Daca pasiunea romanilor ar fi indreptata catre ce trebuie…

Inainte de a incepe vreau sa repet, pentru ca vad ca e nevoie, care e ideea din articolul cu pirateria. Problema nu este ca se pirateaza, problema este ca se pirateaza si ca se si lauda lumea cu asta. Oare il mai tineti minte pe prostul satului, ala care a spart o banca si, in aceeasi seara, dadea dedicatii in discoteca? Cam asa-i si cu pirateria si cu lauda. Numa’ zic. Dar sa continuam.

Pe 28 iunie am pus o poza pe Facebook. Era un bilet pe care l-am pus la pariuri cu rezultatele optimilor de finala de la Campionatul Mondial. Adica asta:

Cumva ma simt foarte bine pentru c-am „ghicit” toate rezultatele. Ma simt dampulea pentru ca nu am pus pariul la „cine merge mai departe” ci la 90 de minute si, dupa cum cred ca bine stiti, Brazilia – Chile mi-a stricat din prima biletul. Dar asta inseamna pariul, nu? Ei bine, pentru unii pariul inseamna mai mult decat atat. Poti fi si injurat pentru ca n-ai jucat cum trebuie.

„Discutia” a continuat, s-a aprins, s-a ajuns la chestii mai nasoale, dar asta nu conteaza. Ceea ce conteaza este ca gigelul respectiv a pus mult prea multa pasiune intr-un subiect care a fost, este si va fi irelevant. A sarit ca proasta-n pula sa-mi explice mie cat de prost am jucat la pariuri si, bineinteles, cenzurandu-si cu greu vorbele.

Care-i logica? De ce ai injura pe cineva pe care nu-l cunosti (pentru ca nu cunosc personajul, „prieten” pe Facebook nu inseamna ca ne pretrecem weekend-urile impreuna) doar pentru ca a pus un bilet la pariuri si tu consideri ca l-a pus gresit? E ca si cum ai injura un vecin c-a jucat numerele 6-12-23-32-35-45 la „6 din 49″ pentru ca tu „stii sigur” ca nu vor iesi.

Pariurile au nevoie si de putin noroc. Vorbim de mai putin noroc decat la loto, dar tot e nevoie. Pentru ca, sa fim seriosi, nu se gandea nimeni ca Italia, Portugalia, Anglia si Spania pleaca acasa din faza grupelor si ajung acolo echipe ca Algeria si Costa Rica. Dar acest lucru s-a intamplat. Si, in optimi, au castigat echipele pe care am mizat eu. Din nefericire, repet, n-am mizat pe „cine merge mai departe” si am pierdut. Dar asta nu conteaza.

Conteaza faptul ca niste oameni sunt foarte pasionati cand vine vorba despre nimicuri de acest gen. Si-s pasionati fix dampulea, pe ceea ce nu trebuie. Daca-i spui prostului „Hai in strada ca jegul asta de Ponta de omoara pe toti”, va ridica mustati si va spune ca n-are timp, ca oricum nu iese nimeni si ca nu se face primavara doar cu noi doi in strada. Dar daca pui pe Facebook o poza cu un bilet la pariuri, e in stare sa-ti ia tot neamul in pula pentru ca n-ai pariat cum trebuie, ca esti un diletant, ca nu stii pe ce lume traiesti samd.

Si asta consider ca-i o mare problema. Daca am putea canaliza si indrepta pasiunea romanilor catre lucrurile care chiar conteaza, altfel am discuta acum. Altfel ar arata Parlamentul Romaniei, Voiculescu nu ne-ar mai privi razand de la terasa, Badea ar spala vase la McDonalds, Basescu ar fi coleg de celula cu Udrea, Iliescu ar atarna de un pom la intrarea in Bucuresti si asa mai departe.

Dar pe noi ne fute grija de cum a pariat un gigel de pe Facebook la CM 2014. Si ne mai si enervam pe tema asta.

PS: Ce-i si mai dampulea, ca am uitat sa va zic asta, e faptul ca toti saracii vin cu duma clasica: „Ti-as da niste sfaturi, dar nu vreau sa te imbogatesc!”. Stiti stilul, nu? Lihnitul n-are dupa ce bea apa, dar e plin de sfaturi despre cum te poti imbogati. Fumeaza de la altii si bea pe datorie, dar stie cum sa castigi cu doi lei miliarde la pariuri. Si, culmea, se mai si supara cand il bagi in ma-sa de pârlit. Cum sa nu-l crezi? El stie, el poate, dar nu vrea. Urla foamea in el ca sirenele in Iugoslavia, are reteta succesul, stie cum sa te imbogatesti de la pariuri dar nu vrea sa-ti spuna si se supara pentru ca nu-l crezi. Asa ceva…