Anul trecut, daca mai tineti minte, imediat dupa tur am zis sa trag o fuga cu motocicleta (impreuna cu Robert) pana la Timisoara. La Recas, in curba de la intrarea in oras, am derapat si m-am imprastiat pe sosea si eu si motocicleta. Robert a oprit imediat si, cu cea mai mare frica in suflet, a venit sa vada ce s-a intamplat. S-a linistit cand a vazut ca m-am ridicat fara ajutor si, dupa doua minute care mi-au fost necesare sa-mi revin din soc, am inceput sa discutam ce si cum facem. El s-a urcat inapoi pe motocicleta sa si a plecat la Deva sa gaseasca o remorca, eu am ramas la Recas sa caut o farmacie sa ma pansez. Dar problemele abia atunci incepeau…
(more…)

In urma scandalului despre faptul ca InfoTravel fura am vazut ca au fost cativa care au invocat faptul ca noi, bloggerii, suntem impotriva ACTA dar totusi ne dam cu curul de pamant atunci cand vine vorba despre drepturile de autor. Unele comentarii au ajuns in spam, altele au scapat (unu, doi) tocmai pentru ca acest articol sa aiba sens.
(more…)

Eu sunt cel mai bun antivirus. Pentru ca o sa va ajut sa scapati permanent de virusi, asa cum am scapat eu. Problema trebuie atacata sistematic pentru ca nu e nici la mine, nici la tine, ci mai departe.

Sa explic. (more…)

Am remarcat faptul ca, in ultimul an, intalnirile de bloggeri s-au desfasurat in felul urmator:
N-am intalnit intr-un local, la o bere. S-a vorbit cinci minute, s-a hahait, s-a glumit s-a barfit, apoi a venit berea. Si, din acel moment, s-a terminat totul.
(more…)

Eu am fost cam tot timpul prieten cu oamenii de piar. Cu unii am fost mai direct, cu altii nu, cu unii am stat la bere si-i consider prieteni, cu altii am doar relatii profesionale, pe unii ii cunosc personal, pe altii doar din povesti, iar pe altii ii stiu doar de pe internet sau din conversatiile pe care le-am purtat pe e-mail.
Nu m-am imprietenit cu multi pentru ca, in general, piaristii ii cunosc atunci cand am o oarece legatura cu sefii/patronii firmei pe care o reprezinta. Si, daca este sa ne uitam la cazul Neogen, rar au fost doua Blogarii consecutive cu aceeasi piarita (daca nu ma insel, doar doua consecutive cu aceeasi piarita au fost). Ce vreau sa spun este ca mai des intalnesti seful unei firme decat aceeasi piarita. In fine, nu discut detalii, altceva vreau sa povestesc.
(more…)

Cumva cred ca am fost norocos pentru ca am prins anii universitari pe care i-am inceput fara lungi discursuri demagogice din partea unor politicieni nesimtiti care-si urmareau doar propriul interes. La Iasi veneau de obicei putini politicieni care vroiau sa faca act de prezenta, maraiau doua vorbe la microfon si plecau repejor in treaba lor.
Nici ca studenti nu eram atat de bine organizati ca acum. Nu aveam twitter, bloguri sau pagini de Facebook specializate pentru intalniri sau pentru a ne strange cumva si a sari peste deschiderea de an in care se promiteau aceleasi chestii de fiecare data: vom mari bursele, vom face noi locuri in camin, vom da de toate, bla bla bla.
Acum ii invidiez pe studentii cu acces la internet.

Dar ce sa-i faci, asa-i normal. Trebuie sa evoluam.

Cei din online-ul romanesc, in special aia cu retele sociale, se plang de faptul ca Facebook le ia painea de la gura. In principiu asta s-a discutat si la Blogaria 5 si acum toata lumea cauta solutii.
“Cum/ce sa facem sa rezistam?” e cea mai intalnita intrebare. Toata lumea se gandeste la ce poate face pentru a se mentine pe piata cu site-urile aflate in pericol, dar nimeni nu-si pune alta intrebare: (more…)

Contrar asteptarilor, lucrul romanesc nu e chiar de tot rahatul. Am multe exemple pe care le pot da despre lucruri romanesti de calitate (Arsenal Park ar fi unul dintre ele – nu, nu este advertorial) dar, din nefericire, mai multe sunt de tot rahatul. Despre unul dintre ele voi vorbi in continuare.
(more…)

