De ce Pedală

Începând cu 3 martie, familia noastră s-a mărit. În ea a intrat un momentan foarte mic husky (am văzut pisici mai mari decât el) care a fost primit cu toate brațele deschise. Viața de câine pe care o va duce va fi mult mai bună decât cea pe care o trăiesc unii oameni în unele părți ale globului, asta e sigur.

Pe Pedală l-am găsit la Strehaia. De fapt l-am găsit pe OLX, că acolo l-am căutat. Și l-am căutat mult… L-am găsit într-o țigănie de nedescris. Pe o stradă neasfaltată, uliță de țară, printre palate țigănești cu turnulețe, era o casă modestă cu niște români foarte faini.

Acolo l-am găsit pe el, Pedală. Mic, gras, cu o privire malefică dar cu un suflet extraordinar. A fost dragoste la prima vedere, fără discuție.

Fiind din Strehaia, numele logic ar fi fost Leo dar ne-am dat seama că e husky, nu gipsy. Așa că i-am zis Viktor. Știu n-are legătură cu Pedală, dar ajungem și acolo.

Prima seară și prima noapte a fost horror și pentru Viktor, și pentru noi. În primul rând, după vreo 5-6 ore cu mașina în care n-a vomitat, n-a mâncat, nu s-a pișat (decât puțin afară, într-o parcare, civilizat ca toți românii) și nu s-a câcat a ajuns într-o casă nouă.

Și s-a pișat în ea din plin. Probabil de vreo 12 ori, nu mai știu sigur. Și s-a și câcat de vreo patru-cinci ori. Nu în același loc. Apoi a bocit toată noaptea. De fapt a bocit doar cât a fost lăsat singur, că după ce l-am luat cu noi în pat a adormit în două secunde și n-a mai făcut scandal.

A doua zi s-a pișat doar pe preșul absorbant de unică folosință (în mare parte, a mai dat puțin și pe lângă, că n-are țintă acum cât e mic) ceea ce m-a făcut să-l declar cel mai deștept câine din lume. Și și-a ales și locul în care se cacă, doar acolo prestează. E interesant că nu se cacă unde se pișă, dar suntem mulțumiți că are zonele delimitate clar, preșurile de unică folosință nu ne prisosesc.

Am crescut mulți câini și știam că primele trei zile sunt alea cu boceala, că-și aduc aminte de familie. Viktor i-a cam uitat de ieri. A cam plâns el aseară, l-am luat cu noi în pat, a dormit ca lemnul, s-a trezit, ne-a trezit și pe noi, ne-am prins că s-ar pișa, l-am dus la pișat, s-a pișat, a fugit repede de s-a și câcat un pic, apoi s-a reîntors cu noi în pat și a dormit lemn până dimineață.

Următoarea zi n-a mai fost atât de complicată pentru Viktor, a trecut cu foarte puține bocete atunci când rămânea singur pe hol. Mai o jucărie, mai un biscuite, mai ceva de ros, treaba era bună. Până când a venit Denisa cu un pătuț care, cel mai probabil, îl va încăpea vreo două-trei săptămâni. Că la cât de repede crește…

Acum are pătuțul lui. Se pișă când vrea, nu mai trebuie să-l dea cineva jos din pat și să-l ducă pe hol. Doarme, visează, e înconjurat de jucării. Și nu mai bocește.

Dar să revenim la de ce Pedală. Pedală este numele de scenă. Porecla, să-i zicem. Cum mi se zicea mie VisUrât când numele îmi este Sebastian, așa și Viktor e Pedală. Pe net. Pe pagina de Facebook numită Pedală, file de poveste puteți vedea cum crește un husky. Am făcut-o pentru că deja are atât de multe poze încât am fi inundat profilele personale cu el. Va apărea curând și contul de Instagram, poate și un blog curând, va fi câte ceva pentru fiecare. 😀

De ce, totuși, Pedală? Pentru că trebuia să fie Bujie dar Denisa și-a exprimat dreptul de veto. Frână suna urât, la fel și Țeavă sau Popic, iar 42 ar fi necesitat mult prea multe explicații.

Așa că e Pedală. THE husky.

8 thoughts on “De ce Pedală

Leave a Reply to Sebastian Bârgău Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *