Despre mine

M-am nascut pe 3 August 1979 in Iasi. Prima gradinita la care am stationat a fost „Gradinita cu program normal Nr.1″. M-au dat afara in doar trei zile pentru ca i-am spart capul unui gigel care avea un frate mai mare si teroriza toti copiii. Ii teroriza doar prin amenintari, nu si fizic. Eu nu am vrut sa ma supun amenintarilor, prin urmare am luat o scandura si i-am tras una. M-au dat afara pentru ca am fost violent, prin urmare parintii au trebuit sa ma mute la alta gradinita. Am trecut prin alte vreo trei gradinite care, tinand cont de temperamentul meu si refuzul supunerii in fata autoritatilor, mi-au facut vant ca si prima.

Asa am ajuns la „Gradinita cu program normal Nr.13″ din Tatarasi. Dupa prima zi, cand a venit taica-miu sa ma ridice, eram batut mar si plin de vanatai. Cumva am simtit ca i s-a umplut inima de bucurie, nu stiu de ce. Educatoarele au venit sa-i explice ce s-a intamplat, dar nu l-a interesat. A intrebat doar „Il dati afara?” si, cand a aflat ca nu, a rasuflat usurat, m-a imbracat si m-a dus acasa bucuros ca a gasit o gradinita in care pot fi acceptat.

Scoala generala a inceput, dupa un scandal cu Securitatea (ca tata vroia sa ma dea la scoala la 7 ani iar securistii insistau sa fiu dat la 6 ani), in 1986. Pe vremea aia se numea „Scoala Generala Nr.10″, acum este „Scoala Generala Gh. I. Bratianu”. Cand m-a dus tata la scoala, primul lucru pe care l-a cerut a fost: „Pentru dihania asta vreau cea mai severa invatatoare!”. Degeaba au incercat cei de la scoala sa-l convinga ca toti parintii cer invatatori mai soft, tata a insistat. Si n-a insistat degeaba.

Dupa doua saptamani de clasa I, dupa ce a fugit invatatoarea (Dna Ciobanu) dupa mine prin clasa sa-mi arda vreo doua’jde rigle la palma, m-am oprit si i-am spus: „Tata a zis ca, in afara de el si de mama, daca da cineva in mine, dau si eu!”. Invatatoarea s-a blocat, s-a linistit, s-a dus la catedra si mi-a zis: „Maine nu vii la scoala fara taica-tu!”. Am venit cu tata, i s-a explicat problema, s-a blocat si a inceput sa-mi explice despre faptul ca mai sunt si cazuri speciale. Am luat aminte, am introdus invatatoarea la lista cu exceptii si am trecut mai departe.

Datorita spiritului agil si inteligentei am reusit sa nu-mi iau bataie niciodata la scoala de la invatatoare. Pentru ca, de fiecare data cand trebuia sa-mi iau palme, sa ma salte de perciuni sau sa-mi arda rigle la palma, trebuia sa ma prinda. Si fugeam mancand pamantul, nu altceva. Tin minte ca, o data, mi-a zis „Ti-a zis taica-tu ca eu am voie sa dau in tine!”, la care eu i-am raspuns: „Stiu. Dar, ca si taica-miu, ca sa dai in mine trebuie sa ma prinzi!”. Si nu m-a prins…

Am terminat clasele 1-4 cu media 10, premiant cu coronita. Undeva, prin apartamentul din Iasi, inca mai sunt coronitele alea… Revolutia din ’89 m-a prins in clasa a V-a. Eram comandant de detasament de pionieri, aveam trese si snur, insigne cat incape, eram cineva. Atat ca alea se dadeau pe ochi frumosi, nu stiu daca am meritat vreuna. Poate doar pe aia cu „Fruntas in munca patriotica”, pentru ca eram primul care aducea maculatura si care sapa o groapa pentru a planta un pom. Cat despre „Ajutor de nadejde al pompierilor”… Ma jur ca n-am vazut pompieri inainte de revolutie decat in filme.

Clasele 5-8 le-am bifat cu minim o olimpiada pe an luata. Culmea, niciuna n-a fost la romana. Am luat olimpiade la matematica, fizica, istorie, geografie, dar la romana n-am luat niciuna. Sistemul s-a schimbat, nu ne mai fugareau profesorii prin clasa sa ne traga palme, stateam noi sa incasam palmele pentru ca erau mai putin dureroase decat o nota mica in catalog.

Apoi am ajuns la liceu. M-am inscris la Liceul Energetic din Iasi, la sfatul lui taica-miu: „Macar iesi cu o meserie de acolo…”. Am fost primul corigent din clasa. In primul trimestru din clasa a IX-a am avut media 4 la disciplina „Protectia Muncii”. Am avut media patru pentru ca am avut un profesor cel putin ciudat. In prima ora ne-a predat zece randuri si tot atunci ne-a si ascultat. Nimeni n-a crezut ca vorbeste serios, ca parea destul de glumet, prin urmare toti am luat nota patru. Apoi m-a ascultat dupa ce lipsisem de la o ora de-a lui. I-am explicat ca ora trecuta am lipsit (motivat) si n-am cum sa stiu ce a predat. El mi-a spus ca tocmai din cauza aia ma asculta si mi-a mai trantit un patru. Si asa am avut media patru la „Protectia muncii”. Urmatoarele doua trimestre am avut media 10 la disciplina lui, mai ales pentru ca l-au si schimbat pentru ca avea niste probleme la mansarda.

In liceu mi-am dat seama ca banii pe care mi-i aloca batranul nu-mi satisfaceau nevoile. Aveam cota de 5000 lei pe zi, bani care insemnau un bilet de tramvai dus-intors la scoala si doi covrigi. Tinand cont ca eram la pubertate, descopeream ce inseamna gagicile, chefurile si alte minuni, aveam nevoie de mai mult. Asa ca am devenit antreprenor. Banca din clasa mea devenise taraba. Cumparam orice si vindeam orice. Daca era ceva de vanzare inseamna ca trebuia sa existe si un cumparator. Vindeam de la creioane, carioci, caiete si pana la adidasi, curele, blugi, aur, caini, masini si case. Si afacerea mergea ca pe roate. Aveam furnizori si-mi facusem si piata de desfacere. Plateam reclama in alte licee (oameni care ma recomandau) si totul mergea ca uns.

Ajunsesem la nivelul in care uitam sa iau dimineata cei 5000 de lei pe care mi-i lasa batranul pentru ca nu mai aveam nevoie de ei. Pe mine ma costa 12000 pachetul de Rothmans International, mai stateam in banii de tramvai? 

In vacante, tinand cont ca biznisul se oprea, m-am angajat. In vacanta dintre clasele a X-a si a XII-a am lucrat ca muncitor necalificat pe santier la firma Conest. Am turnat beton, am carat beton cu galeata, am sapat, am dat cu pickamerul, am maturat praf de ciment, am scuipat caramizi si asa mai departe. Apoi, cand s-a ivit ocazia, m-am angajat ca necalificat la o firma de geodezie. Tineam batul cu reflectorul si luam de 6 ori mai multi bani pe zi decat la santier.

Intre clasele a XI-a si a XII-a, am lucrat ca necalificat la fosta IPA, actuala ASAM, din Iasi. Lucram la turnatorie. Nu, nu e ce va ganditi, e mult mai grav. Sa stai in miezul verii intr-o hala cu patru cuptoare imense in care se topeste otel e o aventura. Cand ieseam din hala afara, la 35-38 de grade, mi se parea ca-i iarna. Am lucrat acolo pana cand un imbecil s-a gandit sa-mi faca o gluma de autobaza. Mi-a sudat ciocanul cu care spargeam formele in care erau piesele si mi-a furat manusile. Mi l-a dat, dar nu mi-a spus ca-i proaspat sudat. Prin urmare, cand am pus mana pe el, toata pielea de pe palma dreapta a ramas pe ciocan.

Marlanul a ras, gluma era buna din punctul lui de vedere. Am ras si eu, dupa o luna, cand dintii lui erau infipti intr-un par. Asa mi-am dat seama ca e o mare chestie si cu rasul asta: conteaza de care parte a răngii esti.

Dupa liceu am dat la facultate. Am dat, impotriva vointei familiei de pe partea lui taica-miu (vroiau cariera militara), la Facultatea de Matematica si la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii. Am intrat la ambele si, pentru ca nu aveam dispozitia necesara de a face doua facultati in paralel, a trebuit sa aleg una. Si am ales-o pe cea de Electronica. Greseala vietii mele.

Am crezut ca voi ajunge inginer, ca voi inventa tehnologii, ca voi schimba lumea… Un cacat. In cel mai bun caz ajungeam un gigel care repara televizoare sau telefoane mobile intr-o maghernita din Iasi. Profesori mai imbecili si limitati ca la Electronica si Telecomunicatii in Iasi n-am vazut nicaieri. Profesoara de PCLP (Programarea Calculatoarelor si Limbaje de Programare) nu trecea la examen fetele pentru ca barba-su fugise cu o studenta, profesorul de Analiza Matematica era marcat de faptul ca-i murise fiica si nu scapa nici o ocazie sa ne spuna, cu amfiteatrul plin, „Uite asa mor copiii destepti si raman prostii ca voi!” cand nu era cineva in stare sa-i recite teorema a treia a lui Cauchy, proful de fizica punea toate fetele in prima banca doar ca sa se poata uita sub fusta lor, iar cel de DCE (Dispozitive si Circuite Electronice) ne preda un semestru intreg tehnologie care, citez, „nu se mai foloseste de 20 de ani in practica, dar daca-i in programa trebuie sa o invatati ca v-o cer la examen”. Au fost cei mai urati cinci ani din viata mea.

Spiritul antreprenorial mi-a revenit si, dupa cateva luni de munca la o retea de cartier pe post de intinzator de cabluri, mi-am facut o firma impreuna cu un prieten si m-am mutat in Mangalia. Era 1 aprilie 2004 cand s-a intamplat asta, trebuia sa-mi dau seama… In Mangalia am inceput o retea de cartier la nivel de oras. A durat doi ani, multi bani investiti, dar am reusit. Din nefericire, bucuria a fost de scurta durata pentru ca, asociatul si prietenul meu, m-a scos din firma intr-o buna zi. Păţăşti.

Asa ca m-am trezit, la propriu, in strada. Si in strada am ramas destul de mult timp, vreo doua luni. Chiar daca dormeam pe o banca in parc si toata avutia mea erau hainele, cele de pe mine si cele dintr-o geanta, n-am stat cu mana intinsa la mila trecatorilor. In momentul in care am stiut ca urmatoarea tura de somn va fi pe o banca in parc, m-am dus si m-am angajat ca muncitor necalificat pe santierul naval din Mangalia. Tinand cont ca acolo este tot timpul nevoie de oameni, angajarea mea a durat cateva minute. Si am carat tabla cu spatele pentru a avea ce manca. Dimineata pe santier, seara somn pe banca. Asta era solutia de moment. Dar asta a tinut pana intr-o seara.

In acea seara, cand ma uitam la restul care dormeau pe bancile din parc, mi-am dat seama ca eu pot mai mult. Mi-am zis ca nu am cautat si ca nu vreau sa ajung sa caut prin gunoaie, ma duce capul mai mult si ma pot descurca. Prin urmare, a doua zi, m-am dus la santier, mi-am facut lichidarea, m-am urcat in primul tren catre Iasi si am plecat fara a ma mai uita in urma.

Ajuns in Iasi (in decembrie 2005), mi-am cautat de lucru. Din momentul in care am ajuns, in sase zile eram angajat la Ziua de Iasi pe post de tehnoredactor. La interviu am fost intrebat daca stiu QuarkXpress. Am zis ca nu, dar ca pot invata. Mi-au dat trei zile sa invat. M-am intors dupa cinci ore cu proba ca am invatat, in mare. M-au angajat. Aveam 300 de lei pe luna atunci.

In doar sase luni aproape ca mi se dublase salariul pentru ideile pe care le aveam, pozele si subiectele pe care le dadeam, chiar daca eram tehnoredactor. Apoi a venit concediul. Cele cinci zile de concediu, primite cu greu de la stapani, mi-au schimbat viata.

Am plecat la Mangalia pentru a-mi revedea prietenii. La intoarcere am pierdut trenul in Constanta si am fost nevoit sa astept 12 ore in gara pana la urmatorul tren catre Iasi. Atunci am scos o agenda din rucsac si m-am apucat de scris. Primul articol scris a fost „Trenurile romanesti„.