Pe messenger am cateva sute de contacte. Adaug zilnic vreo trei patru si, cand ajung la o mie si nu mai pot adauga, fac curat si sterg cel putin 600. Asta se intampla de cateva ori pe an si se datoreaza faptului ca am pus id-ul de messeger pe blog sa-l vada toata lumea. Dar nu ma deranjeaza asta. Nici mass-urile nu prea ma deranjeaza (decat daca-s din cinci in cinci minute cu acelasi link si de la acelasi gigel care vrea un vot, o afisare sau un comentariu).
In schimb ma deranjeaza oamenii care nu se prind din start ca nu am chef de vorba.
(more…)

Nu cred ca a fost luna anul acesta sa nu-mi cumpar ceva de pe net. De fapt, daca ma gandesc bine, cam tot ce inseamna DVD sau electronice pe care le posed au fost cumparate de pe net. De ce? Pentru ca-i mai ieftin, e mai comod si e mult mai rapid.
Dar nu tot timpul am fost asa. Mai tine minte careva perioada 1998-2001 cand toti mircuitorii (mircarii, mircistii sau cum naiba li se mai zice) aveau fisiere txt pline de cc’uri? Toti isi cumparau cu carti de credit furate de pe net tot felul de minuni. Domenii, hosting, servere, conturi pe diferite site-uri sau, cei care se riscau, aparatura sau diferite obiecte care ajungeau prin posta. Si atunci, cum sa mai cumperi online, cand stii ca exista riscul ca un gigel sa-ti goleasca tot contul doar pentru ca a spart un site?

Dar vremurile s-au schimbat. (more…)

Ieri m-am plimbat si prin Deva si prin Hunedoara dupa cateva lucruri. In principiu vroiam cateva cabluri, o sursa si doua hard-uri. Pentru un hard de 1Tb, peste tot in oras (ambele orase de fapt) pretul era cam acelasi cu mici variatii. Cel mai ieftin era 400 de lei, cel mai scump (acelasi model) 450. Pe net e 299,99. Adica 300. Si transport gratuit. Sursele aveau preturi diferite peste tot, cu cel putin 30-50 de lei mai mari decat cele de pe net. Cablurile in schimb erau cu 50% mai ieftine decat pe net. Daca un cablu SATA era in magazin 15 lei, pe net am gasit cu 29.
In fine.

De ce (more…)

Vel Pitar a lansat vineri, 3 iulie 2009, campania socială “Împarte! E mai mult decât o felie de pâine!”.
Cu ajutorul consumatorilor săi, pentru fiecare pâine specială de 300g, Vel Pitar va dona o felie oamenilor nevoiași din București. Mecanismul campaniei presupune ca orice client care a achiziționat o pâine specială de 300g, să intre pe site-ul www.imparte.ro, să introducă codul de pe sticker și să aleagă către ce instituție direcționează felia de pâine: un centru de plasament, un centru de îngrijire pentru persoane vârstnice sau o cantină socială.

Campania este lăudabilă, nu zic nu. Dar se uită un aspect… (more…)

Am ajuns la disperare. Aproape în fiecare zi primesc un e-mail de genul: (more…)

Am primit zilele trecute urmatorul e-mail cu subiectul “Nevoia ne impinge…”. Initial m-am gandit sa le dau reply si sa le spun ca daca nevoia ii impinge ar fi bine sa mearga la buda sa scape de ea. Apoi am remarcat cum incepe respectivul e-mail care ma spama.

Adica, ne scuzati. Stim ca va spamam si ne cerem iertare. Dar intrati un pic la noi sa vedeti ce vindem. Ceea ce e de bun gust cumva. Nu au inceput cu labareli de genul “V-ati inscris sau v-am gasit adresa pe net”, nu au bagat duma clasica “Acest mail nu poate fi considerat spam pentru ca zicem noi asta” si alte minuni de genul.

Macar au fost niste spammeri sinceri.

Dupa cum este specificat si in mailul anterior, in subsol:
„acest mesaj nu este si nu poate fi considerat spam, deoarece contine datele necesare de identificare; adresa d-voastra de e-mail a fost gasita fie pe un site public, fie intr-un ghid de afaceri, fie in adresele altor firme care ne-au trimis ofertele lor; acceptare de primire a ofertei nu va implica financiar”
Deci nu a fost neaparat nevoie ca dumneavoastra sa va vi abonat la newsletter-ul nostru.

Să zicem că restul chestiilor nu ma interesează. Că nu mai știu ce firmă a dat adresa mea de e-mail altei firme sau că a vândut-o, asta este, se întâmplă. Dar mă disperă chestia cu (more…)