Paduri cutreieram, griji nu aveam, in schimb aveam o mare problema cu rabdarea. Niciodata nu am fost genul de om rabdator. Cand am vrut ceva am facut tot posibilul (uneori chiar si imposibilul) sa am acel ceva. Si acum, daca e sa-mi doresc ceva, numarul orelor dormite pe noapte scade pe masura ce se apropie data limita. Cand eram copil, in preajma sarbatorilor sau a zilei de nastere, eram teroare pentru parinti. Ma zvarcoleam in pat si nu puteam sa dorm stiind ca a doua zi primesc cadouri. Asta in cazul in care nu le gaseam deja…
(more…)

De mult vroiam să scriu un serial despre armată dar, ținând cont că n-am făcut armata, ar fi fost penibil să înventez niște întâmplări sau să-mi asum întâmplările altora. Așa că am descoperit metoda ideală prin care să scriu despre armată fără să inventez sau sa-mi asum nimic. Voi scrie despre întâmplările cu vajnicii soldați ai țării care le înfloresc de nu se mai poate atunci sunt lăsați la vatră.

După cum știti, orice soldat întors acasă a fost, fără doar și poate, cel mai tare și mai deștept castravete de pe o rază de 200 de kilometri. De spălat bude și de făcut bocancii la veterani se ocupau doar proștii, lui îi aducea seara colonelul (în persoană!) un grătar de mistreț asezonat cu cartofi prăjiți și cu salată de andive, bașca o baterie de vin bun. Instrucție făceau doar imbecilii, el se trezea la ora 12 dacă avea chef și, după ce trăgea o fugă la crâșma de lângă unitate să se dreagă după cheful din oraș făcut cu o seară înainte, apărea sictirit în unitate și punea căpitanii la raport. În fine, cred că știți despre ce soldat vorbesc pentru că toți cunoașteți câte unul dintre ei, dacă nu cumva îi știti pe toti.
Despre ei va fi acest serial care va începe și se va termina cu el, soldatul minune Gigel. Va fi un nume generic pentru că nu vreau să se supere vreun zidar, vopsitor, sudor sau mai știu eu ce alt intelectual care a rupt stilul în armată, că-l dau de gol și-l fac de rahat.
(more…)

Weekend-ul acesta, la partida de airsoft de duminică (mai multe poze aici), a venit un tip despre care se spunea că a fost în Legiunea Străină și, pentru asta, i se spunea “Legionarul”. Că o fi fost sau nu asta nu are importanță. Ce are importanță totuși este că mi-a adus aminte de un alt “legionar” și, ținând cont că-i destul de comică povestea, mi-am zis că trebuie să v-o povestesc și vouă.

Acum vreo 12-13 ani a dispărut un tip din cartier. Unde a plecat nu știa nimeni, important e că a plecat și că n-a mai auzit nimeni de el. Nu era buricul pământului dar nici ultimul fraier, dar erau mai mulți oameni care-și permiteau să facă mișto de el decât oameni care nu-și permiteau. Ei bine, după vreo 5-6 ani a revenit în cartier. (more…)

Salma stătea încremenită pe scaunul înalt de bar, eu, lângă ea simțeam mirosul de ulei al țevii de la pușcă, care se afla la mai puțin de un centimetru de fața mea.
- Staţi pe loc, s-a auzit o voce.
În pragul uşii, poliţistul cu Claudia. Pistolul omului în uniformă era îndreptat spre barman.
- Lasă puşca jos!
- Numai dacă îmi primesc banii, a replicat barmanul.
- Îţi dăm noi banii, stai calm, am auzit-o pe Claudia. (more…)

In scurta vacanta din Austria (despre care veti mai auzi), la bere cu Lucian, ne`am apucat de depanat amintiri. Unele le va povesti el (alea care`i apartin), altele le voi povesti eu.
Asa ca, in cadrul serialului Amintiri, veti citi in continuare un nou episod in care veti afla cum va baga in rahat copiii mici. Pentru ca spun adevarul si pentru ca nu realizeaza cat de mult te pot afecta…

Intamplarea povestita in continuare avea loc acum vreo 15-16 ani, intr`o vacanta de vara la mare. Copilul care m`a bagat in cacat era chiar frate`miu care, fiind cu 10 ani mai mic decat mine, nu si`a dat seama ce zice…
In fine, sa incepem cu povestirea.
(more…)

Indiferent de condiții, bărbatul este tot bărbat, așa că, imediat cum am apucat am tras-o deoparte pe Claudia şi i-am spus:
- Sper că după ce adoarme Salma vei veni la mine în pat!
- Să vedem, mi-a răspuns şăgalnic.
Le-am lăsat pe fete să facă duş şi am coborât la barul micuţ al hotelului. Barul era populat în special de localnici. Mesele de patru persoane aveau pe ele o muşama maro, câte un bec vopsit cu vopsea roşie dădea o lumină slabă deasupra fiecărei mese, fumul de trabucuri era sufocant şi cele două uşi, de la intrare şi cea de serviciu, deşi deschise, abia dacă produceau o pală de vânt. (more…)

Cutreieram si paduri, ma urcam in copaci, jucam ascunsa, ma juleam sau imi spargeam capul, da` si cat m`am bucurat de micile chestii din viata…

Tanar fiind am avut multe probleme (sa le zic asa) cu parintii, ca orice copil de altfel. Ma simteam persecutat atunci cand imi luam bataie pentru ca am spart un geam pentru ca pe Costel nu`l batea ta`su daca spargea un geam (de fapt il rupea in doua, da` Costel ne spunea la toti ca nu i`a facut nimic ta`su` si sta in picioare nu pentru ca`l doare curu` ci pentru ca s`a plictisit de stat jos), cand ma incuiau in casa pentru ca`i sparsesem capu` lu` nu mai stiu care, cand dispaream din fata blocului si uitam sa mai vin acasa… Sper sa n`apara vreun psiholog acu` sa`mi spuna ca d`aia am ajuns cum am ajuns si ca ma poate ajuta ca`i dau spam fara nici o retinere.
In fine.
Dar totusi, din cand in cand, eram “silit” de parinti sa fac chestiile pentru care, facute fara voia lor, as fi fost aspru pedepsit. Si acele lucruri marunte imi umpleau inima de fericire.
(more…)

Era dimineaţă demult când am reușit să mă trezesc. Eram legat de mâni şi de picioare, spatele mă durea îngrozitor de la puntea de lemn pe care zăcusem, capul simţeam că îmi explodează. Nu ştiu ce băgaseră ăia în rom, dar mahmureala – pe care o cunoşteam, cum altfel?, foarte bine – era o stare plăcută în comparaţie la cum mă simţeam eu.
Am privit în jur. Pescarii, binefăcătorii noştri, erau ocupaţi unul cu navigatul şi celălalt cu admiratul Claudiei şi Salmei. Amândouă erau legate, spate în spate, cu o frânghie grosolană. Bărbosul se uita cum frânghia strânsă pe bustul celor două femei (more…)

Din portofelul meu lipsea o sumă importantă, ceva de ordinul a peste 1000 de dolari. Am avut tendința să mă revolt, dar știam că va fi în zadar. Aveam nevoie de Pedro, cea mai mare nevoie!
- Pedro, cum procedăm?
- O să vorbesc în jumătate de oră cu doi prieteni, pescari, care pleacă în zori cu barca lor la pescuit. Contra unei sume decente vă pot duce până în Cuba. Aveţi paşapoarte, aveţi bani, acolo cu banii puteţi obţine orice. Chiar şi o identitate falsă!
- Pedro, nu mai am prea mulţi bani lichizi. Haide să mergem la un bancomat să scot bani, că voi avea nevoie de mulţi!
- Mergem, dar nu ştiu exact unde. Poate la aeroport, că alt bancomat ar mai fi în resortul nostru, dar nu puteţi intra! Sau, pot eu să mă duc să scot. Îmi spui PIN-ul şi cât să scot şi vin rapid înapoi! (more…)

Am dat cu putere ușa de sticlă de perete, care din izbitură s-a spart în mii de bucăţi. Vizibil surprins, bărbatul s-a oprit pentru o clipă privindu-mă nedumerit.

