Cum să nu-ți muște câinele copilul

Ieri mă plimbam cu Pedală pe stradă, așa cum fac în fiecare zi. La un moment dat, o vită cu un plod de mână (plod la vreo 4-5 ani) atrage atenția plodului: “Uite, mami, un câine!”. Plodul vede câinele și începe să-l provoace. Sare către Pedală, începe să urle “hau hau hau!” și ia și un băț de pe marginea drumului ca să-l stârnească și mai tare.

Pedală, relativ pașnic, era ținut din scurt de către subsemnatul dar devenise curios pentru că-i atrăsese atenția prostul. Când am văzut că plodul imbecil nu încetează și că vita de mă-sa râdea ca proasta-n lemne, am dat brusc drumul la jumatea de metru de lesă care-l ținea pe Pedală aproape de piciorul meu. Și al meu Pedală a sărit să vadă care-i treaba cu hau hau, cu prostul și cu bățul pe care-l avea în mână.

Atunci s-a dezlănțuit iadul. Plodul s-a căcat pe el de spaimă și a căzut în cur, chiar dacă Pedală era cam la un metru distanță și n-ajungea la el, și a început să urle. Mă-sa (sper) că s-a căcat și ea pe ea puțin și a sărit să-și salveze progenitura de câinele care era ținut strâns în lesă și nu avea cum să ajungă la plodul ei să-l lingă așa cum face cu toți copii pe care-i iubește din oficiu, indiferent cât de proști sunt. Pedală nu discriminează!

A început proasta cu injurii, apoi a trecut la partea cu “de ce n-are botniță”, că o să cheme poliția și altele asemenea. Asta în timp ce eu râdeam și Pedală era încă nedumerit de ce se întâmplă. I-am spus proastei foarte pe scurt că mai bine-și ține ea în lesă plodul și am plecat pentru că viața-i scurtă și nu merită să-ți pierzi timpul cu toți imbecilii.

Așadar, sfaturile mele atunci când vine vorba de relația copiilor din dotare cu câinii sunt următoarele:

1. Câinii sunt imprevizibili. Că e bișon, beagle, pug, husky, pitbull, rottweiler, ciobănesc german sau orice altă rasă, e imprevizibil indiferent cât de bine și de riguros a fost dresat. S-au văzut cazuri în care au atacat fără să fie provocați, d-apoi când au fost provocați. Așa că luați asta în considerare atunci când aveți de a face cu câini pe care nu-i cunoașteți.

2. Câinele nu-i ca omul. Dacă sare copilul tău la mine și-mi dă un șut în tibie pentru că așa l-ai învățat tu și că tu așa crezi că-i bine, am prezența de spirit și inteligența necesară să nu-i dau un dos de palmă peste bot de să se trezească la majorat. Câinele, oricât de inteligent ar fi, gândește altfel. E mult de povestit aici, despre cum e cu haita, cu stăpânii, cum își apără stăpânii și cum se apără singur, dar varianta scurtă e: NU-ȚI LĂSA COPILUL SĂ LOVEASCĂ SAU SĂ PROVOACE UN CÂINE PE CARE NU-L CUNOAȘTE!

3. Câinele mușcă. Așa se apără el și își apără familia. Dacă tu-ți înveți și încurajezi plodul să provoace câinii străini care-s ținuți în lesă de stăpâni, copilul asta va considera că e normal. Azi provoacă un pechinez, că ăla nu-i face nimic. Mâine un bișon, poimâine un chow chow, apoi trece la husky, labrador, golden retriever și avansează către rasele mai puțin prietenoase, cum ar fi amstaff, pitbull, rottweiler și așa mai departe. Dar să zicem că scapă de ăștia, că sunt în lesă și cu botniță. Plodul crește și, când iese singur afară, provoacă niște maidanezi. Și ăia n-au nici zgardă, nici lesă și nici botniță. Și apoi bocești că nu face nimeni nimic, că te omoară maidanezii pe stradă nevinovat. Ca în clipul ăsta.

https://www.youtube.com/watch?v=joaASoukpwU

4. Obișnuiește-ți copilul cu câinii. Lasă copilul să se joace cu câinii, nu-l speria că toți sunt răi. Sunt surprins când merg pe stradă cu Pedală și vine stolul de lebede negre din față și, când ne apropiem, își trag bobocii către ei spunându-le “ai grijă, câinele mușcă!”. De aici îmi dau seama că d-aia sunt lebedele negre speriate de câini, că li se insuflă frica asta din fragedă pruncie. Dar nu, nu toți câinii mușcă și nu trebuie să-ți fie frică de toți câinii. Da, poți fi reticent, dar nici să te sperii de toți câinii. Atât timp cât nu-l provoci, ai 99.99% șanse ca acel câine nici să nu-și dea seama că exiști. Restul de 0.01% l-am explicat la punctul 1.

