Nu-mi vine să cred că am ajuns să spun asta, dar rog oamenii de știință să nu mai caute, cel puțin pentru o perioadă, viață pe alte planete. Nu de alta dar au mari șanse să găsească și, în acest caz, ce fac sărmanii popi?
Am auzit azi un popă care se plângea de faptul că sunt din ce în ce mai puțini credincioși și e din ce în ce mai greu să fii om al bisericii în zilele astea. Nu am fost atent dacă sunt mai puțini credincioși în religia lui sau în general, dar faptul că sunt din ce în ce mai puțini e foarte grav. Au și popii ăștia rate la merțane, au rate la case, au copii cărora trebuie să le asigure o casă, o mașină, ceva conturi în bancă. Nu rămân pe drumuri dacă nu mai cotizează credincioșii?
Așa că, din suflet rog oamenii de știință să se liniștească un pic. Și așa lumea se deșteaptă pe zi ce trece, măcar cât mai sunt cățiva proști care pun botul la vrăjeala cu zeitățile și cotizează să o lase mai moale cu găsitul vieții pe alte planete.

De ce să nu facă și ei un (more…)

Căutam un loc de parcare pe lîngă blocul soră-mii cînd mă sună un amic din Cluj, suporter al CFR-ului: “Mă, am zis că te sun la 1-0 pentru voi”. “Ce, a început?”. “Da, mă, aţi dat gol în minutul 1”. Găsesc imediat un loc de parcare (altfel, vă jur, lăsam maşina în mijlocul drumului) şi mă năpustesc pe scări. Năvălesc înăuntru şi o găsesc pe sor-mea dîndu-se cu capul de tavan şi zbierînd: “Goool! Goool! Gol, gol, gol!”. “Ştiu”, zic, “Costea, în minutul 1”. “Nu, boule, e 2-0!”, urlă sor-mea, şi continuă să sară ca o minge bine umflată. Apuc să văd reluarea, mă prăbuşesc în genunchi şi guiţ: “Dorele, pupa-ţi-aş tălpile tale, imperialule!”.

CFR-ul se suie pe noi şi bag ţigară după ţigară. În minutul 30, Wobay ratează din 10 metri: prin cameră zboară sticle de bere, telefoane mobile, telecomanda şi soră-mea. O întreb pe sor-mea unde a stat la primele două goluri ale Craiovei şi-i ordon să se aşeze exact acolo. Cu lucruri din astea nu se glumeşte.
Minutul 43: Alcantara de la Cluj dă cu capul dintre Dorel şi Găman şi face 2-1. Un potop de Dumnezei şi mame se revarsă pe geam. Sînt în patru labe în faţa televizorului şi urlu la Dorel: (more…)

Eu cred că tot ar mai încăpea puţin Mutu pe ici, pe colo.
De pildă, ar fi mişto să se dea Mutu şi în cinematografe. Adică să-ţi iei gagica de mînă şi s-o scoţi la Multiplex, la un “Mutu la mare şi la munte”, “Mutu în alertă”, “Mutu la plimbare”, “Mutu şi fraţii săi”, “Mutu în Ţara Minunilor”. Sau aşa, mai pentru intelectuali, la un “Citizen Mutu”, “Cîteva zile din viaţa lui Mutu” sau “Adi and Clyde”. Altfel ar pica şi sămînţa, altfel ar consimţi şi fata cînd ai bulăni-o discret în sală. Ar merge lumea mai cu drag la cinema.

Şi să se dea şi pe alte posturi de televiziune, să vadă toată lumea, zic. Discovery ce are, nu e bun? Aş vrea să văd (more…)

La intrare în țară, la Nădlac, un austriac mă întreabă nevinovat:
- Câți kilometri mai sunt pănâ la autostradă?
- Depinde… Dacă vreți să mergeți la București mai sunt vreo 600, dacă vreți să mergeți până la Constanța, mai sunt vreo 650.
- Așa de mare e România?
- Nu, atât de puține autostrăzi avem…

În Arad, la o benzinărie, un țigan încerca din răsputeri să mă (more…)

Într-o zi, mă roagă amicul Radu Pircă să merg cu el după nişte materiale de construcţii; avea nevoie de vreo zece cărămizi şi de un săculeţ de nisip, să zidească ceva la baie. După ce am deplîns faptul că doi oameni cinstiţi nu mai au de unde fura zece cărămizi în ţara asta, am pierdut o jumătate de zi prin oraş, întrucît nimeni nu vrea să-ţi vîndă doar zece cărămizi (de fapt, oricum n-ai ce face cu ele, amicul Pircă fiind deja refuzat de doi meşteri pe motiv că ei nu se apucă de o lucrare aşa mică; se pare că majoritatea meşterilor nu se bagă la lucrări mai mici decît Palatul Versailles sau Piramida lui Keops).

În disperare de cauză, amicul a întrebat prin vecini dacă nu ştie cineva de unde ar putea (more…)

În timp ce mă pregăteam să-i dau drumul la Daily Cotcodac (nu, mă, nu acu’ un an; acu’ zic), târam frunzele de la morcov după mine, că termin site-ul și nu-mi dă nici unul texte. Mă și gândeam că o să scriu singur, de nebun, c-o să bag ca la fabrica de conserve, în fine, c-o să muncesc (ceea ce știți foarte bine că mi se pare degradant și, oricum, mult sub demnitatea mea).

Încep cu cel mai nesigur dintre ei, cu Petreanu. Ăsta e ca femeile, și-ar vrea și n-ar vrea. Tre’ să-l plimbi, să-l scoți la suc, să discuți cu el, dacă nu l-aș ști bine, aș jura că e din ăia. După aia, Vivi Floricică (nu râdeți, că așa o cheamă). În toată viața ei, scrisese vreo zece texte. Zic: “Să vezi ce texte îmi dă Floricică, sparg traficul la categoria 7-10 ani, îi termin pe ăia de la Arici Pogonici”. Cu VisUrât aveam emoții și mai mari. O să mă înjure lumea din cauza lui, ăsta le răspunde, că are gura spartă, să vezi posturi cu “să moară dușmanii lu’ Daily Cotcodac”. Speranțele mele stăteau în Groparu și Călărașu, gemenii succesului, talentații.

Dau drumul la site, și ce credeți? Groparu, talentat cum îl știți, încă face (more…)

Ninsese aproape două săptămîni fără încetare şi, cînd stătuse, se pusese un ger cumplit (pentru cititorii mai tineri: era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, că-şi permitea toată lumea zăpadă, nu ca acum, numa’ bogaţii). Multe drumuri erau blocate sub nămeţi şi autobuzul care trebuia să mă ducă în satul bunică-mii ne-a lăsat la şosea; de-acolo, cam doi kilometri, eram pe cont propriu.

Vîntul bătea cu putere din faţă, bombardîndu-mă cu bucăţi de gheaţă prin fanta îngustă dintre fular şi căciulă. Zăpada îmi venea pînă la brîu şi, o vreme, am încercat să mă ţin pe urmele celor care mergeau înaintea mea, ca să-mi fie mai uşor. M-am trezit croindu-mi pîrtie cu mîinile şi împingînd zăpada cu genunchiul – şirul se destrămase fără să bage cineva de seamă şi oamenii se răspîndiseră în cîmp, mergînd aproximativ în linie, ca la seceriş. După un timp, am pierdut complet contactul cu ceilalţi. Zăpada mă orbise, viscolul mă prinsese în malaxorul lui şi mă arunca încolo şi-ncoace ca pe un pantof uitat afară. Nu ştiu cît am mers aşa pînă cînd m-am împiedicat de o mogîldeaţă ghemuită în zăpadă. Mi-a trebuit ceva timp să-mi dau seama că era o fată – nu cred că avea mai mult de 12-13 ani. Am ridicat-o cumva, probabil i-am spus şi cîteva cuvinte de îmbărbătare şi am continuat să mergem spre sat. Restul drumului nu mi-l mai amintesc; următoarea imagine e din mijlocul satului: era foarte multă (more…)

În principiu astronomia o consider o știință în care românii ar excela. Am văzut zilele acestea foarte multe documentare despre Univers și, în niciunul dintre ele nu am auzit ceva de genul “Da, așa este”. Toate erau cu poate, posibil, probabil, iar la datul cu părerea românii sunt în top (după cum se vede și în acest articol).

Apărea în film câte un savant și începea cu formule, scanări din satelit și nu mai știu ce, pentru ca, la sfârșit, să vină cu o frază de genul: “Noi credem că galaxia aia de la 13 miliarde de ani lumină s-a transformat într-un quasar acu’ 10 milioane de ani. Credem asta pentru că explozia unei galaxii a fost atât de puternică încât se putea vedea cu binoclul de pe pământ.”

Bun, nu zic nu, e posibil. Dar dacă (more…)

Am un vecin, Mițu îi zicem noi, care are destul de mult timp liber. Și în timpul lui ăsta liber stă și se uită la televizor. Omul e de treabă, muncitor, te ajută când ai nevoie de ceva, dar nu prea-l duce capul la multe chestii. Când se uită el la televizor, înțelege doar ce vrea sau crede tot ce-i spun ăia. Dacă pe Antena 3 spun unii că Băsescu e rău, atunci e rău. Daca schimbă pe Realitatea și spun alții ca Băsescu e bun, atunci e bun. În principiu rămâne cu ideea pe care a spus-o ultimul, înainte ca el să închidă televizorul. Pe lângă aceasta, dacă vede vreun documentar apocaliptic, imediat se panichează. Așa că, într-o seară, m-am pomenit cu el la ușă. Venise să mai stea puțin de vorbă pentru că se plictisea acasă.

“Bă, o să murim cu toții!”, îmi spune foarte cătrănit. (more…)

Ieri, am fost tarat afara din casa pentru a ajuta hypermaketul Real sa iasa din criza, adica sa le dau niste bani pentru niste produse pe care puteam sa le cumpar si de la magazinele din fata blocului.
Am incercat din rasputeri sa-mi folosesc puterea de convingere si sa nu ma las momit in hypermarket, dar a trebuit sa raspund la intrebarea “Hai! Vii odata?!” cu un simplu si umil “No… Daca-i musai…”
Ajunsi acolo, mi-am dat seama ca nu posed asupra mea nici o moneda sau fisa cu care sa pot lua cosul de cumparaturi.
“N-am moneda, hai acasa!”

N-a tinut nici aceasta incercare patetica pentru ca a mea nevasta are poseta plina cu fise, monede si orice alt dispozitiv care o poate ajuta sa intre intr-un magazin.
Inauntru, am inceput sa ne (more…)

Tampoanele si prezervativele sunt articolele care ar trebui vandute pe internet si livrate in cutii maro pe care sa nu scrie nimic. Asta e parerea mea. Pentru ca, de fiecare data cand te duci sa cumperi tampoane sau prezervative, farmacista si restul femeilor de la coada te privesc altfel. O femeie care cumpara tampoane nu iese in evidenta. E normal sa cumpere pentru ca-i trebuie. Daca va cumpara prezervative va fi privita cu admiratie de celelalte membre ale sexului feminin. “Uite draga, isi satisface nevoile sexuale dar se si protejeaza!”. Daca tu, ca barbat, te duci sa cumperi prezervative, se uita toate babele scarbite la tine (normal, ma, femeile cumpara prezervative numai cand iubesc – n. Julius), aruncand flacari pe ochi si mormaind “Porcul! Sigur a prostit vreo inocenta si vrea sa i-o traga!”.

Dar, tinand cont ca atunci cand ai pe cineva la pat putin te intereseaza ce zic babele la menopauza, sa trecem la adevarata problema.
Sa zicem ca da necazul peste tine. Nu, nu ca te-ai casatorit ci ca ti s-a imbolnavit nevasta si nu poate iesi din casa. Si, pentru ca un necaz nu vine niciodata singur, mai e si in blestemata aia de perioada a lunii.
“Iubi, nu cobori sa-mi iei un algocalmin?”, (more…)

Nu-mi mai descoperisem de mult o boală nouă şi asta mă deprima peste măsură. Nu vreau să mor din senin, sănătos tun – aş vrea să ştiu de ce sufăr, de la ce o să mi se tragă, să pot să mă plîng în voie, ca Nero: “Ce artist piere odată cu mine!”.
Aşa că, prin metode specifice, cunoscute doar de bărbaţi, mi-am descoperit o alergie. Bineînţeles că nu-mi apar nici un fel de pete pe piele, nu mi se umflă botul, nu-mi curge nasul şi, în general, nu am nici unul dintre simptomele prezentate în tratatele de medicină. Şi totuşi, vigilenţa mea nu poate fi adormită de doctorii vicleni, pentru că eu ştiu sigur că am o alergie. Aşa, cam o dată la două luni, mă mănîncă pielea seara, cînd mă bag în pat.

După ce am stabilit că am o alergie, mi-am dedicat întreg timpul (more…)

Eu fug cu toporul după cocoş, tataie cu parul după mine.
- Mă, lasă cocoşul!, ţipă tataie, fluturînd parul deasupra capului.
Eu:
- Îl omor!
Cocoşul o zbugheşte pe după fîntînă, eu sar peste nişte tufe de mărar şi-i tai calea, să nu intre sub lemne. Ticălosul de cocoş îşi schimbă fulgerător direcţia şi încearcă să ajungă în vie. Dacă ajunge în vie, nu-l mai prind. Alerg spre vie cît mă ţin picioarele, cocoşul simte că nu sînt în spatele lui şi virează la stînga.

- Lasă cocoşul!, urlă (more…)

Soferii afla, din manualul de legislatie, ca sunt mai multe momente cand trebuie sa dea prioritate. Trebuie sa cedeze trecerea atunci cand vad un semn care spune asta sau, cand nu exista nici un semn, se merge pe regula prioritatii de dreapta. Ei bine, pe langa acestea, mai exista si prioritatea de TIR. Tiristul, in general, e genul de om care se grabeste. El trebuie sa ajunga la destinatie sau in vreo parcare pentru a termina de citit Coelho, Kant sau un Vintila Corbul si nu are timp sa stea dupa toti mocaitii cu masini mici.

Asa ca, in momentul in care TIR-ul iese din parcare intervine regula prioritatii de TIR. Adica toata coloana de masini se opreste si lasa TIR-ul sa iasa din parcare. La fel se intampla si cand un TIR intra in depasire. Este bine stiut ca tiristul e deasupra tuturor (si la figurat si la propriu, datorita inaltimii masinii) si e “sefu’ la toti” asa ca nu-l intereseaza faptul ca e posibil ca o alta masina sa vina pe contrasens. Acea masina poate iesi in decor ca sa-l lase sa treaca, nu de alta, dar tiristul e foarte grabit si nu sta dupa toate camioanele care abia se taraie cu 70 km/h.

Situatia se complica si mai mult atunci cand (more…)

13 martie
1781 Astronomul englez William Herschel descoperă o planetă îndepărtată pe care o botează “Georgium Sidus”, după numele regelui George III. Ulterior, nişte pupincurişti greţoşi îi schimbă numele în Uranus.

14 martie
1879 Se naşte fizicianul Albert Einstein. A descoperit teoria relativităţii restrînse şi teoria relativităţii generalizate şi a avut contribuţii importante în formularea teoriei capilarităţii, explicarea mişcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziţiei atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic şi alte asemenea lucruri care îi preocupă în general pe bărbaţi, numa’ să nu meargă acasă şi să stea cu nevestele.

15 martie
44 î. Hr Cezar este (more…)