Sos de ciuperci cu cognac și piper verde

Chiar dacă e al doilea articol după celebrul “Hello, world”, acest blog nu va fi culinar. Rețetele pe care le voi pune pe blog sunt chestii pe care le-am experimentat eu și pe care vreau să le țin minte, nu să mă trezesc cu Denisa pe cap că trebuie să-i fac șnițele cu fistic așa cum i-am făcut acum ‘șpe ani și habar n-am cum le-am făcut pentru că nu mi-am notat rețeta, prin urmare nu mai știu ce-am pus. În fine.

Revenind la sosul ăsta. L-am făcut acum două zile și a ieșit o nebunie. La propriu am dat deoparte carnea din farfurie ca să mănânc sosul ăla, atât de bun a fost.

Am început cu o treime de pachet de unt bun, peste 80% grăsime, topit într-o cratiță. Ca să nu se ardă untul am pus și niște ulei de măsline de calitate (din ăla de-l pui pe salată sau îl mănânci pe pâine, nu din ăla de turte de-l cumperi la reducere la Kaufland).

Când s-a încins treaba am aruncat în cratiță vreo trei-patru fire de ceapă verde tăiată în bucăți relativ mari. Nu are rost să vă chinuiți să o tăiați fin, faceți sos, nu tocăniță. După ce s-a călit cât de cât, am pus în cratiță aproape 450 de grame de ciuperci Champignon brune tăiate felii. Am avut o caserolă de 500 de grame, am păstrat vreo trei ciuperci pentru textură.

Lăsați pe foc până ciupercile-și lasă toată apa și încep să se rumenească. Puneți o lingură de făină și rumeniți-o repede cu ciupercile alea. Câteva secunde, nu mai mult, cât să se lipească de feliile de ciuperci și să nu vă treziți cu cocoloașe.

Apoi turnați 200ml de smântână dulce de gătit de 30% grăsime (da, e cu grăsime sosul ăsta, nu e pentru dietă dacă nu v-ați prins până acum). Amestecați bine și aruncați în ce-i în cratiță și vreo două frunze micuțe de dafin. Când s-a încins smântâna, turnați vreo 200ml de bază de vită. Poate chiar 300 de mililitri. Aici deja începe schepsisul.

Baza aia de vită e bine s-o aveți la congelator. E bine pentru că e făcută de voi. Dacă n-aveți, puteți pune un cub de bază de vită. E cam cu chimicale, nu iese chiar același gust, dar… Dacă nici cub din ăla n-aveți, puneți supă de pui. Sau cub de pui. Cu apă nu iese, vă zic sigur.

Bun, a intervenit și baza de vită în ecuație. Se aduce la fierbere și, când încep bulbucii, se bagă blenderul de mână. Și se face toată treaba sos. Dacă e prea gros, se mai pune lichid (bază de vită sau de pui). Dacă e prea subțire nu e stress, lăsați la fiert până la consistența dorită.

Să zicem că a fiert destul, consistența e relativ subțire (nu lăsați să fie prea gros sosul, trebuie să mai fiarbă puțin din acest moment și se va îngroșa oricum), acum vine partea cu alcoolul.

Când discutăm de alcool în mâncare treaba e simplă: nu pune ce n-ai bea tu. Indiferent că vorbim de vin, brandy, cognac sau cine mai știe ce, dacă tu nu l-ai bea, nu-l pune în mâncare. Dacă ai o rețetă cu vin, nu pune vin de 10 lei bidonul de 5 litri. Dacă ai o rețetă cu cognac, nu pune Unirea sau Drobeta pentru că e ieftin. Ieftin pui, ieftin iese.

Eu am pus cam 50-70ml de Metaxa în sosul ăsta, după care am completat cu o mână de piper verde întreg. Am lăsat să fiarbă până la consistența pe care mi-am dorit-o (cam 2-3 minute, să se amestece și aromele), am potrivit gustul cu sare și asta a fost tot.

Ciupercile pe care le-am oprit la început le-am tras la tigaie fără ulei, fără nimic, pur și simplu le-am făcut felii, le-am aruncat în tigaie și le-am zăpăcit până au lăsat apa și s-au rumenit. Au fost mai mult de decor și pentru ceva textură.

Repet, am lăsat carnea și am mâncat sosul, atât de bun a fost.

Spor!

3 thoughts on “Sos de ciuperci cu cognac și piper verde

  • February 21, 2019 at 5:01 am
    Permalink

    Confirm că acest sos nu este pentru dietă. L-am gustat (luat cu vârful degetului), e puțin spus că a fost bun. Sebi a mâncat sos cu carne, nu invers.

    Reply
  • February 21, 2019 at 5:54 am
    Permalink

    Mă bucur că ai repus blogul pe picioare, pe fb se pierdeau în negură.

    Reply
  • February 21, 2019 at 8:07 pm
    Permalink

    Dacă vrea cineva bază de vită, se duce pur și simplu la măcelărie, ia oase de vițel sau vită, roagă măcelarul să i le taie și le fierbe cam doo ore.
    Ia zeama respectivă și o pune în congelator în caserole la înghețat.
    Dacă vrea bază de pui se duce la țară, ia doo găini/pui grași, fierbe cam la fel, dă ce a rămas la căței și urmează procedeul de mai sus.
    Nu mai atingeți Kkt-urile alea de cuburi sau baze din magazin.
    Dacă vreți totuși strict chimicale, cumpărați-vă niște monoglutamat cu sare (silitră) și puneți o linguriță în mâncare, ieși mult mai eftin și e același kkt

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *