteles cu nuantarile de rigoare( referitoare la utilitatea unui credit, la posibilitatea de a achita rate timp de n’jpe ani, etc).
Cu stima!
legat de eterna discutie proprietate persoana vs apartament inchiriat, e foarte simplu. totul tine de confortul si de posibilitatile financiare ale fiecaruia. mi se pare un sentiment normal sa`ti doresti sa ai lucrul tau, fie ca e casa, masina sau altceva. de ce anume sa fie aiurea? dupa ce intr`o familie apar copiii, vine si instinctul de a lasa ceva urmasilor tai si in cazul asta un apartament/casa proprietate personala este de dorit.
o adaugare: articolul asta e in antiteza cu ce ai scris acum cateva zile “Vointa-cheia succesului”. asa cum tu ti`ai dorit acel computer si ai muncit pentru asta si acum esti mandru de realizare, asa sunt altii cand vine vorba de casa lor (si`au dorit`o, au muncit pentru ea si acum sunt mandri).
sincer, n`am cunoscut pe nimeni care sa se laude ca are casa lui si sa`ti si scoata ochii cu asta, eventual sa`si faca si un tricou personalizat sa stie toata lumea din oras ca el e proprietar.
Mi se pare normal sa vrei sa ai locul tau, de care sa te simti sigur si pe care sa poti conta. Romanul de cand se stie vrea sa aiba pamant, pentru ca asta ii asigura existenta, acum nevoia de siguranta a trecut la un apartament, o casa, ceva.
@maddy
Esti o persoana foarte norocoasa,ca multi dintre cei care au comentatat,care nu au inteles ca articolul se refera la astfel de oameni care se lauda si iti scoate ochii cu asta;eu am incercat sa explic mai sus dar am vazut ca nu am fost inteleasa….
Am citit 7 (Isapte randuri ) si m/au adormit cliseele. Pana la urma intrebarea care ramane este: pana la varsta asta ( matusalemica!!!) ai reusit sa/ti cladesti un camin pentru familia ta ca barbat ce te afli? Adica, ai trait doua secunde in casa TA, cladita de tine ca barbat, sot, cap de familie? Sunt acri strugurii? Un barbat care pana pe la 40 de ani ani NU are CASA lui, POMUL lui, COPILUL lui, …ma intreb CE mama zmeului are? Iubita? Bani? Creier?
P.S. E sublim, dimineata la sapte sa te dai jos, gol , din pat, sa cobori la bucatarie si sa apesi butonul filtrului de cafea sa bifezi pe calendar activitatile zilei si sa fugi rusinat catre dressing inainte sa te vada fiica ( nu soacra,socrul, sau cumanta/cumnatul care s/au trezit cu doua minute mai tarziu.) Barbati si…carlige de rufe . Retorica e importanta.

.\
@Potrivnicul, vrei sa scriu despre Costa del Sol, ca si acolo am stat 2 luni. Ti-e ciuda? sau?

@Mihai – nu vorbesc de pe situri, asta nu intelegi nici nu. Prietenul nostru din NY are 2 case la inchiriat. STIU deci care sunt obligatiile lui, care sunt drepturile lui si mai ales care sunt drepturile chiriasilor lui.

Spre deosebire de multi care vorbiti din filme si doar vazand realitatea din tara asta, eu am umblat si am INVATAT din de am vazut. Si, daca va este ciuda, biletul spre NY este cam 1000 de euro pe doua persone dus-intos. Hop sus, sa nu mai fie strugurii acri.
Eu am CASA MEA, pe 30 de ani,, la banca… 135000 de euro
O chirie aici pleaca de la 450 de euro o garsoniera, ideea e ca imi trebuie macar 2 camera, deci chirie de la 500 in sus.
Rata la banca + asigurare 751 de euro.
Deci mai bine platesc chirie decat sa platesc o rata la casa?crede cineva ca diferenta aia de 250 apuc sa ii strang?
Salut…in primul rand….uneori..e cam greu sa te desparti de cei 4 pereti care te inconjoara…nu.pe bune..pana acum cateva zile eram fericit,stateam intr-o casa perfecta….era locuinta de servici a tatalui meu.el a plecat de la acea firma si a trebuit sa ne mutam.de la 4 dormitoare si o sufragerie imensa…acum ma bat cu pumnii in cap cand vad aparatamentul acesta micut cu 3 camere si ma gandesc la ziua in care o sa ma intorc-fericit- inapoi,la vechea casa-promisiunea tatalui-…nu stiu…ma simt gol pe dinauntru…..mi-am lasat acolo o parte din suflet..si o sa il recuperez abia peste un an-cand o sa ma intorc acolo…ma doare inima cand ma gandesc la fosta locuinta:((((