Dupa ce am ajuns acasa, in Iasi, m-am gandit sa fac un blog. Asa a aparut visurat.ablog.ro. Am transcris acolo articolele scrise in agenda si am continuat sa scriu zilnic. Aveam 10-12 cititori pe zi pana cand, pe 9 septembrie 2006, am scris al treilea episod din „Joc Murdar„. Din acel moment viata mea s-a schimbat. De la 10-12 vizitatori pe zi am ajuns la 35-40 de mii de vizitatori pe zi, si asta timp de cateva saptamani.

Din acel moment brusc mi-a fost crescut salariul la Ziua de Iasi pentru a scrie articole la mine pe blog cu trimitere la ei pe site, pentru a le creste numarul de vizitatori. Acest lucru mi-a adus antipatii in colectivul de redactie, unii redactori sefi adjuncti limitati fiind extrem de deranjati de faptul ca articolele mele sunt mai citite decat mizeriile debitate de ei. Am incercat sa evit cat mai mult confruntarile cu astfel de personaje dar, in momentul in care m-am plictisit, mi-am vazut de drumul meu.

In 2007, la a doua editie a RoBlogFest, am castigat cinci premii datorita blogului:
– Locul intai la categoria „Cel mai bun blog nou”
– Locul intai la categoria „Cel mai bun blog de divertisment”
– Locul intai la categoria „Cel mai bun blog personal”
– Locul intai la categoria „Cel mai bun post de blog”
– Locul intai la categoria „Cel mai bun blog”

Dupa RoBlogFest-ul din 2007, impreuna cu alti bloggeri de top, am fost invitat la Blogaria, un eveniment organizat de Neogen in Bulgaria. Acolo au avut loc doua lucruri extrem de importante:
1. Am cunoscut-o pe Denisa, cea care urma sa-mi devina sotie
2. Impreuna cu Zoso, Arhi si Oradeanul am pus bazele primei retele de publicitate pe bloguri, Blog2.0.

Intors in Iasi, dupa Blogaria, am mai stat vreo luna-doua la Ziua de Iasi, dupa care mi-am facut bagajul, mi-am dat demisia si, pe 17 august 2007, m-am mutat la Deva cu Denisa. M-am angajat la un saptamanal hunedorean, Hunedoara Magazin, la care am rezistat doar vreo 3-4 luni pentru ca s-a inchis. Apoi m-am mutat, impreuna cu Denisa, la Hunedoara unde stau si acum.

In 2008, la RoBlogFest, am luat patru premii:
1. Locul intai la categoria „Cel mai bun blog de divertisment”
2. Locul intai la categoria „Cel mai bun blog personal”
3. Locul doi la categoria „Cel mai bun blog”
4. Locul doi la categoria „Cel mai bine scris blog”

Intors la Hunedoara m-am angajat la alt saptamanal, 7 Zile Hunedorene, de la care am plecat cu putin inainte de a se inchide pentru a ma ocupa exclusiv de blog si de proiectele pe care le aveam pregatite.

Dupa ce am renuntat la serviciu si m-am decis sa lucrez doar pentru mine, a venit si unul dintre cele mai importante momente din viata mea, casatoria cu Denisa. Pe 12 iulie 2008 am dat cu subsemnatul si am luat-o pe Denisa Lala pe semnatura.

Apoi tot restul anului am tinut-o prin plimbari prin tara si strainatate. A fost un an foarte intens.

Anul 2009 a inceput foarte bine, a fostul unul dintre cei mai buni ani din viata mea de blogger. Primul eveniment important a fost editia a patra a RoBlogFest-ului la care am luat urmatoarele premii:
1. Locul intai la categoria „Blog personal”
2. Locul intai la categoria „Blog colectiv”
3. Locul intai la categoria „Blog de divertisment”
4. Locul intai la categoria „Cel mai popular blog”

In vara lui 2009 am facut primul proiect offline, si anume „Turul Ardealului pe bicicleta”. Am parcurs 1200 de kilometri pe bicicleta in 12 zile, vizitand majoritatea oraselor importante din Transilvania. Toata distractia s-a terminat cu o licitiatie iar banii stransi au fost donati unui copil nevoias.

