Povestea urechii problemă

Pentru cei care n-au trăit în dictatura comunistă voi scrie acest articol, să știe ce-i așteaptă dacă ne vom întoarce la o altă dictatură. E o legendă, sursele sunt multiple, variantele sunt multipe așa cum îi stă bine unei legende.

Acum veți afla povestea urechii problemă, poveste pe care am auzit-o azi în timp ce vizitam Expoziția permanentă “Pașii României prin socialism și democrație” din Hunedoara.

Expresia “a fi într-o ureche” își are originile (așa spune legenda) pe la 1875 în Franța când bețivii periculoși și violenți primeau ca pedeapsă confiscarea averii și li se tăia și o ureche, să fie recunoscuți. A fi într-o ureche acum semnifică nebunia, țicneala, nu e un lucru tocmai plăcut.

Timpul trece, vorba se prinde și la noi și ajungem pe vremea comuniștilor. Gheorghe Gheorghiu Dej a fost primul comunist “într-o ureche”. I se zicea așa pentru că portretul său care trona peste tot era cu o singură ureche.

Ca miștouri ascunse, când se discutau chestii și unul spunea ceva prostii, interlocutorul îi spunea:
– Ce-ai, măi, ești într-o ureche? și arăta subtil către tabloul cu tătucul.

Se spune că Gheorghe Gheorghiu Dej ar fi auzit astea, prin urmare a dat ordin să i se schimbe poza cu una în care să aibă două urechi. Așa a apărut portretul său cu două urechi.

Timpul a trecut, Dej a murit din cauze încă necunoscute (se spune c-ar fi fost otrăvit, iradiat, te miri ce altceva) și la putere a ajuns cunoscutul cizmar Nicolae Ceaușescu. Acesta, la rândul lui, și-a tras și el portret care să fie prezent peste tot. Și l-a făcut tot într-o ureche.

A trecut timpul și glumele au continuat și pe portretul noului cel mai iubit fiu al poporului. Și au ajuns la urechile (ambele) lui Ceaușescu. Bineînțeles, ca un cizmar incult ce era, nu i-a convenit, așa că a dat ordin să i se schimbe portretul cu unul cu două urechi. Legenda spune că peste noapte au fost schimbate toate portretele cu o mobilizare extraordinară de oameni.

Asta, de fapt, nici nu mai contează. Ce contează și ce te pufnește râsul este cum arăta celebrul portret al lui Ceaușescu cu două urechi.

V-ați prins? Bine, lăsând la o parte faptul că arată ca un elf gras din Stăpânul Inelelor, probabil era elful care făcea pâinea aia care te sătura dintr-o îmbucătură și el mânca zece pe zi. Dacă nu v-ați prins, vă mai dau o poză.

Nimic nu vă sare-n ochi? Da, i s-a modificat puțin cravata (aici e altă legendă, aia cu cravata și cum că îi pusese artistul pe ea sculele de cizmar și, la fel ca și poza cu urechile, a fost retrasă) dar nu asta e problema. Uite o poză mai de aproape și uitați-vă atenți la urechi, poate o deosebiți pe cea desenată. 😀

Mno, asta a fost povestea urechii. Lui Ceaușescu i-au desenat (și foarte prost, aș putea adăuga) o ureche doar ca să nu apară în poze cu o singură ureche. Cam astea erau grijile conducătorilor din acele vremuri, nu faptul că populația murea de foame în mizerie și întuneric.

Urechile trebuiau să iasă la număr.

3 thoughts on “Povestea urechii problemă

  • March 8, 2019 at 2:42 pm
    Permalink

    Sunt curios, că am uitat, dar cea mai iubita mama a poporului doctor in toate celea avea și ea poza modificata?

    Reply
  • March 13, 2019 at 8:48 am
    Permalink

    ce par frumos avea Ceausescu

    Reply
  • May 10, 2019 at 11:49 pm
    Permalink

    Mai misto e poza in care are o palarie desenata pe cap, si alta palarie in mana. Deh, urban legends…

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *