« Jurnalism de la coada vacii: Azi, toate televiziunile de stiri

Tu ce mai ai de la bunica?

Scris de Sebastian Bargau

Eu n-am fost si nici nu cred ca voi fi vreodata genul “Il tin, ca poate o sa-mi trebuiasca”. Nu mi-a placut niciodata sa strang tot ce mi-a picat in mana pentru ca, poate, vreodata, voi avea nevoie de acel lucru. Daca acum nu mai am nevoie de el sau daca l-am schimbat cu ceva mai bun, acel lucru trebuie ori sa-si gaseasca alt stapan ori sa dispara din casa. Si fac asta pentru ca-mi place sa ma pot misca prin casa. Dar sa explic mai pe larg si cu ceva exemple.

Daca acum mi-as schimba monitorul (ceea ce si intentionez sa fac in curand), monitorul actual nu-l mai vreau in casa. Merge perfect in continuare, nu ma plang, nu am ce sa-i reprosez, dar nu-l vreau depozitat pe undeva pentru ca poate o sa am nevoie de el vreodata. Da, sunt constient ca e posibil ca asta nou sa se strice si-i posibil sa nu am bani atunci sa-l inlocuiesc, dar de un monitor ieftin tot gasesc pe undeva ceva maruntis sa nu trebuiasca sa stau prea mult timp fara. Prin urmare, monitorul actual ori il donez, ori il vand, ori il arunc de pe geam si filmez cum se sparge. Ideea este ca in casa nu va ramane. Si asta este valabil pentru toate lucrurile mele.

Cumva cred ca stiu si de la ce mi se trage aceasta repulsie pentru depozitare. Oare mai tineti minte farfuriile si tacamurile alea bune? Seturi intregi de farfurii si tacamuri puse in vitrina, farfurii care, in viata voastra, nu le-ati atins cu furculita pentru ca erau pastrate doar pentru momentele in care veneau musafirii. Si, cum e normal, nici la musafiri nu erau puse pe masa pentru ca, nu-i asa, musafirii sunt de-ai casei si nu are rost sa scoatem farfuriile alea bune.

La cununie am primit farfurii si tacamuri de pot face nunta sarbeasca acum (din aia cu spart farfurii) si tot imi mai raman si pentru cheful de dupa. Credeti ca am folosit vreo farfurie sau vreun tacam din alea? Sunt din set, nu le scoatem decat la ocazii… Culmea e ca, in patru ani, ocazii tot au fost si acele tacamuri si farfurii n-au fost scoase niciodata. La fel cum n-au fost scoase nici alte minuni care tot de bune sunt pastrate. Sincer sa fiu, nici nu mai stiu pe unde-s farfuriile si tacamurile alea, dar ma macina acest lucru pentru ca stiu ca, pe undeva, acele inutilitati ocupa spatiu degeaba in loc sa le foloseasca cineva care chiar are nevoie de ele.

Ma enerveaza si ma macina acest lucru pentru ca mie-mi place ca toate obiectele pe care le am sa fie utile. Nu ma intereseaza ca setul ala de tacamuri e de la bunica sau strabunica, ma intereseaza daca au o utilitate. Le punem in vitrina? Nu. Mancam cu ele? Nu. Atunci, in afara ca aduna praf, ce rost au in casa? Vrei amintire de la mama sau de la bunica? Tine o poza, un ceas, un breloc, un tablou, ceva care inseamna ceva. Degeaba ai un set de farfurii de 10 generatii daca nici una dintre generatii nu le-a folosit. Scopul farfuriilor este sa mananci in ele, nu sa le tii ascunse intr-un dulap, nu?

La fel si cu tacamurile. Le punem in vitrina? Nu. Mancam cu ele? Nu. Ce facem cu ele? Sunt din argint. Bun asa, hai sa le vindem si sa cumparam o bormasina, ca de aia avem nevoie. Sau sa cumparam termopane sa inchidem balconul. Sau poate izolam termic apartamentul. Cu alte cuvinte, facem ceva cu ele, au un rost. Sa le tina altu’ de bibelou, ca eu n-am nevoie de ele.

In incheiere vreau sa va intreb un singur lucru: voi ce mai aveti de la bunica si cat de mult va sunt de folos?

PS: Textul de mai sus contine doar exemple teoretice. Nu am nici tacamuri de argint si nici farfurii de la bunica, nici a mea si nici a Denisei. In schimb am niste zeci de farfurii si tacamuri care ocupa spatiu degeaba si care, in curand, isi vor gasi ori alt stapan, ori vor face parte din niste experimente.

personal (44) Comentarii

Pe aceeaşi temă

44 Comments »

in legatura cu ”micul monitor” ar fi nimerit sa faci un concurs, sa il castige cineva daca nu mai ai nevoie de el. Ar fi pacat sa il arunci, mai ales daca spui ca e in stare de functionare buna
Esti un bunic bogat si n-ai cui sa-i lasi o mostenire? Nepotii tai nu apreciaza adevaratele valori?
Primesc cadouri de la bunici bogati!
Psst: la cununie am primit două seturi de farfurii, ambele sunt în uz, mănânci din ele zilnic (alea mici cu colţuri, ca nişte triunghiuri rotunjite şi alea cu ceva floarea soarelui pe margine, ambele seturi de la Ioana, le folosim) şi setul de linguriţe de la IKEA, primite de la Arhi – sunt singurele linguriţe pe care le folosim. E drept că am primit şi-un geamantan (de fapt, un “diplomat”) plin cu tacâmuri de tot felul, dar pe alea nu le-am scos din set pentru că nu suntem aşa de mulţi şi oricum fiecare-şi are tacâmurile lui în casa asta.
Poate că nu ştiai, dar afli acum că am un set de şase linguriţe din argint primite de mama de la o mătuşă răposată. Le păstrez pentru că valoarea lor pe okazii.ro ar fi de câteva zeci de lei, hai să zicem 150 de lei maximum. Decât să vând argint la preţ de… argilă, prefer să le păstrez până când mă învăţ cum să-l topesc şi modelez şi-atunci mi-oi face eu inele din ele.
Atât.
in legatura cu monitorul tau actula as fi interesat:) eu inca ma tarai cu un monitor cu tub catodic de 15 dupa ce mi s-a ars cel de 17 pe care-l aveam de 6 ani de cand mi-am cumparat primul calculator:)
Dupa moda la americani, scoate tot ce ai in casa si nu folosesti, aduna-le toate in fata blocului si pune-le la vanzare
Am o gluma cu prietenul meu, el are o tona de vesela de primit cand se casatoreste, si eu la fel. Si punem de-un magazin de farfurii daca ne iese. Optimism:)
Scaunul din bucatarie. Si masuta din bucatarie. Ambele de la mamaia. Masuta a fost facuta de tati pe vremea cand avea cam jumatate din varsta mea de acum si e super draguta si utila, are si o etajera sub ea, etajera pe care pot sa tin diverse chestii. Scaunul in schimb e de cand era mamaia mai tanara ca mine – un scaun sanatos de lemn, cu picioare groase, putin “tunat” de ai mei (revopsit de tati si imbunatatit cu un burete imbracat in piele – asta a facut-o mama).

La capitolul farfurii, tacamuri… nu am nimic de la ea. Si nimic “tinut de bun” de ai mei. Mare parte din ce am la capitolul asta sunt chestii cu animalute, personaje de desene animate, exact cele pe care le foloseam si in perioada in care stateam cu ai mei. Restul sunt chestii noi, luate de mine – chestii termorezistente pentru cuptorul cu microunde, tigai sanatoase (groase, grele, spargi un cap daca le folosesti pe stilu’ Tom & Jerry).
Sosete de lana! )
De la bunici mai am lucrurile pe care le-am învăţat. Nu voi renunţa la ele niciodată.
2 ceasuri rusesti de mana Raketa… de la fiecare bunic cate unu, vechi de vreo 40-45 de ani, perfect functionale doar ca mi-e lene mie sa le tot “trag”, am avut o perioada cand purtam unul dintre ele si de fiecare data cand ma interes cat era ora, cu toate ca aveam ceasul pe mana, din obisnuinta ma uitam pe telefon cat e ora… deci am renuntat la ele, dar nu am putut sa le arunc pentru ca sunt “valoare sentimentala” si nu ocupa foarte mult loc incat sa zic ca am nevoie de spatiu si nu am loc de ele. Cat despre farfurii… stiu cum e… intr-o zi poate o sa merg la parinti si imi fac drum prin pod, poate reusesc sa ma si “impiedic” pe-acolo… cred ca intelegeti ce vreu sa zic
Eu nu am obiceiul de a tine lucruri “de la bunica”sa “de la mama ” doar asa de dragul…Ce nu folosesc, scap de ele. Ori le dau unor cunostinte, vecini, care le vor folosi. Nu imi place sa le tin doar sa le sterg de praf si atat…Am o obsesie in ceea ce priveste “aglomerarea” cu lucruri nefolositoare. Vitrina nu mai e la moda, nici bibeloruri grup…De vandut nu se pune problema caci sunt oamenii destul de saraci si nu as valorifica mai nimic.
Te rog scoate de la nume partea cu nefolositoare, am tastat gresit.
Mersi!
Eu nu pastrez lucruri “de la bunica, mama” doar de dragul de a le pastra. Ce nu imi mai este de folos, decat sa le sterg de praf, mai bine la dau unor cunostinte, vecini care le v.or folosi.Nu imi place sa am aglomeratie de lucruri nefolositoare.Si asa spatiul e mic , iar daca le-as pastra pe toate de ani si ani…ar fi nasol…
Eu am un spor la spart veselă…că trebuie îmi cumpăr două seturi complete de farfurii si pahare în fiecare an! Nicio sansă să las ceva mostenire la nepoți!
misto tare articolul! intr-adevar, majoritatea inca pastreaza ceva de la “bunica” prin vreun colt al casei. cu toate ca au trecut 22 de ani, inca suntem tributari comportamentului bunicii. sincer, eu mai am inca o parte din mobila bunicii. dar incet, incet am aruncat o parte din ea. pana imi voi cumpara ce am nevoie, n-am ce face. imi tin paharele in vitrina comunista. dar sunt multumita ca am in ce sa le tin (si nu sunt puse de bibelou acolo, ci chiar e un spatiu util… ca paharele le folosesc mereu). dar ia spune: ai vreun set de cesti de cafea pe langa farfuriile de care zici? sigur ai! )))
Eu am fost băftoasă. La nuntă nu m-au asaltat neamurile cu veselă. Așa că am un set și gata. de la mama, de casă nouă. Le-am dat oricum listă când m-am mutat ca măcar să-mi ia lumea ce-mi trebuie. Nu sunt nici eu tributara păstratului de lucruri, nu de alta dar la cât de micuț e apartamentul asta îmi lipsește vesela bunicii să mă împiedic de ea.
Hehe, n-am nimic de la bunica, însă de fiecare dată când se strică vreun echipament electronic, îl demontez. Şuruburile le ţin separat, motoraşele la fel. Magneţii dintr-un harddisk poate-mi vor folosi într-o zi la ceva, îi pun bine într-o cutiuţă.

Motoraşul pas cu pas o să-şi găsească utilitatea, căutăm drivere şi scheme şi-l punem în funcţiune. Într-o zi evident. Dioda laser din DVD-RW e bună, merge să sparg baloane de la distanţă. Bineînţeles, într-o zi…
Grija mare ce spui man , ca nevasta ta vede si aude multe (nu ca nu ar fi comentat mai sus… da ma rog) , si s-ar putea sa inceapa o operatiune ” turnatoria ” , ca si asa ai ceva experienta in trecut . Si sa vezi tu atunci cum le dai si tu cadou mai departe … ps. voi fete de masa si carpetare nu ati primit ? am cateva atata de vechi ca nici de carpe de praf nu is mai bune … dar is sigilate si puse bine (slava domnului ca exista pivnita) .
Bafta si nu arunca bunatate de tv , da-l lui groparu pentru actiunea aia a lui cu calculatoarele la sat , poate le-or fi de folos acolo … ca de premii … vor fi vorbe multe , si prea putine multumiri .
E normal sa tii la un obiect care reprezinta tot ce a mai ramas dintr-o persoana draga. Eu am un aparat foto pe film de la bunicu’ si nu l as da niciodata, chiar daca fac poze pe film destul de rar.
Majoritatea lucrurilor care nu iti sunt de folos e bine sa le arunci sau sa le dai altcuiva care chiar are nevoie de ele decat sa ocupe spatiu degeaba … dar depinde si de situatie. Tatal meu a murit cand aveam 11 ani, pot sa spun exact in perioada aia de schimbare si cand aveam cel mai mult nevoie de el si eu sincera sa fiu nu pot sa renunt la lucrurile care imi aduc aminte de el. Chiar daca nu mai sunt bune, s-au stricat sau arata urat, dar pur si simplu nu pot. Stiu ca nimic nu il mai aduce inapoi si ca in suflet e mereu alaturi de mine , dar totusi prefer sa le pastrez. Inca nu am puterea sa renunt . Succes in continuare la blog ! te citesc zilnic cu mare placere !
Cred ca e o problema mai mult femeiasca, cel putin asa e la mine. Eu sunt de aceeasi parere cu tine dar sotia e mai “strangatoare”, sa zic asa. Bine, pana la maica-sa, daca are soacra-mea nevoie de ceva ii da si chilotii de pe ea )
Reciclarea in Romania e la pamant. Cui sa dai ceea ce nu-ti trebuie? Unei societati incapabile sa-si recicleze oamenii?
N-am nimic de la bunica, n-am nimic din alea vechi…. dar nu mă lasă inima să dau mai departe câteva cadouri. Probabil e din cauză că-s micuţe şi nu mă deranjează deloc.
o iesle reconditionata
eu mai pastrez de la bunicul meu un ceas de buzunar pe care i l-am cumparat din primul meu salariu si un fluier din alama pe care il avea si el de la bunicul lui.
Eu am un colier din chihlimbar, un radio vechi care merge perfect cu decorul livingului (inca functioneaza) niste insigne comuniste si un superb inel. Aici nu au valoare insa daca le-am vinde in strainatate am primi ceva banuti pe ele.
Din fericire ma numar printre cei care nu au inclinatii pentru colectare obiecte inutile.

De cand ma stiu, unele dintre cele mai fericite momente pentru mine a fost sa imi “greblez” casa de chestii de aruncat. Uneori poate imi place chiar prea mult sa arunc lucruri (ceea ce mi-a generat in trecut diverse focuri cu mama, pentru ca atunci cand nu gaseam ce sa mai arunc de la mine, aruncam de la ea ).

Imi place si mie sa fie spatiu, sa am loc de desfasurare, sa nu ma impiedic la fiecare pas de lucruri si lucrusoare si prostioare si chichinete, si maruntisuri. Nu cred ca am pastrat vreodata un martisor mai mult de timpul necesar identificarii unui cos de gunoi (bine, asta pe langa faptul ca este o “traditie” inutila, kitsch-oasa si fara sens) .

Singurele lucruri pe care le tin din trecut sunt cateva scrisori de la bunica mea si diverse prostioare mazgalite prin liceu cot la cot cu prietenii, care vin la pachet cu multe amintiri.
Exact problema asta o am cu bunica mea.Adună toate prostiile,indiferent ce este,sticle goale,peturi,borcane,capace.Cred că am prin casă vreo 30 prosoape,100 farfurii,100 linguri şi furculiţe,ceaune,tigăi,nu mai zic de ţoale,covoare sau haine,iar când vine vorba să mai dăm din ele,nu ai cu cine vorbi,parcă vorbeşti la pereţi.Bătrânii în ziua de azi se tem că nu au ce să dea de pomană la înmormântări,sau poate le ia în mormânt,cine ştie…
Cunoaşte cineva o soluţie ? Aş fi recunoscător.
Exista mai multe aspecte aici.
Zicea cineva mai sus de mobila, ei bine, daca aveti mobile de la bunica si sunt in stare buna, nu le aruncati.
Pe vremea aia se faceau mobile calumea. Stiu ca suna ca un mos, dar nu e asa.
Mai nou, in materie de mobile nu se mai fac pe scara larga decat mobile din pal si/sau pal melaminat.
Pal fara sa fie prins cu altceva, sa zicem sa fie imbordurat, pentru rezistenta, cu masiv.
Ei bine, in mobila asta de factura noua, poti sa iti bagi picioarele, ca nu e rezistenta de loc.
Eu aveam un recamier de 20 ani, din masiv, functional.
Dar m-am luat dupa curentul modernist si am zis sa schimb si eu mobila, ce stau cu aia din mezozoic.
M-am ales cu un coltar, facut din pal, prins doar in capse, la care deja, de la o saptamina de la cumparare, fundul de la lada a cazut.
Un jeg de produs, desi nu am dat mai putin de 500 euro pe el.
Problema e ca nici cele la 1000 euro nu erau mai breze.

Am devenit societate de consum si asta e.
Probabil ca intr-un an voi fi obligat sa schimb acest coltar, pentru ca nu pare asa rezistent.
Asa ca nu aruncati numai de dragul de a arunca, mai uitati-va si ce aruncati.
Aveti o mobila din masiv, nu o aruncati, ca sigur nu mai gasiti una la pret rezonabil astazi.
Un servici de cafea de 2 persoane, l-a primit bunica la cununie in ’47 si mi l-a dat mie anul trecut cind m-am casatorit (asta chiar tin foarte mult la el, de cind ma stiu il admiram in vitrina buncii) … seturi de farfurii de la ceilalti bunici, cateva cescute de cafea…. si cam atit. Tot zic sa imi iau de la bunica farfuria si lingurita cu care mincam cind eram copil, si tot nu le-am luat… Vasele sint perisabile oricum… Mai am mobile de la ai mei, de cind s-au casatorit (cind s-au mutat au cumparat un apartament mobilat), eu ma mutam in casa noua, asa ca au ajuns la mine… si dpv calitate, sint peste ce am vazut eu in magazinele de profil.
De la bunica am cel mai util lucru: o pătură din fibră. Nu-i cea mai drăguță, că-i maronie și cu flori (că așa era moda acum 10 ani, când am primit-o cadou), dar e foarte bună și ține de cald. Chiar mă mir că încă nu s-a rupt toată de la ghearele mâței care se mai joacă în patul nostru.

În privința vaselor, dacă aș avea o casă, cu o bucătărie mare, aș umple sertarele de farfurii de toate culorile și le-aș folosi în funcție de cum mă taie cheful. Ador farfuriile colorare, cănile în toate formele și culorile. Periodic mai controbăi prin dulap și scot căni cărora le dau altă utilitate: asta e cam zgâriată și ciobită, e bună pt plantarea unei flori etc.

Problema mea e cu lenjeria de pat care e ținută pentru musafiri. La țară se practică asta, mai ales cu lenjeria primită cadou de nuntă. Mie-mi place să dorm pe așternuturi curate și întregi, nu pe zdrențe și cearșafuri uzate și subțiate. Aș strânge o colecție de sute de lenjerii de pat și aș schimba zilnic patul, dacă aș avea atâția bani, că-s tare scumpe lenjeriile din 100% bumbac. Îmi place să simt mirosul de lenjerie curată când mă pun în pat, așa că nu înțeleg faza cu „cearșafuri pentru musafiri”.
pestele ala de sticla in am in debara. ala e obiect de muzeu
1. De la bunicu am un ceas de mana, functional – cu care s-a-ntors el de la rusi dupa razboi,1 bucata mobila d-aia zdravana de nuc de prin anii `20-`30 si un pat de ala cum se faceau pe vremuri, ţeapăn si enorm, reconditionat, la bloc ocupa el singur aproape toata camera. Si o bicicleta Carpati din anii `50.
2. De la bunica niste seturi de paharele de alea pt tuica( alea sunt folosite fest, n-apuca sa se plcitiseasca:) ).O masina de cusut Singer. Un serviciu de ceai si un set de pahare de cristal primite la nunta ei.( primite de mine inainte sa am vreun gand de nunta, ca deh, poate nu mai apuca pana atunci…)
3. Ce pastrez eu (din cauze nostalgice): primul calculator “serios”-un PII functional, al doilea calculator “serios” functional- un duron mega tare cu pv de 64/128, 1gb ram si dvd combo:)).Semproanele s-au dus unu` la taica-meu si unu la frate-su care le pornesc numa cand ma duc in vizita la ei-sa imi arate ce grija au ei de lucruri))). 2 intel-uri la niste veri mai mici de la sat, sa se bucure si ei.Un monitor Eizo de 19″cu tub. Si ceva carti ramase mostenire de la diversi din familie sau de aiurea.
4. Ce pastrez eu (ca poate o fi bun intr-o z) : toate trusele de scule pe care le-am cumparat/primit/imprumutat vreodata. 2 buc mousi cu bila, 1 buc tastatura de aia veche, ceva rami si alte chestii antice pt pc( piese de schimb pt cele 2 pc de la pct.3) Cateva hdd-uri umplute cu seriale si filme din anii `90( ca poate ma uit vreodata- yeah, right). 1 buc pickup(folosit o vreme pe post de statie) si niste namile de boxe pe care voia sa le arunce taica-meu ca ii ocupa spatiul degeaba, zicea el. Lasa, da-le incoace, ca nu se stie. Daca o sa imi trebuiasca si nu am?
5. Deci da, la mine sau cam strans chestii. Peste vreo 30-40 de ani imi fac muzeu- muzeul taranului de oras la sf. de sec XX si inceput de sec XXI( sau ceva nume de genu`. sa nu jignesc poporu`).
PS era sa uit macrameul si pestele de pe televizor, alea au intrat deja in legenda.
o tava de friptura. de la bunica materna care a murit cu multi ani inainte de a fi eu chiar si scrisoare de dragoste. o folosesc cel putin o data pe luna.
am doua seturi de farfurii si cate doua seturi de tacamuri doar pentru ca n-am chef sa ma duc sa imprumut farfurii si tacamuri de la vecini cand imi vin prietenii in vizita. si nu-mi place sa folosesc d-alea de plastic.
eu nu am de la bunica.. am cumparate de mine.. in special haine si papuci.. care le-am purtat o data de doua ori si pe urma nu le-am mai purtat dar imi umplu dulapul pana la refuz.. si fac cautarea de alte haine greoaie, plus impaturirea lor..cand fac curat mai arunc din ele, dar cateodata ma mai gandesc cum ziceai si tu ca nu faci “dar daca odata”? si de jumatate de an nu ma mai incap hainele vechi calumea.. dar tot le-am tinut ca poate slabesc.. desi nu stiu daca o sa reusesc.. dar daca o sa reusesc o sa imi iau noi si mai frumoase.. nu stiu de ce am asemenea porniri..imi dau seama ca is gresite.. dar nah..:|
Eu am multeee poze vechi.Si le-am pus frumos in albume.Imi pare rau ca nu am notat cine e prin ele.Acum bunica nu mai este.Mai am presuri prin casa.
Mancam din farfuriile de la nunta.Iar de baut am facut-o din paharele de cristal primite.Acum mai am unul si il pazesc.Au tinut aproape 6 ani.
Tacamurile folosite tot alea de la nunta.Nu tin nimic ptr musafiri.Nu tin nimic de bun.MI-am invatat lectia.

Dar in schimb am 3 monitoare .Unul functional si 2 asteapta….sa fie reparate sau aruncate.
Am oale vechi.Bune.
Cumpar o bluza noua ….scot una din dulap si o dau.(aici mai am de lucru…nu prea ma lasa inima dar intr-un final o fac)
oala de sarmale, facalet, o lampa misto si niste bijuterii de familie
La fel sunt si eu. Nu strang toate kkt-urile care imi pica in mana. oricum pana o sa am eu nevoie de el se va invechi si tot va trebui sa-mi cumpar unul nou. timpul nu iarta pe nimeni
Sincer ala e televizor ce vrei tu sa-ti iei, nu monitor. Ca-l folosesti tu ca neam prost pe post de monitor asta-i alta treaba.
De la bunica mai am niste fotografii. Si eu am aceleasi principii…daca nu se foloseste nu se depoziteaza prin casa in caz ca voi avea nevoie vreodata.
Tot ce am avut în plus am dat pe Lucruri Gratis.
Eu nu am aruncat nimic. Am vreo 2 saci pe care daca ii desfac, imi deschid anticariat.
Mie nu imi place sa arunc sau sa vand lucrurile pentru ca ele m-au servit bine, in cea mai mare parte, asa ca mi se pare normal sa le tratez si sa am grija sa ajunga la cineva care va avea grija de ele.
Eu nu am pastrat decat certificatele de deces, ca alea chiar nu se stie cand ai nevoie de ele, si nici nu ocupa loc