- Las-o în pace, perversul dracului, am strigat într-o franceză aproximativă.

Apoi am mai văzut cum ridică mâna în care avea acel ciudat obiect negru şi am simţit o lovitură puternică în figură. Am căzut peste măsuţa de sticlă cu picioare de marmură, pe care am strivit-o sub greutatea corpului meu. Am privit spre omul care se aplecase asupra mea pregătit să mai lovească o dată. Cum mâna dreaptă am pipăit şi am apucat unul dintre picioarele măsuţei. Am izbit cu toată puterea şi am simţit cum un lichid cald îmi umple faţa. În secunda următoare monstrul în chiloţi s-a prăbuşit peste mine fără suflare. Eram plin de sânge.

Barmanul, în tot acest timp o dezlegase pe Claudia, care era şi ea plină de sânge. De fapt toată camera se umpluse de sângele care încă ţâşnea din capul bărbatului. (more…)

Micuţa ducesă purta numele de Claudia. Asta am aflat-o înainte ca ea să îşi lepede, rapid, slipul care oricum nu mai avea cum să rămână mult timp pe trupul de fecioară. Fecioară pe dracu! Când s-a dezlănuţuit părea să aibă, în ciuda vârstei, e experienţă îndelungată! A făcut, spre ruşinea mea, tot ce a vrut din mine! Nu cerea nimic, nu se pisicea, nu încerca măcar să schiţeze ce şi-ar dori. Totul venea de la sine, eram total sub vraja ei, în puterea ei! Dumnezeule! Avea doar 21 de ani! (more…)

Serialul “Prison Break” este o treba romaneasca pentru ca a inceput foarte bine si se termina foarte prost. Ar fi fost bestial daca producatorii (ca si romanii de altfel) nu s`ar fi lacomit. A fost conceput ca o miniserie de 24 de episoade sau un serial cu un singur sezon, cum vreti sa`i spuneti.
Succesul pe care l`a avut a determinat realizatorii sa`l lungeasca, ceea ce au si facut. Asa ca l`au lungit pana n`au mai putut. L`au complicat atat de mult incat si`a pierdut multi fani, ceea ce a determinat oprirea lui. Pe 16 aprilie vor incepe ultimele episoade din acest serial, sezonul 4 fiind ultimul in care`i veti vedea pe Scofield si Burrows.
Pana atunci vreau sa`mi expun niste puncte de vedere referitoare la acest serial.
(more…)

Şezlongul era foarte comod. Era întins între marea de un albastru ireal şi piscina cu apă pură precum apa plată din sticlele de la super market. Savuram un cocktail cu fructe, rom, multă gheaţă şi curacao, ciudăţenia aia albastră care le fură mintea tuturor celor care ajung în Republica Dominicană.
Pentru luna ianuarie, pot spune că faţă de viscolele şi cancerul de frig de care aveau parte cei rămaşi acasă, eu mă bucuram de un timp superb! Temperatura nu depăşise, de două zile de când mă aflam (more…)

Cu o întârziere care poate fi explicată, dar nu are rost, public astăzi epilogul serialului “Nu vreau să fiu Dumnezeu!”  A fost şi un concurs pe tema acestui serial, concurs care şi-a desemnat câştigătorii. De mâine vor începe două noi seriale. Unul pe acest site, iar altul aici. Până atunci, enjoy… (more…)

… câştigătorul concursului “Nu vreau să fiu Dumnezeu!” a fost desemnat. Nu este unul, sunt doi şi au căştigat acelaşi premiu, pentru a nu exista discuţii. Detalii aici. Urmează:
- până la sfârşitul săptămânii Epilogul
- până pe 15 ianuarie, debutul a două noi seriale, unul pe visurat şi altul pe lucianstanciu
- din 15 ianuarie un super concurs, cu durata de 9 luni, cu premii lunare de 75 de euro cash şi un mare premiu, în valoare de peste 1000 de euro, pe lucianstanciu.ro