Tot in 2009 am participat ca blogger acreditat si la foarte multe evenimente, printre care:
– TIFF 2009
– Deschiderea Arsenal Park
– Blogaria
– Iron Team (la care am primit premiul „Best combat paramedic”)
– Ursus Alchool Free Track
– Comedy Cluj
– Verde pentru biciclete
– etc

2010 a fost un an foarte slab. Inceputul lui m-a prins descoperindu-mi talentele in arta culinara. Apoi a continuat cu editia RoBlogFest-ului la care am castigat, si tura aceasta, doua premii impreuna cu cei de la Daily Cotcodac (atunci a fost momentul in care am retras visurat.ro din competitie):
1. Locul intai la categoria „Blog colectiv”
2. Locul intai la categoria „Cel mai popular blog”

Apoi a urmat o noua teapa primita de un partener de afaceri, teapa care m-a deprimat un pic. Dar mi-a trecut. Tot 2010 a fost si anul in care am reinceput prietenia cu Robert, prietenie care se racise.

Evenimentele la care am participat in 2010 au fost foarte putine:
– Verde pentru biciclete
– Blogaria
– cateva intalniri moto

Tot in 2010 mi-am luat si categoria A pe permisul de conducere si prima motocicleta. Anul s-a terminat foarte trist, din pacate. Criza, ce sa-i faci…

2011 a inceput in forta. Primul eveniment din an, RoBlogFest-ul, l-am bifat fara premii pentru ca m-am retras din competitie considerand ca nu mai am nimanui nimic de demonstrat. Apoi evenimentele au curs garla:
– High Impact Friends cu Revista Biz la Amsterdam
– Bootcamp la Rimetea
– Tag the Flag Sibiu
– Cluj Brands Tour
– Prin orasul meu (Bucuresti)
– Webstock
– Toamna oradeana
– am fost speaker la SMS Timisoara
– am fost speaker la Zilele Biz
– Redescopera Romania la Sambata de Sus
– am fost speaker la Biz SMS Snow Camp la Paraul Rece
– blogger oficial la HP Winter Summit 2011 in Elvetia
– si am fost si Mos Craciun pentru un copil din vecini. 

Cel mai important proiect pe care l-am avut in 2011 a fost „Redescopera Romania pe doua roti„. Impreuna cu Robert am parcurs aproape 11.000 de kilometri prin Romania pe motociclete in 40 de zile, vizitand fiecare judet din Romania si cunoscand mai multi bloggeri decat stiam pana atunci. A fost cel mai frumos proiect la care am participat si care mi-a adus cele mai multe satisfactii, printre care se numara si premiul intai la categoria „Social Media Initiative” la Webstock 2011.

Prezentari

– Prezentare SMS Timisoara – 2011
– Prezentare BizSMS Snow Camp – 2011
– Prezentare SMS Iasi – 2012
– Prezentare BizSMS Summer Camp – 2012

Aparitii in media

– 13 Februarie 2009 ProTV- Cei mai buni bloggeri din Romania, premiati la RoBlogFest
– 20 Mai 2009, Adevarul – Sebastian Bârgău – cel mai popular blogger din România
– 20 August 2009, eComunicate – AMD si Azerty sponsorizeaza „Ardeal Blog Tour” – protagonisti VisUrat.ro si OviBlog.info
– 27 Noiembrie 2009, Dailybusiness – Sebastian „VisUrat” Bargau: Va creste numarul companiilor care aleg bloggeri sa le reprezinte imaginea
– 26 Ianuarie 2012, Revista Cariere – Premiant in blogosfera
– 15 Mai 2012, Transilvania Look – Tonik Show
– 17 Mai 2013, Ziarul Hunedoreanului – Bloggeritul, arta comunicarii
– 7 Iunie 2013, Hunedoara TV – Nota 10
– 13 Iunie 2013, Replica – Judeţul, promovat online printr-o “vizită în HD”
– 16 August 2013, Hunedoara TV – Cea mai buna dimineata
– 3 Iunie 2014, Hunedoara TV – Hunedoara in 50 de minute
– 7 Mai 2015, Antena 1 Deva – Bloggeri promoveaza Hunedoara
– 27 Ianuarie 2016, Hunedoara TV – Drept la tinta
– Tinand cont ca abia acum m-am apucat de cautat link-urile, va mai dura pana ajung la zi cu ele, dar se vor updata pe masura ce le gasesc.