Dragă Borcică,

Am primit noua ta scrisoare şi nici măcar n-a fost nevoie să o mai deschid, pentru că ştiu ce vrei: să joci în Liga Campionilor. De obicei, nu răspund la scrisori, pentru că abia am timp să împachetez cadourile, darmite să răspund la milioane de scrisori; acum însă m-ai prins mai liber, pentru că eşti singurul copil care îmi trimite scrisori în luna mai.

Ştii bine că întotdeauna ţi-am adus cele mai frumoase cadouri. Cînd erai mic, ţi-am adus bicicletă şi patine cu rotile. Cînd ai crescut, ţi-am adus ochelari de soare, butelii, maşini frumoase, chefuri cu manele şi pe Marius Niculae (puteam să-ţi aduc chiar un fotbalist adevărat, dar tu ai zis Marius Niculae). I-ai primit pe Lajos, Corpodean şi Haţegan, (more…)

filme porno cu femei bătrîne şi bărbaţi tineri – da’ nu vrei tu mai bine să te duci să-ţi faci temele?
fete bune de 15 ani – în principiu, da, cam de atunci, da’ nu ştii de la noi.
bebeluşi în power point – nu se poate, ca să faci bebeluşi trebuie să te dezlipeşti măcar 5 minute de la calculator şi să faci sex cu nevastă-ta.
am nevoie de instalator – ţi s-a spart o ţeavă sau e bărba-tu plecat?
lovesc maşinile parcate cu mingea – rămîi după antrenament şi mai exersează puţin centrările, Bănele! (more…)

Într-un supermarket din Bucureşti, aceeaşi marcă de cafea are două promoţii diferite pentru cele două sortimente pe care le vinde. Cumpărînd pachetul albastru şi trimiţînd codul de bare, poţi cîştiga o excursie pentru două persoane la Viena; dacă, în schimb, iei pachetul galben, ajuţi un designer de obiecte de decoraţiuni interioare sau un designer de genţi să-şi deschidă prima sa expoziţie.
Să recapitulăm: în primul caz, pleci cu cine vrei tu (pentru cititorii însuraţi: am glumit, mă; pleci cu nevastă-ta) cîteva zile la Viena, moca.(more…)

By J₁₀U₁L₁I₁C₁A₁

Prin ’93-’94, mă lovise damblaua cu scrabble-ul. Umblam prin oraş cu un joc de scrabble în geantă, pe care-l scoteam oriunde era posibil să găsesc muşterii: la Croco, în cofetăria “Arizona”, la coada calului lui Matei Corvin şi în cîrciuma “Mexicul în flăcări”. Ţin minte că odată m-am dus la pădure cu nişte oameni şi nu m-am putut abţine nici acolo: “Haideţi, bă, să vă fac un scrabble”. În faţa unei propuneri atît de ispititoare, oamenii au cedat pînă la urmă, (more…)

În toate oraşele de pe cuprinsul României, există o categorie de cetăţeni pentru care statul la coadă nu reprezintă o obligaţie neplăcută, ci, dimpotrivă, o activitate dintre cele mai agreabile. Aceşti oameni sînt extrem de competenţi în ceea ce priveşte completarea diverselor formulare la circa financiară, sînt la curent cu ultimele modificări aduse codului fiscal şi sînt familiarizaţi cu procedura de trimitere a coletelor, mandatelor poştale şi a corespondeţei interne prioripost. (more…)

Eugen T. are, de cînd se ştie, o slăbiciune pentru femeile urîte. La fel cum unora le plac blondele, femeile cu forme pline sau tipele foarte înalte, Eugen T. e topit după femeile lipsite de orice urmă de frumuseţe. Şi, slavă Domnului, are de unde alege, pentru că pe piaţa slutelor n-a fost niciodată mare înghesuială.
Pînă nu demult, Eugen T. avea o gagică meseriaşă, care întrunea mai toate calităţile pe care trebuie să le aibă o femeie: era scundă, spătoasă şi cu un început de mustaţă, plus că ţinea la băutură aproape la fel de mult ca el. Şi, probabil, nimic n-ar fi tulburat această emoţionantă poveste de dragoste dintre Eugen T. şi respingătoarea lui jumătate, dacă pe lume n-ar fi existat o femeie şi mai urîtă, care să-şi bage coada. (more…)

În caz că aveţi între 6 şi 12 ani, aţi luat o pauză de la jocurile Wii şi aţi ajuns pe site-ul nostru în timp ce căutaţi un filmuleţ cu eleve porno pe net să vă relaxaţi, ne-am gîndit că n-ar fi rău să aflaţi cum se distrau copiii pe vremea noastră. Dacă nu vreţi să ajungeţi cînd o să fiţi mari corporatişti care-şi dau mailuri cu “funny stuff”, ca alde tac-tu, băgaţi la cap, secături mici! (more…)

Am o treabă undeva prin Lacul Tei, las ceva şi-am întins-o. Dat fiind că nu stau mai mult de trei minute, sui maşina pe o bucată de trotuar liberă şi dau să cobor. Un puşti la vreo 15 ani, slinos şi plin de coşuri, mă confundă cu vreun profesor de-al lui: “Ia-ţi, bă, maşina d-aci. Ce, e locul tău?”. In principiu, sunt un tip paşnic şi nu-mi place să mă bat (mai ales cu tipi mult mai bine făcuţi ca mine); de data asta, însă, sunt tentat să fac o excepţie (i-aş arde una peste bot, chiar cu riscul să-i sparg coşurile şi să mă stropesc). (more…)

Sorin Cârţu e un tip autodistructiv cu totul special – dacă nu s-ar învîrti prin fotbal, l-aş bănui de abuz de lecturi din Beckett, Leonid Andreev sau Baudelaire. Evident, nu e cazul, dar spleen-ul te poate lovi şi antrenînd echipe triste – pe banca Rocarului, Daciei Mioveni sau a Pandurilor n-ai cum să-ţi dezvolţi o personalitate solară. Aşa ajungi, de pildă, să pleci direct cu salvarea de la stadion, să dai cu capul în panourile de tablă de pe marginea terenului şi să crezi că propriii jucători plănuiesc să te ucidă (practic, nu există nici o altă explicaţie logică pentru faptul că jucătorii Pandurilor nu înscriu cîte 5 goluri pe meci).
(more…)

În parcul “Crîng”, mîndria municipiului Buzău, un tînăr tuns scurt, într-un tricou negru, fără mîneci, stă lăbărţat pe o bancă, sprijinindu-se în coate şi răşchirîndu-şi picioarele într-un strat de flori violete, din acelea care pot fi admirate în orice parc din frumoasa noastră patrie. Îl acompaniază o fată cu părul lins, de culoarea unui scaun din lemn de nuc ce necesită restaurare; nu pare a fi încă gagică-sa, însă atît atitudinea lui virilă, cît şi admiraţia cu care ea îl priveşte şi îi soarbe cuvintele de pe buze sugerează clar că e o chestiune de minute, cel mult ore, pînă cînd va deveni.
(more…)

În ciuda uşoarei aparenţe de vulgaritate, fluieratul după gagici e un lucru cît se poate de bun pentru că, printre altele, prezintă importante funcţii sociale. În primul rînd, are meritul să redea încrederea în sine femeilor care umblă pe stradă în fustiţe scurte, cu decoltee adînci şi alte asemenea ţinute care exprimă timiditate, nesiguranţă şi incapacitate de a relaţiona. De asemenea, nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că foarte multe soţii şi mame tînjesc după o vorbă afectuoasă din partea soţilor, iar un fluierat admirativ pe stradă sau chiar o remarcă muncitorească le face din nou să se simtă dorite.
(more…)

Monstrul din Braşov a fost strangulat de colegul său de celulă, după ce i-a povestit în amănunt cum le-a ucis pe cele două tinere (probabil, colegul era închis pentru parcare neregulamentară şi a înnebunit de oroare auzind oribila poveste). Personal, nu l-am simpatizat defel pe monstrul din Braşov, însă condiţia monstrului în România e o problemă care te pune pe gînduri. În secolul XXI, noi încă ne tratăm monştrii ca în Evul Mediu, îi hăituim inuman şi le refuzăm orice urmă de intimitate. Gîndiţi-vă numai ce s-ar fi ales de monstrul din Loch Ness dacă scoţienii ar fi avut şi ei OTV: s-ar fi ales praful de toată legenda, cu toţi vecinii lui perindîndu-se în studio şi dezvăluind inclusiv ce-a mîncat la prînz, (more…)

Era de 1 Mai la Vama Veche exact ca-n Bucuresti: stradute pe care nu puteai sa treci pentru ca in capatul lor erau parcate masini asa, ca si cum ar fi fost o fundatura, masini parcate pe doua randuri, masini cu rotile din fata pe nisip si cu alea din spate pe aleea pietonala, cate cinci, sase masini blocate de un smecher, masini in fata la Bibi, masini peste tot.
Noaptea, cand am ajuns la amicul la care stateam, am gasit o alta masina parcata in dreptul gardului. Pentru ca sunt bucurestean, primul impuls a fost sa-i ridic stergatoarele, sa stie anul viitor sa nu mai parcheze acolo.
Mai multe despre 1 Mai in Vama, aici

Îmi lăsasem maşina pe o alee dintre blocuri, lipită de gard, în rînd cu alte maşini. Pe la 11 seara, pică acasă şi proprietarul trotuarului, vede că i-am ocupat locul (îl cîştigase prin luptă, dezumflînd cauciucuri şi ridicînd cu vitejie ştergătoare) şi mă blochează parcînd în dreptul meu, recte în mijlocul aleii. Apoi pleacă acasă, că era şi proprietarul aleii.
Peste cîteva minute (eu eram călare pe geam, că muream de curiozitate), apare o maşină. (more…)

În caz că vă gîndiţi că vecinul dumneavoastră de la 3 care creşte găini pe balcon şi face grătar în spatele blocului e primul ţăran mutat la oraş, vă înşelaţi. În fapt, ţăranii au început să migreze masiv la oraş în a doua jumătate a secolului XIX, şi nu ca să-şi ia Dacie şi s-o tureze toată ziua în faţa blocului sau ca să dea găuri în perete cu bormaşina la 7 dimineaţa, ci de foame. Trebuie spus că, pe vremea aia, la oraş nu erau nici apartamentele confort 2 din Militari, nici OTV sau televiziunea Favorit, şi nici posturi de bodyguard nu prea se scoteau la concurs; în schimb, oraşul gemea de capitalişti veroşi, lipsiţi de cea mai mică urmă de omenie, (more…)