Concluzia e simplă: nu fi prost, fii informat. Nu tot timpul un câine care mușcă face asta pentru că e nebun, frustrat sau agresiv. Mai mușcă și când e provocat sau când se simte amenințat. Și, culmea, un câine de talie mică poate mușca un copil mult mai des decât unul de talie mare. Pentru că, de obicei, la ăia de talie mare nu prea-ți vine să te dai.

2 thoughts on “Cum să nu-ți muște câinele copilul

  • July 15, 2019 at 3:27 am
    Permalink

    Unele persoane, sa le zicem “mqme”, efectiv sunt atat de idioate incat ma mir ca pot respira fara un manual de instructiuni. Adica ele au facut copilul, gata… e cea mai importanta persoana pe lumea asta, ca doar ea stie sa se futa si sa tranteasca un plod. Educatia lui… bleah, da-o-ncolo. Ieri ieseam de la un supermarket si coboram cu carutul incarcat pe banda rulanta care duce la subsol. In spatele meu – mama, cu alt carut incarcat. In spatele ei, alt carut. La poalele bandei rulante (benzii?), Un drac de copil cu inceput de autism, ca alta explicatie n-am, pe o bicicleta, insista sa urce pe banda care cobora, aducand trei caruturi spre el. Ma-sa ii explica calma ca nu se poate, hai mami, vino aici, nu e bine, dar haide. Copilul nu si nu, tot insista, asa ca se oprisera amandoi sa-l educe ma-sa la poalele bandei. Ca, dupa minte ei, asa functioneaza acel sistem: se opreste toata lumea cu caruturile alea ca sa isi educe ea copilul. Daca nu urlam la ea un “da-te la o parte” energic, deja ma vedeam cum trec cu carutul peste plod si caruturile din spate ma calca pe mine. Csf? Ncsf… daca minte e putina.

    Reply
  • September 11, 2019 at 10:19 am
    Permalink

    Corect, la ora actuala in Romania, majoritatea duduilor citesc in dunga sfaturile care tin de educatia copiilor sau se uita selectiv la programe. Asa au inteles ele, ca un copil se dezvolta frumos, echilibrat si genial, daca-l lasi liber, sa faca ce vrea, cand cum si cu cine vrea. Doamne fereste sa avansezi pe vreun forum de mamici ideea ca nu-i tocmai in regula sa-ti lasi odrasla sloboda sa raga si sa se fugareasca prin supermarket cu alt plod, in timp ce tu te plimbi placida cu consortul, imuna la zbieretele plodului. E atat de impamantenita ideea “e copil draga, asa fac copiii”, incat in cerebelul lor redus nu incape ideea ca asa fac copii needucati, cei educati invata sa respecte spatiul oamenilor, invata ca nu sunt buricul pamantului si centru universului. Da, sunt mamica, al meu e marisor de acum dar de mic a inteles ca alergatul e pentru parc si zbieratul e nepotrivit, cand ne putem exprima civilizat. Nu a fost nevoie sa-l bat, nu e traumatizat, a crescut decent si fericit. Iar atunci cand e prea mic, nu intelege, ca parinte mi se pare firesc sa nu stai ca vita ci sa calmezi copilul. E suficient sa-ti pese, sa ai un dram de bun simt si iei o jucarioara, o hartiuta colorata, ceva sa distraga atentia micutului. Cat despre atitudinea fata de catei, mi se pare firesc sa intrebi intai proprietarul cainelui daca-i permisa interactionarea pasnica, mangaiatul ca poate omul nu vrea sa-i atingi cainele.

    Reply

Leave a Reply to Florian Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *